Pagini

sâmbătă, 30 ianuarie 2016

Biserica catolică din Italia sprijină custodia comună fizică în urma divorțului

Biserica catolică din Italia sprijină custodia
comună fizică în urma divorțului
Documentul original disponibil
aici
https://goo.gl/bEhVDu sau
aici
https://goo.gl/ULD1HT
Această traducere se poate descărca de aici https://goo.gl/PufhzQ
Traducător Luisa Cringus [ngo3712]

BOSTON, 15 Ianuarie 2016 (GLOBE NEWSWIRE) – Organizația Națională a Părinților salută știrea extraordinară referitoare la sprijinirea de către Consiliul Episcopilor din Italia (Conferința Episcopală din Italia sau CEI) a custodiei comune în urma divorțului sau separării, bazându-se pe un articol amplu ce a apărut în ziarul său oficial, Avvenire („Viitorul”), în duminica dinaintea Crăciunului. Articolul a fost scris de redactorul-șef al cotidianului online Avvenire, Luciano Moia. Articolul îndeamnă instanțele specializate în dreptul familiei nu doar să își declare sprijinul pentru custodia comună, ci și să se asigure că acest tip de aranjament este pus în practică.
Mulți observatori ai Bisericii sunt de părere că Avvenire nu ar publica nimic de natură să contrazică opiniile Papei referitoare la un subiect sensibil.
În ciuda faptului că studiile care favorizează soluția celor doi părinți sunt copleșitoare în prezent, aceasta este prima data când un organism religios important a adoptat o poziție cu privire la custodia comună – ceea ce presupune că, în măsura în care este posibil, copii petrec un timp egal cu ambii părinți în urma divorțului sau separării.
„Acest articol apare  după o serie de declarații făcute de Papa Francisc pe parcursul ultimului an, subliniind deosebita importanță a celor doi părinți pentru copii și, în mod deosebit a tatălui, ca urmare a dificultăților cauzate de lipsa acestuia”, a declarat Dr. Ned Holstein, Fondatorul și Președintele Comitetului Organizației Naționale a Părinților. „Acesta este un motiv în plus pentru a considera că articolul din Avvenire, din data de 20 Decembrie 2015, reflectă viziunea Papei. Luând în considerare opoziția istorică a Bisericii de a se implica în problema divorțului, aceasta reprezintă o dezvoltare surprinzătoare.”
În noiembrie 2014, Papa Francisc a declarat că, copii au dreptul de a fi crescuți de o mamă și de un tată, potrivit Agenției Catolice de Presă. Conform Radioului Catolic, în ianuarie 2015, Papa Francisc „a solicitat taților să fie prezenți în viața copiilor lor” și a afirmat că „prezența taților este necesară pentru a oferi un exemplu și pentru a îndruma copii noștri...” În iunie 2015, revista Catholic Herald l-a citat pe Papă: „Deși cuplurile nu pot locui împreună”, a spus Papa, „ele trebuie să găsească o modalitate de a colabora într-un mod armonios. Iar dacă ajung în punctul în care «separarea pare a fi inevitabilă»”, a spus el, „să știți că Biserica vă va păstra în inimă și că rolul vostru educativ nu se încheie aici: voi sunteți și veți fi întotdeauna tatăl și mama.
În paralel cu recentul editorial, Avvenire a relatat, într-o manieră favorabilă, despre conferința din luna decembrie a Consiliului Internațional cu privire la Custodia Comună din Bonn, Germania, a cărui organizare a fost sprijinită de Organizația Națională a Părinților. De asemenea, a aprobat susținerea custodiei comune de către doctorul pediatru italian Vittorio Vezzetti, al cărui rol a fost esențial în colaborarea cu Biserica și în luarea hotărârii 2079/2015 de către Consiliul Europei, în luna octombrie, rezoluție care solicită statelor membre ale UE să adopte o legislație în domeniul custodiei comune.
Acordarea custodiei comune după separare sau divorț rămâne un rezultat neobișnuit al instanțelor specializate în dreptul familiei. De fapt, potrivit Biroului de recensământ al S.U.A., cazurile de custodie comună reprezintă mai puțin de 20% din cele în care părinții divorțează sau se separă.
Organizația Națională a Părinților își exprimă aprecierea cu privire la greutatea unei voci atât de proeminente ca cea a Bisericii Catolice și își exprimă speranța că instanțele specializate în dreptul familiei și liderii legislativi ai Statelor Unite vor urma direcția Bisericii Catolice de a se orienta spre protejarea interesului superior al copilului, prin sprijinirea custodiei comune în anul 2016”, a afirmat Dr. Holstein.

SURSĂ MASS-MEDIA
 
Ned Holstein, M.D., M.S.

Colaborator constant al mass-media locale și naționale, Dr. Holstein este Fondatorul și Președintele Consiliului Organizației Naționale a Părinților. Dr. Holstein a fost numit membru al  Grupului de lucru pentru legislația familiei axată pe interesele copilului, de către Guvernatorul din Massachusetts, iar înainte a fost numit membru, de către șeful justiției din Massachusetts, al unui grup operativ însărcinat cu revizuirea liniilor directoare ale statului referitoare la pensia de întreținere a minorului.

Absolvent al Colegiului Harvard, Holstein a obținut, de asemenea, o diplomă de master în psihologie la Institutul de Tehnologie din Massachusetts. Este absolvent al Universității de Medicină Mount Sinai, unde activează ca și profesor universitar.

DESPRE ORGANIZAȚIA NAȚIONALĂ A PĂRINȚILOR
Organizația Națională a Părinților, o organizație caritabilă și educațională 501 (c)(3), solicită îmbunătățirea calității vieții copiilor prin intermediul unei reforme a dreptului familiei care să stabilească drepturi și responsabilități egale pentru tați și mame în urma divorțului sau separării. Organizația se concentrează pe promovarea custodiei comune și pe menținerea legăturii puternice dintre copil și părinți, ceea ce este deosebit de important pentru sănătatea lor emoțională, mentală și fizică. În 2014, Organizația Națională a Părinților a publicat Raportul asupra custodiei comune, acesta fiind primul studiu ce a clasificat statele din punct de vedere al legislației în domeniul custodiei copilului. Vizitați pagina de internet a Organizației Naționale a Părinților prin accesarea link-ului www.nationalparentsorganization.org.




