Se intareste presiunea asupra parintilor alienatori (sanctionati cu pedepsem pe pana la 7 ani de zile) care incalca art
379 alin 1 sau 2
Renuntarea la
urmarirea penala, „reglementata” la art. 318, contravine principiului
legalitatii. Art. 250 alin. (6) a fost redactat cu incalcarea accesului liber
la justitie si a dreptului de proprietate privata: „Solutia legislativa care nu
permite si contestarea luarii masurii asiguratorii de catre judecatorul de
camera preliminara ori de catre instanta este neconstitutionala”
Judecatorii CCR au declarat neconstitutionale alte
doua articole din noul Cod de procedura penala. Cele doua decizii – luate in
sedinta de miercuri, 20 ianuarie 2016, cu majoritate de voturi – vizeaza art.
318, intitulat Renuntarea la urmarirea penala, si art. 250 alin. (6), privind
contestarea masurilor asiguratorii.
CCR a admis exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 318 din noul Cod de procedura
penala, retinand, in esenta, ca acestea incalca principiul
legalitatii, definit de art. 1 alin. (5) din Constitutie, si contravin
prevederilor art. 124 alin. (1) coroborate cu art. 126 alin. (1) din Legea
fundamentala, potrivit carora justitia se infaptuieste in numele legii si se
realizeaza prin instantele judecatoresti stabilite de lege.
In ceea ce priveste
neconstitutionalitatea solutiei legislative care nu permite si contestarea
luarii masurii asiguratorii de catre judecatorul de camera preliminara ori de
catre instanta de judecata, din cuprinsul art. 250 alin. (6), instanta de
contencios constitutional a apreciat ca dispozitiile criticate nesocotesc mai
multe prevederi din Constitutie, precum cele referitoare la accesul liber la
justitie, exercitarea cailor de atac si dreptul de proprietate privata.
Prezentam in continuare
comunicatul CCR:
"I. In ziua de 20
ianuarie 2016, Plenul Curtii Constitutionale, investit in temeiul art.146
lit.d) din Constitutia Romaniei si a art.29 din Legea nr.47/1992 privind
organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, a luat in dezbatere
exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.318 din Codul de
procedura penala, care au urmatorul continut:
'(1) In cazul
infractiunilor pentru care legea prevede pedeapsa amenzii sau pedeapsa
inchisorii de cel mult 7 ani, procurorul poate renunta la urmarirea penala
cand, in raport cu continutul faptei, cu modul si mijloacele de savarsire, cu
scopul urmarit si cu imprejurarile concrete de savarsire, cu urmarile produse
sau care s-ar fi putut produce prin savarsirea infractiunii, constata ca nu
exista un interes public in urmarirea acesteia.
(2) Cand autorul faptei
este cunoscut, la aprecierea interesului public sunt avute in vedere si
persoana suspectului sau a inculpatului, conduita avuta anterior savarsirii
infractiunii si eforturile depuse pentru inlaturarea sau diminuarea
consecintelor infractiunii.
(3) Procurorul poate
dispune, dupa consultarea suspectului sau a inculpatului, ca acesta sa
indeplineasca una sau mai multe dintre urmatoarele obligatii:
a) sa inlature
consecintele faptei penale sau sa repare paguba produsa ori sa convina cu
partea civila o modalitate de reparare a acesteia;
b) sa ceara public scuze
persoanei vatamate;
c) sa presteze o munca
neremunerata in folosul comunitatii, pe o perioada cuprinsa intre 30 si 60 de
zile, in afara de cazul in care, din cauza starii de sanatate, persoana nu
poate presta aceasta munca;
d) sa frecventeze un
program de consiliere.
(4) In cazul in care
procurorul dispune ca suspectul sau inculpatul sa indeplineasca obligatiile
prevazute la alin. (3), stabileste prin ordonanta termenul pana la care acestea
urmeaza a fi indeplinite, care nu poate fi mai mare de 6 luni sau de 9 luni pentru
obligatii asumate prin acord de mediere incheiat cu partea civila si care curge
de la comunicarea ordonantei.
(5) Ordonanta de
renuntare la urmarire cuprinde, dupa caz, mentiunile prevazute la art. 286
alin. (2), precum si dispozitii privind masurile dispuse conform alin. (3) din
prezentul articol si art. 315 alin. (2)-(4) termenul pana la care trebuie
indeplinite obligatiile prevazute la alin. (3) din prezentul articol si
sanctiunea nedepunerii dovezilor la procuror, precum si cheltuielile judiciare.
