PENTRU CA UNELE LUCRURI NU POT FI SPUSE, CI MAI DEGRABA SCRISE

Documentul in original poate fi gasit aici.

CUSTODIE UNICA-EXERCITAREA EXCLUSIVA A AUTORITATII PARINTESTI

Autor articol Mediator Iulia-Cristina Uta

Ce autoritate stabileste custodia comuna? Cum obtin custodia unica a copilului meu? Cum se acorda exercitarea exclusiva a autoritatii parintesti? Iata intrebari puse de parinti in cadrul sedintei de mediere la care mediatorul trebuie sa raspunda. In alte articole de pe acest blog puteti citi despre custodia comuna. Odata cu intrarea in vigoare a noului cod civil in octombrie 2011, termenul de custodie a fost inlocuit de termenul autoritate parinteasca, asa ca voi folosi acest termen in articolul de fata.

In momentul in care un copil se naste, parintii sai primesc automat obligatii si drepturi fata de acesta. Acest cumul de obligatii si drepturi se numeste autoritate parinteasca si este exercitata automat in comun de catre parinti din momentul in care copilul s-a nascut. Ca parintii traiesc in concubinaj sau sunt casatoriti sau sunt despartiti, pentru copil acest lucru nu are importanta:

“(….) autoritatea părinteasca poate fi asimilata unui drept subiectiv, care nu se pierde de niciunul din parinti in nicio circumstanta, ea fiind un dat nascut din legatura naturala dintre parinte si copil iar exercitiul autoritatii parintesti cu exercitarea acestui drept subiectiv.” (legeaz.net/spete-civil-2/exercitarea-autoritatii-parintesti-in-mod-384-2012).

A devenit lipsit de importanta si in momentul in care parintii divorteaza: parintii nu divorteaza de copil, ei continua sa aibe aceleasi drepturi si obligatii fata de copil, iar copilul are acelasi drept de a fi crescut de ambii parinti, asa ca si dupa divort autoritatea parinteasca este automat comuna (custodie comuna):

Articolul 397 Exercitarea autoritatii parintesti de catre ambii parinti. Dupa divort, autoritatea parinteasca revine in comun ambilor parinti, afara de cazul in care instanta decide altfel.

In instanta, judecatorul va hotara exercitarea comuna a autoritatii parintesti, aceasta este regula, iar exercitarea exclusiva este exceptia:

Articolul 398 Exercitarea autoritatii parintesti de catre un singur parinte. (1) Daca exista motive intemeiate, avand in vedere interesul superior al copilului, instanta hotaraste ca autoritatea parinteasca sa fie exercitata numai de catre unul dintre parinti.

(2) Celalalt parinte pastreaza dreptul de a veghea asupra modului de crestere si educare a copilului, precum si dreptul de a consimti la adoptia acestuia.

Cand autoritatea parinteasca este comuna ambii parinti se numesc parinti custodieni, iar unul dintre ei este si parinte rezident, adica parintele la care locuieste copilul. Cei doi parinti custodieni se consulta reciproc in ceea ce priveste cele mai importante decizii cu privire la educarea si cresterea copilului: la ce scoala sa invete, la ce medic sa fie inregistrat, ce sporturi sa practice, ce cursuri optionale sa urmeze, etc, iar parintele care doreste sa iasa din tara cu copilul trebuie sa aiba acordul celuilalt parinte (declaratie notariala).

Ce inseamna exercitarea exclusiva a autoritatii parintesti?

Inseamna ca un singur parinte ia toate deciziile cu privire la viata, cresterea, educarea si viitorul copilului, fara sa fie obligat sa il consulte pe celalalt parinte, numit parinte necustodian. La iesirea din tara, parintele care are custodia exclusiva nu mai este obligat sa aiba acordul celuilalt parinte.

Dar de ce si-ar dori un parinte sa ingusteze posibilitatile de dezvoltare ale copilului sau? De ce sa nu exploateze si perspectiva celuilalt parinte asupra copilului sau? Poate acesta are o alta viziune, o alta deschidere asupra vietii si asupra propriului copil, are alte instrumente si modalitati de a-si ajuta copilul sa-si atinga visele, sa-si indeplineasca pasiunile. Sa nu uitam ca exercitarea exclusiva inseamna si suportarea in mare parte a costurilor si cheltuielilor de crestere si ingrijire a copilului, care nu sunt deloc putine, iar pensia de intretinere poate ca nu acopera jumatate din aceste cheltuieli….

Ce drepturi si obligatii mai are in aceasta situatie parintele necustodian?

Conform legii, parintele necustodian pastreaza:

• dreptul de a veghea asupra modului de crestere si educare a copilului,
• dreptul la relatii personale cu copilul,
• dreptul de a consimti la adoptie
• obligatia de intretinere

Parintele custodian poate sa iasa din tara cu copilul fara sa mai aiba nevoie de acordul celuilalt parinte. Dreptul de a veghea al parintelui necustodian inseamna ca este indreptatit sa ii ceara parintelui custodian informatii cu privire la cresterea si educarea copilului, poate sa solicite informatii de la scoala, de la medic, etc.