joi, 28 ianuarie 2016

Stabilirea obligatiei de intretinere in situatia pluralitatii de copii

preluare http://www.legal-land.ro/
Obligaţia legală de întreţinere reprezintă îndatorirea impusă de lege unei persoane, de a acorda altei persoane, mijloacele necesare traiului, inclusiv satisfacerea nevoilor spirituale, precum şi – în cazul obligaţiei de întreţinere a părinţilor faţă de copiii lor minori – mijloacele pentru educarea, învăţătura si pregătirea lor profesională.
Conform dispoziţiilor art. 529 Cod civil, întreţinerea este datorată potrivit cu nevoia celui ce o cere si cu mijloacele celui care urmează a o plăti, iar când întreţinerea este datorată de părinte, ea se stabileşte până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil, o treime pentru doi copii si o jumătate pentru trei sau mai mulţi copii”.
Dispoziţia evocată în alineatul 2 instituie astfel, în raporturile dintre părinte si copii, prin prisma criteriului general al mijloacelor debitorului întreţinerii, prevăzut de primul alineat al art. 529 Cod civil , un plafon maxim din veniturile părintelui, variabil în funcţie de numărul copiilor ( 1/4 , 1/3 sau 1/2, după caz).
Raportat la metoda de interpretare teleologică a normei juridice enunţate, dar si la cea sistematică (prin coroborarea sa cu principiul fundamental al egalităţii între copii, indiferent că aceştia sunt din căsătorie sau din afara acesteia), în mod concomitent, textul de lege instituie ca regulă, în raporturile dintre copii, un plafon aferent fiecărui copil – de 1/6 (în cazul a doi copii) sau de 1/ 2xn (în cazul a n copii). Aceasta semnifică faptul că în situaţia pluralităţii de copii, un copil va beneficia în principiu, de o pensie de întreţinere pentru sine, într-un cuantum corespunzător fracţiei precizate.
Soluţia evocată, impusă de reglementările internaţionale în domeniul protecţiei si promovării drepturilor fiecărui copil, reglementări transpuse de altfel şi pe plan intern, prin Legea 272/2004, impune aşadar – în temeiul superiorităţii normelor internaţionale conform art.20 din Constituţia României, dar şi în temeiul argumentului imposibilităţii derogării ca regulă, de la dispoziţiile legii expuse constituite într-un adevărat Cod al protecţiei copilului – prevalentă soluţiei secunde edictate de art. 523 Cod civil respectarea principiilor fundamentale ale egalităţii între copii si neafectării interesului superior al vreunui copil.
Aşadar, în temeiul acestui raţionament juridic, variaţia cuantumului în sens descrescător sau crescător, va fi determinată de aceasta dată, în primul rând, de celălalt criteriu obligatoriu expus de  art. 529 Cod civil, respectiv cel al propriilor nevoi ale copilului. Totuşi, dată fiind pluralitatea de copii, bilanţul acestei evaluări judiciare se va realiza în al doilea rând, dar în mod obligatoriu şi prin analiza concretă a acestei situaţii.
Dacă în privinţa stabilirii pentru unul dintre copii, prin raportare la nevoile sale concrete, a unei sume inferioare fracţiei legale, nu sunt consideraţii speciale de realizat, în privinţa alegerii unei sume superioare însă, judecătorul va trebui să verifice în prealabil, în cadrul analizei sale juridice, ca decizia sa să nu afecteze interesele celuilalt/celorlalţi copil/copii, pentru că în acest caz, s-ar aduce atingere principiilor evocate, ale egalităţii copiilor si interesului superior al fiecărui copil.
Astfel, chiar dacă nevoile copilului sunt mai mari decât ar acoperi fracţia legală, judecătorul va trebui să se oprească la aceasta sumă corespunzătoare fracţiei legale pentru un copil, dacă si celălalt/ceilalţi copil/copii necesită o pensie substanţială si cel mult, va putea să acorde o pensie reprezentând diferenţa dintre plafonul maxim stabilit pentru toţi copiii si pensia/pensiile inferioare fracţiei pentru un copil, atribuite celuilalt/celorlalţi copil/copii, dar aceasta doar dacă acesta/aceştia din urmă nu ar avea nevoie de o pensie de până la fracţia individuală legală. În acest mod, stabilirea unui cuantum superior fracţiei, al pensiei de întreţinere în privinţa unui copil, nu se va realiza în detrimentul celuilalt/celorlalţi copil/copii.
Argumentele expuse sunt valabile indiferent de aspectul procesual al solicitării stabilirii pensiei de întreţinere pentru mai mulţi copii, în mod concomitent sau succesiv (ca în situaţia când ulterior fixării pentru un copil, se naşte/nasc un alt/alţi copil/copii), deoarece textul de lege nu distinge sub acest element. Dimpotrivă, legiuitorul român oferă mijloace procesuale pentru reechilibrarea situaţiei din aceasta perspectivă, prevăzute inclusiv în cadrul art. 531 Cod civil şi anume , cererea de majorare sau după caz, de diminuare a pensiei de întreţinere pentru unul/unii dintre copii. (Tribunalul Teleorman, Decizia civilă nr. 300/2014)


miercuri, 27 ianuarie 2016

Problema demografica se acutizeaza

Daca dorim o crestere a sperantei de viata, trebuie schimbat climatul economic, social si poate politic(Vasile Ghetau, cercetator)



"Speranta de viata la nastere este expresia intregului proces economic, social, cultural si medical. Daca dorim o crestere a sperantei de viata la nastere, trebuie s-o spunem foarte clar ca trebuie schimbat climatul economic, social si poate politic", a explicat luni profesorul Vasile Ghetau, directorul Centrului de Cercetari Demografice al Academiei Romane, in cadrul unei conferinte organizata la sediul Institutului National de Statistica, avand tema "Statistica demografica in Romania-unde suntem, catre ce ne indreptam?"
Problema demografica este extrem de complicata si indica un viitor pesimist din punct de vedere al fiscalitatii viitoare. 
Structura pe varste a populatiei Romaniei poarta amprenta caracteristica a unui proces de imbatranire demografica, datorat in principal scaderii natalitatii, care a determinat reducerea absoluta si relativa a populatiei tinere. Ori, scaderea populatiei si imbatranirea acesteia produc  efecte economice majore: incetinirea cresterii economice, mentinerea dependentei Romaniei de capitalurile straine si cresterea presiunii asupra bugetului de stat pe termen lung.
Cu tot mai multi viitori pensionari si tot mai redusa populatie activa, e de domeniul evidentei ca bugetele de pensii vor cunoaste deficite din ce in ce mai consistente, care nu vor putea fi echilibrate decat prin cresterea de taxe sau prin aparitia altora noi. 
Romancele fac tot mai putini copii si la varste tot mai avansate, se arata in datele INS. Motivele sunt si sociale si economice. Fiind ocupate tot mai multe ore pe zi cu serviciul  sau avand sotul plecat la munca in strainatate, ele isi pun problema resurselor financiare cu care ar urma sa isi creasca copilul in mod confortabil si decent. 

Daca in 1989 numarul mediu de copii nascuti de o femeie era de 2.2, anul trecut acest indicator a coborat la 1.8. In acelasi interval de timp, varsta medie a femeii la prima nastere a urcat de la 22 de ani la aproape 27 de ani. "Situatia e prezenta in intreaga Europa, nu doar in Romania", explica Tudorel Andrei. 

In aceste conditii, in lipsa unor politici pro-nataliste, care sa incurajeze familiile sa faca copii mai multi,  nu peste mult timp vor trebui tot mai multi bani pentru a sustine sistemele de pensii. 