(6) In cazul
neindeplinirii cu rea-credinta a obligatiilor in termenul prevazut la alin.
(4), procurorul revoca ordonanta. Sarcina de a face dovada indeplinirii
obligatiilor sau prezentarea motivelor de neindeplinire a acestora revine
suspectului ori inculpatului. O noua renuntare la urmarirea penala in aceeasi
cauza nu mai este posibila.
(7) Ordonanta prin care
s-a dispus renuntarea la urmarirea penala se comunica in copie persoanei care a
facut sesizarea, suspectului, inculpatului sau, dupa caz, altor persoane
interesate.'
In urma deliberarilor,
Curtea Constitutionala, cu majoritate de voturi, a admis exceptia de
neconstitutionalitate si a constatat ca dispozitiile art.318 din Codul de
procedura penala sunt neconstitutionale. Curtea a retinut ca dispozitiile
criticate contravin principiului legalitatii, prevazut de art.1 alin.(5) din
Constitutie, precum si prevederilor art.124 alin.(1) coroborate cu art.126
alin.(1), potrivit carora justitia se infaptuieste in numele legii si se
realizeaza prin instantele judecatoresti stabilite de lege.
Decizia este definitiva
si general obligatorie si se comunica celor doua Camere ale Parlamentului,
Guvernului si instantei care a sesizat Curtea Constitutionala, respectiv
Judecatoria Drobeta Turnu Severin.
II. De asemenea, Plenul
Curtii Constitutionale, investit in temeiul art.146 lit.d) din Constitutia
Romaniei si a art.29 din Legea nr.47/1992 privind organizarea si functionarea
Curtii Constitutionale, a luat in dezbatere exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art.250 alin.(6) din Codul de procedura penala, conform carora:
'(6) Impotriva modului
de aducere la indeplinire a masurii asiguratorii luate de catre judecatorul de
camera preliminara ori de catre instanta de judecata, procurorul, suspectul ori
inculpatul sau orice alta persoana interesata poate face contestatie la acest
judecator ori la aceasta instanta, in termen de 3 zile de la data punerii in
executare a masurii'.
In urma deliberarilor,
Curtea Constitutionala, cu majoritate de voturi, a admis exceptia de
neconstitutionalitate ridicata direct de Avocatul Poporului si a constatat ca
solutia legislativa cuprinsa in art.250 alin.(6) din Codul de procedura penala
care nu permite si contestarea luarii masurii asiguratorii de catre judecatorul
de camera preliminara ori de catre instanta de judecata, este
neconstitutionala. Curtea a retinut ca dispozitiile criticate contravin
prevederilor constitutionale ale art.21 coroborate cu cele ale art.129,
referitoare la accesul liber la justitie si exercitarea cailor de atac, precum
si prevederilor art.44 din Legea fundamentala, care consacra dreptul de
proprietate privata.
Decizia este definitiva
si general obligatorie si se comunica celor doua Camere ale Parlamentului si
Guvernului.
Argumentele retinute in
motivarea solutiilor pronuntate de Plenul Curtii Constitutionale vor fi
prezentate in cuprinsul deciziilor, care se vor publica in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I".
---------------------------------------
De la intrarea in vigoare a noilor coduri in materie penala (1 februarie 2014) si pana in prezent, CCR a declarat neconstitutionale nu mai putin de 33 de dispozitii din Codul de procedura penala: art. 3 alin. (3) teza II, art. 211, art. 212, art. 213, art. 214, art. 215, art. 216, art. 217, art. 222, art. 222 alin. (10), art. 223 alin. (2) – sintagma „o infractiune de trafic de stupefiante”, art. 250 alin. (6) – „solutia legislativa care nu permite si contestarea luarii masurii asiguratorii de catre judecatorul de camera preliminara ori de catre instanta de judecata”, art. 318, art. 335 alin. (4), art. 341 alin. (5), art. 341 alin. (6) lit. c), art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. d), art. 341 alin. (10), art. 344 alin. (4), art. 345 alin. (1), art. 346 alin. (1), art. 347 alin. (1), art. 347 alin. (3), art. 374 alin. (7) teza II, art. 431 alin. (1), art. 440 alin. (2) – sintagma „daca cererea este vadit nefondata”, art. 459 alin. (2), art. 484 alin. (2), art. 488, art. 488/4 alin. (5), art. 549/1 alin. (2), art. 549/1 alin. (3), art. 549/1 alin. (5). Acestea se adauga altor 3 dispozitii din Codul penal, neconstitutionale: art. 301 alin. (1) – sintagma „raporturi comerciale”, art. 308 alin. (1) – sintagma „ori in cadrul oricarei persoane juridice”, art. 336 alin. (1) – sintagma „la momentul prelevarii mostrelor biologice”.