Un parinte nu poate sa renunte la autoritatea sa parinteasca pentru ca este dreptul copilului, nu al sau:

“Un parinte nu poate renunta la autoritatea parinteasca, dar se poate intelege cu celalalt parinte cu privire la modalitatea de exercitare a autoritatii parintesti, in conditiile art. 506 din Codul civil.” (legea 272/2004 modificata si completata).

Altfel spus chiar daca parintii se pun de acord ca numai unul din ei sa exercite autoritatea parinteasca, instanta nu va accepta o astfel de intelegere pentru ca numai instanta poate acorda autoritatea exclusiva.

Solicitarea exercitarii exclusive a custodiei (custodie exclusiva sau totala)

Celalalt parinte poate sa solicite instantei exercitarea exclusiva a autoritatii parintesti cu conditia ca motivele sale pentru o asemenea solicitare sa fie intemeiate, iar probele sa-l convinga pe judecator ca nu este in interesul copilului ca si celalalt parinte sa exercite autoritate parinteasca, sau mai direct spus actiunile si deciziile acelui parinte il pun pe copil in primejdie, il ranesc, etc. Legea de protectie a copilului 272/2004 modificata prin legea 257/2013 enumera cateva situatii generale care il indreptatesc pe judecator sa acorde o autoritate parinteasca exclusiva:

“Se considera motive intemeiate pentru ca instanţa sa decida ca autoritatea parinteasca sa se exercite de catre un singur parinte alcoolismul, boala psihica, dependenta de droguri a celuilalt parinte, violenta fata de copil sau fata de celalalt parinte, condamnarile pentru infractiuni de trafic de persoane, trafic de droguri, infractiuni cu privire la viata sexuala, infractiuni de violenta, precum si orice alt motiv legat de riscurile pentru copil, care ar deriva din exercitarea de catre acel parinte a autoritatii parintesti.”

Nu sunt motive intemeiate faptul ca celalalt parinte:

• traieste in strainatate,
• are alta familie,
• are alta orientare sexuala sau religioasa,
• are un handicap fizic
• nu doreste sa colaboreze cu celalalt parinte
• alte motive in functie de fiecare situatie

Parintii trebuie sa treaca peste neintelegerile dintre ei, sa constientizeze ca acel copil nu este al unuia sau altuia, este al amandurora si mai intai de toate este un individ cu nevoi si drepturi de sine statatoare. Unul dintre acestea fiind si dreptul de a petrece timp cu tatal si cu mama. De remarcat “precum şi orice alt motiv legat de riscurile pentru copil, care ar deriva din exercitarea de către acel părinte a autorităţii părinteşti”, fraza care se refera la situatii particulare fiecarui copil.

Iata o decizie prin care copiii initial incredintati spre crestere si educare tatalui pe vechiul cod civil, sunt scosi de sub autoritatea tatalui, iar instanta acorda mamei autoritate exclusiva in baza probelor aduse de aceasta. In decizie instanta spune:

“In stabilirea exercitarii autoritatii parintesti de catre un singur parinte trebuie avute in vedere doar fapte concrete care trebuie dovedite. Probatoriul trebuie sa poarte asupra urmatoarelor elemente cumulative: dovada de catre sotul solicitant a suferintei copilului care se afla sub autoritatea ambilor parinti; stabilirea unei legaturi de cauzalitate intre suferinta copilului si exercitarea in comun a autoritatii parintesti; demonstrarea faptului ca solutia consta in exercitarea autoritatii parintesti exclusiv de catre parintele.” (legeaz.net/spete-civil-2/exercitarea-autoritatii-parintesti-in-mod-384-2012).

Iata motivele pentru care instanta ii ia tatalui dreptul de a mai decide asupra vietii copiilor lui:

“Astfel, fiind ascultati cei doi minori, instanta de judecata a constatat ca acestia prezinta amandoi o stare de teama la adresa tatalui lor, la fiecare discutie referitoare la traiul impreuna cu paratul, cei doi minori prezentand o evidenta stare de angoasa, prezentand instantei dorinta clara de a nu mai fi in grija paratului si de a nu mai locui cu acesta. Minorii descriu instantei momente din perioada in care au locuit cu paratul, in care acesta devenea foarte agresiv cu dansii, alungandu-i din casa chiar in timpul noptii, obligandu-l pe unul dintre minori sa consume bauturi alcoolice, motiv pentru care a fost necesara internarea minorului RM, nascut la data de 31.10.1999.”

Hotararile care privesc viata copiilor nu sunt niciodata definitive in sensul ca daca motivul sau motivele pentru care instanta a dat aceasta hotarare nu mai exista (in acest caz tatal urmeaza un program de dezalcoolizare, nu mai este agresiv si violent, devine responsabil etc), parintele poate solicita instantei sa schimbe hotararea anterioara, iar instanta poate lua o alta hotarare pe baza noilor probe prezentate.

Daca sunteti in conflict cu partenerul in ceea ce priveste custodia copiilor, nu ezitati sa ma contactati.

ref.[ngo4478]
Colectivul ARPCC