In 1990 la fiecare salariat existau 0,4 pensionari; raportul s-a inversat incepand din 1998 iar in prezent la fiecare salariat sunt 1,2 pensionari;  calculele arata ca la orizontul anului 2060 fiecare salariat va trebui sa sustina 1,5 pensionari. 

  • Ce e de facut?

"Nu trebuie sa inventam noi roata", spune seful Statisticii romanesti, Tudorel Andrei. Acesta a a dat exemplul Frantei, care sta mult mai bine decat Romania in privinta natalitatii si demografiei.  "Sunt 3 seturi de masuri pe care francezii le-au aplicat: masuri fiscale adresate direct persoanelor care au copii, a doua categorie sunt masuri in natura, care privesc aceste familii -de exemplu dezvoltarea creselor, dezvoltarea stabilimentelor in care copiii pot fi educati si pot permite parintilor sa aiba o viata activa imediat dupa nasterea unui nou copil in familie. Mai este de asemenea o a treia categorie, asa numitele scutiri de impozite sau deduceri fiscale  pentru anumite categorii de familii. Este un sistem inchegat care nu are efect imediat, dar acesta e sesizabil pe termen mediu si lung", spune Andrei.

Potrivit lui Tudorel Andrei, efecte imediate se pot obtine numai in sistemele totalitare sau prin interventii brutale in viata de familie, cum au fost si cele din Romania, pana in 1990. "De exemplu, anul 1966, in care s-a intervenit brutal in familie din dorinta de a avea o proiectie demografica pozitiva a Romaniei intr-un orizont de timp. Or, efectele le puteti vedea cu totii in migratie externa consistenta la persoanele cu varsta cuprinsa intre 25 si 45 de ani", a spus Tudorel Andrei.

Conform datelor prezentate de Tudorel Andrei, evolutia ratei natalitatii in perioada 1960- 2014 a fost influentata in 1966, cand a fost decisa interzicerea avorturilor in Romania, in 1972 si 1985-  prin modificarea actului normativ privind avorturile in Romania  si in 1989, cand a avut loc Revolutia.

La randul sau, directorul Centrului de Cercetari Demografice al Academiei Romane, Vasile Ghetau, sustine ca, pentru a aplica o politica de stimulare a natalitatii, ar trebui efectuata o cercetare ampla, pentru a depista setul optim de masuri.

"Ar trebui sa avem cateva cercetari selective in randul populatiei, tinere in special, si sa vedem care este motivatia unui numar in crestere de cupluri tinere care nu mai doresc copii deloc sau a unui numar la fel de mare de cupluri care doresc un singur copil. Sa ii intrebam de ce nu numai atat. Care este motivatia lor? Ce ar putea schimba decizia voastra? Ce masuri? Unul poate vrea gradinita. Altul vrea cresa. Altul vrea impozit mai redus. Altul vrea locuinta", a spus Vasile Ghetau.

Imbatranim si asta va fi prima mare grija a finantistilor de maine. Primul semnal de alarma este deja tras: primul val al generatei "baby boom" a ajuns in pragul pensionarii. In urmatorii ani, indicele de dependenta (raportul dintre numarul populatiei potential active si numarul copiilor si varstnicilor) va creste. Daca adaugam rata scazuta a natalitatii si numarul scazut al persoanelor active din randul populatiei, intrebarea : cine ne va plati maine pensia?, capata accente ingrijoratoare.



ref.[ngo4473]
Colectivul ARPCC

duminică, 24 ianuarie 2016

Studiu: Copiii care petrec mai mult timp cu taţii lor au un IQ mai mare


Copii care petrec mult timp alături de taţii lor au un IQ mai mare potrivit unui studiu realizat de academicienii de la Universitatea din Newcastle, informează The Telegraph.
Implicarea serioasă a tatălui în viaţa copilului îi poate îmbunăţii şansele copilului de a avea o carieră mai bună, se mai arată în studiu. De asemenea, academicienii au descoperit că taţii se implică de obicei mai mult în viaţa fiilor lor decât în viaţa fiicelor.
Cercetătorii au avertizat că nu este îndeajuns ca părinţii să trăiască împreună, ci tatăl trebuie să fie implicat activ în activităţile odraslei lor.
În cadrul studiului mamele au fost întrebate cât de des tatăl participa la activităţiile copilului (citit, jucat etc). Aceştia au găsit că acei copii ai căror taţi au petrecut mai mult timp cu ei au un IQ mai mare şi că sunt mai sociabili decât copii care au primit mai puţină atenţie.
"Sperăm că acest studiu o să atragă un semnal de atenţie asupra faptului că un copil are nevoie în viaţa sa şi de tatăl său", a spus Jon Davies, şeful asociaţiei "Families Need Fathers".
La studiu au participat 11.000 de britanici, bărbaţi şi femei născuţi în 1958.
Preluare de pe
http://www.businessmagazin.ro/actualitate/studiu-copiii-care-petrec-mai-mult-timp-cu-tatii-lor-au-un-iq-mai-mare-14956363

Studiul complet, tradus de ARPCC, se poate consulta aici https://goo.gl/UWXSPc 

Colectivul ARPCC

sâmbătă, 23 ianuarie 2016

O injuratura pe FB a costat pe parintii unui minor 1200 de lei.

Autoritatea parinteasca este încă prost înțeleasa in Romania. Părinții nu au doar drepturi asupra copiilor ci si foarte multe obligatii ca urmare a exercitiului autoritatii parintesti. O obligatie mai putin cunoscuta este aceea de a supraveghea copilul si relatiile sale sociale. Daunele provocate de copil sunt imputabile parintilor si e normal sa fie asa. Copilul nu trebuie lasat sa faca ce vrea si sa se exprime cum vrea. Dorim astfel sa facem publicitate acestui caz documentat pe avocatura.com in care parintii au fost sanctionati pentru comportamentul copilului in public pe un sit de socializare.

Dacă putem scuza pe părintii romani ca nu prea inteleg cum funcționează autoritatea parintească,  nu putem scuza pe judecătorii romani care considera absolut normal ca un părinte sa poată să exercite efectiv autoritatea parinteasca dupa divort sau separare in conditiile in care parintele poate sa interactioneze cu copilul nu mai mult de 4 (patru) zile pe luna.