Marian,
-----------------------------
Vă rog sa-mi explicați
de ce nu se mai poate aplica consilierea psihologica , care este explicația
concreta juridica ? Dar consilierea în cazul refuzului minorului ?
Mulțumesc
Mihai
----------------------------
Mihai,
Decizia CCR de
ieri nu are nici o legatura cu acea consiliere psihologica dispusa in virtutea
codului de proc civ referitor la executarea silita. Acea consiliere psiho
dispusa de instanta de judec ca urmare a constatarii de catre executor a refuzului copilului cu ocazia executari (
art 912 alin 2 cod proc civ) e valabila in continuare.
Decizia CCR de ieri
se refera la art 318 Cod proc penala ( nu civil) si anume renuntarea la
urmarirea penala in cazul anumitor fapte penale ( infractiuni) .
Art.
318
Renunţarea la urmărirea penală
(1)
În cazul infracţiunilor pentru care legea prevede pedeapsa amenzii sau pedeapsa
închisorii de cel mult 7 ani, procurorul poate renunţa la urmărirea penală
când, în raport cu: conţinutul faptei, cu modul şi
mijloacele de săvârşire, cu scopul urmărit şi cu împrejurările concrete de
săvârşire, cu urmările produse sau care s-ar
fi putut produce prin săvârşirea infracţiunii, constată că nu
există un interes public în urmărirea acesteia.
(2)
Când autorul faptei este cunoscut, la aprecierea interesului public sunt avute
în vedere şi persoana suspectului sau a
inculpatului, conduita avută anterior săvârşirii
infracţiunii şi eforturile depuse pentru
înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii.
(3) Procurorul poate dispune, după consultarea suspectului sau a
inculpatului, ca acesta să
îndeplinească una sau mai multe dintre următoarele obligaţii:
a) să înlăture consecinţele faptei penale sau
să repare paguba produsă ori să convină cu partea civilă o modalitate de
reparare a acesteia;
b) să ceară public scuze persoanei
vătămate;
c) să presteze o muncă neremunerată în
folosul comunităţii, pe o perioadă cuprinsă între 30 şi 60 de zile, în afară de
cazul în care, din cauza stării de sănătate, persoana nu poate presta această
muncă;
d) să frecventeze un
program de consiliere.
Eu la aceasta consiliere prev de art. 318 lit d m-am referit. Ptr
ca au fost cazuri ( cazul meu, cazul Branzan si multi altii ) cand reclamai ca
nu ti-a vazut copilul ani la randul pe art 379 CP si procurorul refuza sa
trimita in judecata parintele care nu respecta sentinta, trimitandu-l la o
consiliere psihologica , consiliere post-divort, etc.
.Astfel
parintele rezident isi alegea singur un psiholog preferat de el, mergea la o
consiliere formala de 2-3 luni, apoi avea obligatia sa depuina la procuror o adeverinta
precum ca a urmat acea consiliere , desi e clar ca aceasta nu avea efect asupra
relatiilor copil parinte nerezident. Acesta
scapa iefitin de orice sanctiune penala, ptr ca nu mai ajungea in
judecata.
Era
o gaselnita admisa de lege , ca si amenda administrativa din vechiul cod.CCr a
decis astfel ca justitia se face in numele legii si doar in instantele
judecatoresti , nu in biroul procurorului.
----------------------
Salut,
La acest link gasiti
un material al ministerului public ptr anii 2013-2015 in care
o sa vedeti ca in peste 80% din dosarele penale pe art 379 CP
si rele tratamente aplicate minorilor, s-au dat solutii de renuntare la
urmarirea penala de catre procurori desi faptele erau grave si continuate in
timp( 3-4 ani)
Cei care aveti solutii de acest gen si puteti
inca depune plangere contra solutiei va sfatuiesc sa va grabiti .