Colectivul ARPCC

***************************************
"Un bel vaffanculo" adresat profesoarei de Limba Română pe Facebook a costat 500 de lei părinții unui minor. Sau, o altă "fațetă" a răspunderii civile delictuale
Renumitele articole 1349 și următoarele din Noul Cod Civil, referitoare la răspunderea civilă delictuală, și-au găsit o aplicare mai rar întâlnită: sancționarea părinților unui minor pentru fapta acestuia de a-și înjura profesoara de limba română pe Facebook. Iată că, în sfârșit, lipsa celor șapte de ani de acasă este taxată la propriu de către societate, nu doar prin denigratoarele vorbe: "Așa te-a învățat pe tine mama ta?".
Judecătoria Botoșani a fost învestită cu soluționarea unei cauze civile - acțiune în pretenții - ce privește obligarea părinților unui minor, pârâți în dosar, la plata unor daune morale către reclamantă - profesoara de Limba Română și diriginta copilului - pentru prejudiciul de imagine produs acesteia. 
Astfel, ca urmare a postării pe pagina de Facebook a elevului a unor injurii la adresa profesoarei pentru că primise o notă de 4 la Limba Română, reclamanta a ajuns ținta unor ironii din partea elevilor din clasă și din școală, mesajul scandalizând mediul profesoral care a solicitat convocarea de urgență a Colegiului Profesoral pentru luarea unor măsuri.
Instanța a apreciat, analizând ansamblul probator al cauzei, că "sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale în ceea ce privește faptele săvârșite de pârât și acesta este obligat să răspundă pentru acoperirea prejudiciului de imagine creat reclamantei afectând și reputația acesteia".
Comportamentul necorespunzător al pârâtului este rezultatul neîndeplinirii îndatoririi de supraveghere și educație, fundament al răspunderii părinților. De asemenea, instanța a mai considerat că "în cauză este evident că au existat deficiențe, carențe în educația dată pârâtului, un oarecare dezinteres, ignorând și neglijând educarea acestuia", potrivit ROLII.
"Răspunderea pentru creșterea și asigurarea dezvoltării copilului revine, în primul rând, părinților"
Mai mult, în cauză au fost incidente și dispozițiile articolului 5, alin. 2 din Legea nr. 272 / 2004, care prevăd că "răspunderea pentru creșterea și asigurarea dezvoltării copilului revine, în primul rând, părinților acestuia, având obligația de a-și exercita drepturile și de a-și îndeplini obligațiile ce le revin cu privire la copil, ținând seama cu prioritate de interesul superior al acestuia".
Soluția dată de către instanță a fost aceea de a admite în parte cererea reclamantei, obligând pârâții să plătească Statului suma de 700 de lei, reprezentând asistență juridică, iar reclamantei suma de 500 de lei, prejudiciu moral.
Chiar dacă profesoara solicitase prin cererea de chemare în judecată obligarea părinților la publicarea hotărârii judecătorești pe cheltuiala lor într-un ziar local și obligarea minorului la scuze publice către reclamantă într-un ziar local, "instanța a făcut o judicioasă aplicare a acestor criterii în raport de argumentele și indiciile produse de reclamantă, admițând repararea prejudiciului de reputație și imagine, fără a tinde la o îmbogățire și nu fără a reține că există și o carență educațională din partea acesteia ce constă în faptul că și școala trebuie să vină în întâmpinarea și prevenirea unor asemenea manifestări, reținând faptul că reclamanta a fost și diriginta minorului în cauză dar și faptul că în școală există o disciplină numită «Tehnologia informației și comunicării» unde din nou se putea interveni".
Așadar, "vinovații fără vină" sunt atât părinții minorului, cât și școala, care trebuia să vină în prevenirea și întâmpinarea unor astfel de manifestări.
Cauza de față, pe cât pare de "simpatică", pe atât de gravă este în fapt. 
În haosul respectării unor drepturi, precum libertatea de exprimare, respectarea imaginii unei persoane sau alte drepturi prevăzute și glorificate în proteste și pe la televizor, tinerii sunt cele mai sigure victime. 
Cu siguranță, tânărul din Botoșani nu este singurul care adresează în mod public injurii la adresa unui profesor. Dar, faptul că o astfel de situație ajunge să fie soluționată pe cale judecătorească ar trebui să ne sperie - măcar puțin. În special, pe părinții zilelor noastre.
Și pentru a nu renunța complet la partea amuzantă a poveștii, se explică de ce elevul și-a "blamat" profesoara cu o injurie în limba italiană ("un bel vaffanculo"): ce altă ofensă ai putea aduce unui profesor de Limba Română, decât o ocară într-o limbă străină?



joi, 21 ianuarie 2016

Curtea Constitutionala: Renuntarea la urmarirea penala, „reglementata” la art. 318, contravine principiului legalitatii.

Se intareste presiunea asupra parintilor alienatori (sanctionati cu pedepsem pe pana la 7 ani de zile) care incalca art 379 alin 1 sau 2 

Renuntarea la urmarirea penala, „reglementata” la art. 318, contravine principiului legalitatii. Art. 250 alin. (6) a fost redactat cu incalcarea accesului liber la justitie si a dreptului de proprietate privata: „Solutia legislativa care nu permite si contestarea luarii masurii asiguratorii de catre judecatorul de camera preliminara ori de catre instanta este neconstitutionala”

Judecatorii CCR au declarat neconstitutionale alte doua articole din noul Cod de procedura penala. Cele doua decizii – luate in sedinta de miercuri, 20 ianuarie 2016, cu majoritate de voturi – vizeaza art. 318, intitulat Renuntarea la urmarirea penala, si art. 250 alin. (6), privind contestarea masurilor asiguratorii.

CCR a admis exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 318 din noul Cod de procedura penala, retinand, in esenta, ca acestea incalca principiul legalitatii, definit de art. 1 alin. (5) din Constitutie, si contravin prevederilor art. 124 alin. (1) coroborate cu art. 126 alin. (1) din Legea fundamentala, potrivit carora justitia se infaptuieste in numele legii si se realizeaza prin instantele judecatoresti stabilite de lege.

In ceea ce priveste neconstitutionalitatea solutiei legislative care nu permite si contestarea luarii masurii asiguratorii de catre judecatorul de camera preliminara ori de catre instanta de judecata, din cuprinsul art. 250 alin. (6), instanta de contencios constitutional a apreciat ca dispozitiile criticate nesocotesc mai multe prevederi din Constitutie, precum cele referitoare la accesul liber la justitie, exercitarea cailor de atac si dreptul de proprietate privata.

Prezentam in continuare comunicatul CCR:

"I. In ziua de 20 ianuarie 2016, Plenul Curtii Constitutionale, investit in temeiul art.146 lit.d) din Constitutia Romaniei si a art.29 din Legea nr.47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, a luat in dezbatere exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.318 din Codul de procedura penala, care au urmatorul continut:


'(1) In cazul infractiunilor pentru care legea prevede pedeapsa amenzii sau pedeapsa inchisorii de cel mult 7 ani, procurorul poate renunta la urmarirea penala cand, in raport cu continutul faptei, cu modul si mijloacele de savarsire, cu scopul urmarit si cu imprejurarile concrete de savarsire, cu urmarile produse sau care s-ar fi putut produce prin savarsirea infractiunii, constata ca nu exista un interes public in urmarirea acesteia.

(2) Cand autorul faptei este cunoscut, la aprecierea interesului public sunt avute in vedere si persoana suspectului sau a inculpatului, conduita avuta anterior savarsirii infractiunii si eforturile depuse pentru inlaturarea sau diminuarea consecintelor infractiunii.

(3) Procurorul poate dispune, dupa consultarea suspectului sau a inculpatului, ca acesta sa indeplineasca una sau mai multe dintre urmatoarele obligatii:

a) sa inlature consecintele faptei penale sau sa repare paguba produsa ori sa convina cu partea civila o modalitate de reparare a acesteia;

b) sa ceara public scuze persoanei vatamate;

c) sa presteze o munca neremunerata in folosul comunitatii, pe o perioada cuprinsa intre 30 si 60 de zile, in afara de cazul in care, din cauza starii de sanatate, persoana nu poate presta aceasta munca;

d) sa frecventeze un program de consiliere.


(4) In cazul in care procurorul dispune ca suspectul sau inculpatul sa indeplineasca obligatiile prevazute la alin. (3), stabileste prin ordonanta termenul pana la care acestea urmeaza a fi indeplinite, care nu poate fi mai mare de 6 luni sau de 9 luni pentru obligatii asumate prin acord de mediere incheiat cu partea civila si care curge de la comunicarea ordonantei.


(5) Ordonanta de renuntare la urmarire cuprinde, dupa caz, mentiunile prevazute la art. 286 alin. (2), precum si dispozitii privind masurile dispuse conform alin. (3) din prezentul articol si art. 315 alin. (2)-(4) termenul pana la care trebuie indeplinite obligatiile prevazute la alin. (3) din prezentul articol si sanctiunea nedepunerii dovezilor la procuror, precum si cheltuielile judiciare.


(6) In cazul neindeplinirii cu rea-credinta a obligatiilor in termenul prevazut la alin. (4), procurorul revoca ordonanta. Sarcina de a face dovada indeplinirii obligatiilor sau prezentarea motivelor de neindeplinire a acestora revine suspectului ori inculpatului. O noua renuntare la urmarirea penala in aceeasi cauza nu mai este posibila.


(7) Ordonanta prin care s-a dispus renuntarea la urmarirea penala se comunica in copie persoanei care a facut sesizarea, suspectului, inculpatului sau, dupa caz, altor persoane interesate.'

In urma deliberarilor, Curtea Constitutionala, cu majoritate de voturi, a admis exceptia de neconstitutionalitate si a constatat ca dispozitiile art.318 din Codul de procedura penala sunt neconstitutionale. Curtea a retinut ca dispozitiile criticate contravin principiului legalitatii, prevazut de art.1 alin.(5) din Constitutie, precum si prevederilor art.124 alin.(1) coroborate cu art.126 alin.(1), potrivit carora justitia se infaptuieste in numele legii si se realizeaza prin instantele judecatoresti stabilite de lege.

Decizia este definitiva si general obligatorie si se comunica celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si instantei care a sesizat Curtea Constitutionala, respectiv Judecatoria Drobeta Turnu Severin.



II. De asemenea, Plenul Curtii Constitutionale, investit in temeiul art.146 lit.d) din Constitutia Romaniei si a art.29 din Legea nr.47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, a luat in dezbatere exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.250 alin.(6) din Codul de procedura penala, conform carora:


'(6) Impotriva modului de aducere la indeplinire a masurii asiguratorii luate de catre judecatorul de camera preliminara ori de catre instanta de judecata, procurorul, suspectul ori inculpatul sau orice alta persoana interesata poate face contestatie la acest judecator ori la aceasta instanta, in termen de 3 zile de la data punerii in executare a masurii'.

In urma deliberarilor, Curtea Constitutionala, cu majoritate de voturi, a admis exceptia de neconstitutionalitate ridicata direct de Avocatul Poporului si a constatat ca solutia legislativa cuprinsa in art.250 alin.(6) din Codul de procedura penala care nu permite si contestarea luarii masurii asiguratorii de catre judecatorul de camera preliminara ori de catre instanta de judecata, este neconstitutionala. Curtea a retinut ca dispozitiile criticate contravin prevederilor constitutionale ale art.21 coroborate cu cele ale art.129, referitoare la accesul liber la justitie si exercitarea cailor de atac, precum si prevederilor art.44 din Legea fundamentala, care consacra dreptul de proprietate privata.

Decizia este definitiva si general obligatorie si se comunica celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului.

Argumentele retinute in motivarea solutiilor pronuntate de Plenul Curtii Constitutionale vor fi prezentate in cuprinsul deciziilor, care se vor publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I".

--------------------------------------- 
De la intrarea in vigoare a noilor coduri in materie penala (1 februarie 2014) si pana in prezent, CCR a declarat neconstitutionale nu mai putin de 33 de dispozitii din Codul de procedura penala: art. 3 alin. (3) teza II, art. 211, art. 212, art. 213, art. 214, art. 215, art. 216, art. 217, art. 222, art. 222 alin. (10), art. 223 alin. (2) – sintagma „o infractiune de trafic de stupefiante”, art. 250 alin. (6) – „solutia legislativa care nu permite si contestarea luarii masurii asiguratorii de catre judecatorul de camera preliminara ori de catre instanta de judecata”, art. 318, art. 335 alin. (4), art. 341 alin. (5), art. 341 alin. (6) lit. c), art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. d), art. 341 alin. (10), art. 344 alin. (4), art. 345 alin. (1), art. 346 alin. (1), art. 347 alin. (1), art. 347 alin. (3), art. 374 alin. (7) teza II, art. 431 alin. (1), art. 440 alin. (2) – sintagma „daca cererea este vadit nefondata”, art. 459 alin. (2), art. 484 alin. (2), art. 488, art. 488/4 alin. (5), art. 549/1 alin. (2), art. 549/1 alin. (3), art. 549/1 alin. (5). Acestea se adauga altor 3 dispozitii din Codul penal, neconstitutionale: art. 301 alin. (1) – sintagma „raporturi comerciale”, art. 308 alin. (1) – sintagma „ori in cadrul oricarei persoane juridice”, art. 336 alin. (1) – sintagma „la momentul prelevarii mostrelor biologice”.

Marian,

-----------------------------

Vă rog sa-mi explicați de ce nu se mai poate aplica consilierea psihologica , care este explicația concreta juridica ? Dar consilierea în cazul refuzului minorului ?
Mulțumesc 

Mihai 

----------------------------

Mihai,

       Decizia CCR de ieri nu are nici o legatura cu acea consiliere psihologica dispusa in virtutea codului de proc civ referitor la executarea silita. Acea consiliere psiho dispusa de instanta de judec ca urmare a constatarii de catre executor a refuzului copilului cu ocazia executari ( art 912 alin 2 cod proc civ) e valabila in continuare.
      Decizia CCR de ieri se refera la art 318 Cod proc penala ( nu civil) si anume renuntarea la urmarirea penala in cazul anumitor fapte penale ( infractiuni) . 

                            Art. 318                   Renunţarea la urmărirea penală
        (1) În cazul infracţiunilor pentru care legea prevede pedeapsa amenzii sau pedeapsa închisorii de cel mult 7 ani, procurorul poate renunţa la urmărirea penală când, în raport cu:  conţinutul faptei, cu modul şi mijloacele de săvârşire, cu scopul urmărit şi cu împrejurările concrete de săvârşire, cu urmările produse sau care s-ar fi putut produce prin săvârşirea infracţiunii, constată că nu există un interes public în urmărirea acesteia.
        (2) Când autorul faptei este cunoscut, la aprecierea interesului public sunt avute în vedere şi persoana suspectului sau a inculpatului, conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii şi eforturile depuse pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii.
    (3) Procurorul poate dispune, după consultarea suspectului sau a inculpatului, ca acesta să îndeplinească una sau mai multe dintre următoarele obligaţii:
a) să înlăture consecinţele faptei penale sau să repare paguba produsă ori să convină cu partea civilă o modalitate de reparare a acesteia;
b) să ceară public scuze persoanei vătămate;
c) să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii, pe o perioadă cuprinsă între 30 şi 60 de zile, în afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, persoana nu poate presta această muncă;
d) să frecventeze un program de consiliere.
        Eu  la aceasta consiliere prev de art. 318 lit d m-am referit. Ptr ca au fost cazuri ( cazul meu, cazul Branzan si multi altii ) cand reclamai ca nu ti-a vazut copilul ani la randul pe art 379 CP si procurorul refuza sa trimita in judecata parintele care nu respecta sentinta, trimitandu-l la o consiliere psihologica , consiliere post-divort, etc.
    .Astfel parintele rezident isi alegea singur un psiholog preferat de el, mergea la o consiliere formala de 2-3 luni, apoi avea obligatia sa depuina la procuror o adeverinta precum ca a urmat acea consiliere , desi e clar ca aceasta nu avea efect asupra relatiilor copil parinte nerezident. Acesta scapa iefitin de orice sanctiune penala, ptr ca nu mai ajungea in judecata. 
     Era o gaselnita admisa de lege , ca si amenda administrativa din vechiul cod.CCr a decis astfel ca justitia se face in numele legii si doar in instantele judecatoresti , nu in biroul procurorului.


----------------------

Salut,

    La acest link gasiti 

un material al ministerului public ptr anii 2013-2015 in care o sa vedeti ca in peste 80% din dosarele penale pe art  379  CP si rele tratamente aplicate minorilor, s-au dat solutii de renuntare la urmarirea penala de catre procurori desi faptele erau grave si continuate in timp( 3-4 ani)

     Cei care aveti solutii de acest gen si puteti inca depune plangere contra solutiei va sfatuiesc sa va grabiti . 


miercuri, 20 ianuarie 2016

Curtea Constitutionala: Dispozitiile privind incuviintarea executarii silite de catre executorul judecatoresc, neconstitutionale

Curtea Constitutionala a decis joi ca sunt neconstitutionale dispozitiile art. 666 din Codul de procedura civila, care prevad, in esenta, incuviintarea executarii silite de catre executorul judecatoresc, informeaza Agerpres.


Plenul CCR a dezbatut joi exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 29 din Legea nr. 138/ 2014 pentru modificarea si completarea Legii nr. 134/ 2010 privind Codul de procedura civila, precum si pentru modificarea si completarea unor acte normative conexe.

"Curtea, avand in vedere art. 62 din Legea nr. 24/ 2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, a constatat ca obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie reglementarea corespondenta din actul de baza, si anume art. 665 din Legea nr. 134/ 2010 privind Codul de procedura civila, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 545 din 3 august 2012. Solutia legislativa cuprinsa in aceasta dispozitie, in urma republicarii Legii nr. 134/ 2010 in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 247 din 10 aprilie 2015, a fost preluata in art. 666, text asupra caruia Curtea s-a pronuntat prin prezenta decizie. Art. 666 priveste, in esenta, incuviintarea executarii silite de catre executorul judecatoresc. In urma deliberarilor, Curtea Constitutionala, cu majoritate de voturi, a admis exceptia de neconstitutionalitate si a constatat ca dispozitiile art. 666 din Codul de procedura civila sunt neconstitutionale", se precizeaza intr-un comunicat CCR transmis joi.

Totodata, Curtea a stabilit ca dispozitiile contravin prevederilor constitutionale ale art. 1 alin. (4), prin prisma exercitarii de catre executorii judecatoresti a unei activitati specifice instantelor judecatoresti, precum si ale art. 21 alin. (3) si art. 124, prin prisma faptului ca declansarea procedurii executarii silite este sustrasa controlului judecatoresc, iar, in acest fel, pe de o parte, exigentele dreptului la un proces echitabil, sub aspectul impartialitatii si independentei autoritatii, nu sunt respectate, iar pe de alta parte infaptuirea justitiei este "delegata" executorului judecatoresc.

De asemenea, Curtea a retinut incalcarea art. 147 alin. (4) din Constitutie, intrucat legiuitorul nu a respectat Decizia CCR nr. 458 din 31 martie 2009, ignorand exigentele constitutionale stabilite prin aceasta

luni, 18 ianuarie 2016

PENTRU CA UNELE LUCRURI NU POT FI SPUSE, CI MAI DEGRABA SCRISE

Documentul in original poate fi gasit aici.



CUSTODIE UNICA-EXERCITAREA EXCLUSIVA A AUTORITATII PARINTESTI



Ce autoritate stabileste custodia comuna? Cum obtin custodia unica a copilului meu? Cum se acorda exercitarea exclusiva a autoritatii parintesti? Iata intrebari puse de parinti in cadrul sedintei de mediere la care mediatorul trebuie sa raspunda. In alte articole de pe acest blog puteti citi despre custodia comuna. Odata cu intrarea in vigoare a noului cod civil in octombrie 2011, termenul de custodie a fost inlocuit de termenul autoritate parinteasca, asa ca voi folosi acest termen in articolul de fata.
In momentul in care un copil se naste, parintii sai primesc automat obligatii si drepturi fata de acesta. Acest cumul de obligatii si drepturi se numeste autoritate parinteasca si este exercitata automat in comun de catre parinti din momentul in care copilul s-a nascut. Ca parintii traiesc in concubinaj sau sunt casatoriti sau sunt despartiti, pentru copil acest lucru nu are importanta:
(….) autoritatea părinteasca poate fi asimilata unui drept subiectiv, care nu se pierde de niciunul din parinti in nicio circumstanta, ea fiind un dat nascut din legatura naturala dintre parinte si copil iar exercitiul autoritatii parintesti cu exercitarea acestui drept subiectiv.” (legeaz.net/spete-civil-2/exercitarea-autoritatii-parintesti-in-mod-384-2012).
A devenit lipsit de importanta si in momentul in care parintii divorteaza: parintii nu divorteaza de copil, ei continua sa aibe aceleasi drepturi si obligatii fata de copil, iar copilul are acelasi drept de a fi crescut de ambii parinti, asa ca si dupa divort autoritatea parinteasca este automat comuna (custodie comuna):
Articolul 397 Exercitarea autoritatii parintesti de catre ambii parinti. Dupa divort, autoritatea parinteasca revine in comun ambilor parinti, afara de cazul in care instanta decide altfel.
In instanta, judecatorul va hotara exercitarea comuna a autoritatii parintesti, aceasta este regula, iar exercitarea exclusiva este exceptia:
Articolul 398 Exercitarea autoritatii parintesti de catre un singur parinte. (1) Daca exista motive intemeiate, avand in vedere interesul superior al copilului, instanta hotaraste ca autoritatea parinteasca sa fie exercitata numai de catre unul dintre parinti.
(2) Celalalt parinte pastreaza dreptul de a veghea asupra modului de crestere si educare a copilului, precum si dreptul de a consimti la adoptia acestuia.
Cand autoritatea parinteasca este comuna ambii parinti se numesc parinti custodieni, iar unul dintre ei este si parinte rezident, adica parintele la care locuieste copilul. Cei doi parinti custodieni se consulta reciproc in ceea ce priveste cele mai importante decizii cu privire la educarea si cresterea copilului: la ce scoala sa invete, la ce medic sa fie inregistrat, ce sporturi sa practice, ce cursuri optionale sa urmeze, etc, iar parintele care doreste sa iasa din tara cu copilul trebuie sa aiba acordul celuilalt parinte (declaratie notariala).
Ce inseamna exercitarea exclusiva a autoritatii parintesti?
Inseamna ca un singur parinte ia toate deciziile cu privire la viata, cresterea, educarea si viitorul copilului, fara sa fie obligat sa il consulte pe celalalt parinte, numit parinte necustodian. La iesirea din tara, parintele care are custodia exclusiva nu mai este obligat sa aiba acordul celuilalt parinte.
Dar de ce si-ar dori un parinte sa ingusteze posibilitatile de dezvoltare ale copilului sau? De ce sa nu exploateze si perspectiva celuilalt parinte asupra copilului sau? Poate acesta are o alta viziune, o alta deschidere asupra vietii si asupra propriului copil, are alte instrumente si modalitati de a-si ajuta copilul sa-si atinga visele, sa-si indeplineasca pasiunile. Sa nu uitam ca exercitarea exclusiva inseamna si suportarea in mare parte a costurilor si cheltuielilor de crestere si ingrijire a copilului, care nu sunt deloc putine, iar pensia de intretinere poate ca nu acopera jumatate din aceste cheltuieli….
Ce drepturi si obligatii mai are in aceasta situatie parintele necustodian?
Conform legii, parintele necustodian pastreaza:
  • dreptul de a veghea asupra modului de crestere si educare a copilului,
  • dreptul la relatii personale cu copilul,
  • dreptul de a consimti la adoptie
  • obligatia de intretinere
Parintele custodian poate sa iasa din tara cu copilul fara sa mai aiba nevoie de acordul celuilalt parinte. Dreptul de a veghea al parintelui necustodian inseamna ca este indreptatit sa ii ceara parintelui custodian informatii cu privire la cresterea si educarea copilului, poate sa solicite informatii de la scoala, de la medic, etc.
Un parinte nu poate sa renunte la autoritatea sa parinteasca pentru ca este dreptul copilului, nu al sau:
Un parinte nu poate renunta la autoritatea parinteasca, dar se poate intelege cu celalalt parinte cu privire la modalitatea de exercitare a autoritatii parintesti, in conditiile art. 506 din Codul civil.” (legea 272/2004 modificata si completata).
Altfel spus chiar daca parintii se pun de acord ca numai unul din ei sa exercite autoritatea parinteasca, instanta nu va accepta o astfel de intelegere pentru ca numai instanta poate acorda autoritatea exclusiva.
Solicitarea exercitarii exclusive a custodiei (custodie exclusiva sau totala)
Celalalt parinte poate sa solicite instantei exercitarea exclusiva a autoritatii parintesti cu conditia ca motivele sale pentru o asemenea solicitare sa fie intemeiate, iar probele sa-l convinga pe judecator ca nu este in interesul copilului ca si celalalt parinte sa exercite autoritate parinteasca, sau mai direct spus actiunile si deciziile acelui parinte il pun pe copil in primejdie, il ranesc, etc. Legea de protectie a copilului 272/2004 modificata prin legea 257/2013 enumera cateva situatii generale care il indreptatesc pe judecator sa acorde o autoritate parinteasca exclusiva:
Se considera motive intemeiate pentru ca instanţa sa decida ca autoritatea parinteasca sa se exercite de catre un singur parinte alcoolismul, boala psihica, dependenta de droguri a celuilalt parinte, violenta fata de copil sau fata de celalalt parinte, condamnarile pentru infractiuni de trafic de persoane, trafic de droguri, infractiuni cu privire la viata sexuala, infractiuni de violenta, precum si orice alt motiv legat de riscurile pentru copil, care ar deriva din exercitarea de catre acel parinte a autoritatii parintesti.”
Nu sunt motive intemeiate faptul ca celalalt parinte:
  • traieste in strainatate,
  • are alta familie,
  • are alta orientare sexuala sau religioasa,
  • are un handicap fizic
  • nu doreste sa colaboreze cu celalalt parinte
  • alte motive in functie de fiecare situatie
Parintii trebuie sa treaca peste neintelegerile dintre ei, sa constientizeze ca acel copil nu este al unuia sau altuia, este al amandurora si mai intai de toate este un individ cu nevoi si drepturi de sine statatoare. Unul dintre acestea fiind si dreptul de a petrece timp cu tatal si cu mama. De remarcat “precum şi orice alt motiv legat de riscurile pentru copil, care ar deriva din exercitarea de către acel părinte a autorităţii părinteşti”, fraza care se refera la situatii particulare fiecarui copil.
Iata o decizie prin care copiii initial incredintati spre crestere si educare tatalui pe vechiul cod civil, sunt scosi de sub autoritatea tatalui, iar instanta acorda mamei autoritate exclusiva in baza probelor aduse de aceasta. In decizie instanta spune:
In stabilirea exercitarii autoritatii parintesti de catre un singur parinte trebuie avute in vedere doar fapte concrete care trebuie dovedite. Probatoriul trebuie sa poarte asupra urmatoarelor elemente cumulative: dovada de catre sotul solicitant a suferintei copilului care se afla sub autoritatea ambilor parinti; stabilirea unei legaturi de cauzalitate intre suferinta copilului si exercitarea in comun a autoritatii parintesti; demonstrarea faptului ca solutia consta in exercitarea autoritatii parintesti exclusiv de catre parintele.” (legeaz.net/spete-civil-2/exercitarea-autoritatii-parintesti-in-mod-384-2012).
Iata motivele pentru care instanta ii ia tatalui dreptul de a mai decide asupra vietii copiilor lui:
Astfel, fiind ascultati cei doi minori, instanta de judecata a constatat ca acestia prezinta amandoi o stare de teama la adresa tatalui lor, la fiecare discutie referitoare la traiul impreuna cu paratul, cei doi minori prezentand o evidenta stare de angoasa, prezentand instantei dorinta clara de a nu mai fi in grija paratului si de a nu mai locui cu acesta. Minorii descriu instantei momente din perioada in care au locuit cu paratul, in care acesta devenea foarte agresiv cu dansii, alungandu-i din casa chiar in timpul noptii, obligandu-l pe unul dintre minori sa consume bauturi alcoolice, motiv pentru care a fost necesara internarea minorului RM, nascut la data de 31.10.1999.
Hotararile care privesc viata copiilor nu sunt niciodata definitive in sensul ca daca motivul sau motivele pentru care instanta a dat aceasta hotarare nu mai exista (in acest caz tatal urmeaza un program de dezalcoolizare, nu mai este agresiv si violent, devine responsabil etc), parintele poate solicita instantei sa schimbe hotararea anterioara, iar instanta poate lua o alta hotarare pe baza noilor probe prezentate.
Daca sunteti in conflict cu partenerul in ceea ce priveste custodia copiilor, nu ezitati sa ma contactati.


ref.[ngo4478]
Colectivul ARPCC

duminică, 17 ianuarie 2016

Convenţia privind prevenirea şi combaterea violenţei împotriva femeilor şi a violenţei domestice

În aprilie 2011 Consiliul Europei a deschis spre semnare Convenţia privind prevenirea şi combaterea violenţei împotriva femeilor şi a violenţei domestice (pe scurt Convenţia de la Istanbul), considerat cel mai complex instrument internaţional din lume în prevenirea violenței împotriva femeilor, protejarea victimelor, urmărirea penală a autorilor și adoptarea unei game largi de măsuri pentru a aborda acest flagel în toată complexitatea sa.
Convenţia a fost semnată până în acest moment de 26 de state şi ratificată de alte cinci state.
Guvernul României face în prezent demersurile necesare pentru semnare. Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice a finalizat recent Memorandumul de aprobare şi l-a trimis spre avizare către Ministerul Afacerilor Externe.
Convenţia de la Istanbul abordează atât violenţa în familie, cât şi celelalte forme de violenţă împotriva femeilor: violenţa fizică; psihică; sexuală, inclusiv violul; hărţuirea sexuală; căsătoria forţată; mutilarea genitală a femeilor; avortul şi sterilizarea forţată.
Convenţia specifică foarte clar faptul că violenţa împotriva femeilor este o manifestare a relaţiilor istoric inegale de putere dintre femei şi bărbaţi, care au condus la dominarea asupra, şi la discriminarea împotriva, femeilor de către bărbaţi şi la împiedicarea avansării depline a femeilor. Particularitatea acestei forme de violenţă constă în faptul că aceasta nu vizează o singură femeie, ci pe toate ca grupare socială completă.
violenţa împotriva femeilor” este înţeleasă drept o încălcare a drepturilor omului şi o formă de discriminare împotriva femeilor şi va însemna toate acţiunile de violenţă de gen care rezultă în, sau care sunt probabile a rezulta în, vătămarea sau suferinţa fizică, sexuală, psihologică sau economică cauzată femeilor, inclusiv ameninţările cu asemenea acţiuni, coerciţia saudeprivarea arbitrară de libertate, indiferent dacă survine în public sau în viaţa privată; (art. 3, lit. a)
Prevenirea violenţei, protecţia victimelor şi trimiterea în judecată a infractorilor  reprezintă punctele cheie ale convenţiei. Acest instrument încearcă să schimbe  mentalitatea şi sentimentele indivizilor, fiind o chemare adresată societăţii, în special  bărbaţilor şi tinerilor, să-şi modifice atitudinea. Violenţa împotriva femeilor îşi are rădăcinile în inegalitatea dintre femei şi bărbaţi în cadrul societăţii şi este  perpetuată de o cultură a toleranţei şi a negării.
Începând de anul trecut în România există un cadru legal nou pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie. Prin modificările la Legea 217/2002 s-a introdus în legislaţia românească ordinul de protecţie pentru victimele violenţei în familie. Victimele violenţei în familie se pot adresa instanţei pentru a cere emiterea unui ordin de protecţie în regim de urgenţă, judecătorii putând să dicteze evacuarea agresorului de la domiciliu pe o perioadă determinată, păstrarea unei distanţe minime obligatorii, să oblige agresorul să predea armele deţinute şi să urmeze consiliere psihologică.
Din păcate, nu există suficientă informare cu privire la noile reglementări în domeniul violenţei în familie, în special cu privire la posibilitatea victimelor de a cere un ordin de protecţie prin care agresorul să fie evacuat din casă şi ţinut la distanţă. Este nevoie de o mai mare implicare în acest sens prin campanii de conştientizare şi formarea angajaţilor din Poliţie, IML, Direcţii de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului în vederea informării victimelor asupra noilor reglementări.
Situaţia serviciilor sociale pentru victimele violenţei în familie este destul de precară. Nu există suficiente adăposturi în ţară, nu există suficiente linii telefonice funcţionale de informare pentru victime la nivel local, aceleaşi deficienţe constatându-se şi în serviciile de consiliere psihologică şi juridică pentru victime.
În ce priveşte celelalte forme de violenţă asupra femeilor, în afara violenţei în familie, acestea sunt aproape absente de pe agenda publică şi din serviciile publice specifice. Nu avem centre de servicii pentru victimele violului şi nici programe specifice de protecţie şi reintegrare socială a victimelor traficului şi exploatării sexuale, deşi România reprezintă una din principalele ţări de origine a traficului de persoane în scopuri de exploatare sexuală.
Tema sterilizării forţate a femeilor rome a început să capete şi la noi aderenţi în rândul unor grupări extremiste şi trebuie luată serios în considerare drept ameninţare la adresa unui grup vulnerabil, ţinând cont şi de situaţiile din alte ţări din Europa de Est precum Slovacia în care s-au dat astfel de cazuri, condamnate ulterior de CEDO.
Un aspect care trebuie dezvoltat conform Convenţiei de la Istanbul se referă la servicii integrate oferite victimelor. Acest lucru înseamnă că prevenirea şi combaterea violenţei împotriva femeilor nu  trebuie să cadă în sarcina unei singure instituţii. Este necesar să conlucreze toate instituţiile relevante pentru a oferi servicii îmbunătăţite şi acoperitoare victimelor (Poliţia, IML, Asistenţa Socială, ONG-urile, Instanţele şi alte autorităţi). În acest sens, este salutară iniţiativa Ministerului Muncii de a crea un formular unic prin care să fie monitorizată situaţia victimelor violenţei în familie şi aşteptăm ca în viitorul apropiat acest formular unic să devină funcţional.
Nu în ultimul rând, trebuie implicate autorităţile publice locale. Ele au sarcina de a răspunde nevoilor specifice ale femeilor care sunt victime ale violenţei prin crearea, finanţarea şi întreţinerea infrastructuri de servicii la nivel local. Crearea şi întreţinerea adăposturilor pentru victimele violenţei în familie sunt de mai bine de doi ani în sarcina autorităţilor publice locale şi, din păcate, există judeţe  în care astfel de adăposturi lipsesc cu desăvârşire.

Textul in limba romana al conventiei poate fi consultat aici: https://goo.gl/LLBplk