preluare http://www.legal-land.ro/
Obligaţia legală de întreţinere reprezintă îndatorirea impusă de lege unei persoane, de a acorda altei persoane, mijloacele necesare traiului, inclusiv satisfacerea nevoilor spirituale, precum şi – în cazul obligaţiei de întreţinere a părinţilor faţă de copiii lor minori – mijloacele pentru educarea, învăţătura si pregătirea lor profesională.
Conform dispoziţiilor art. 529 Cod civil, întreţinerea este datorată potrivit cu nevoia celui ce o cere si cu mijloacele celui care urmează a o plăti, iar când întreţinerea este datorată de părinte, ea se stabileşte până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil, o treime pentru doi copii si o jumătate pentru trei sau mai mulţi copii”.
Dispoziţia evocată în alineatul 2 instituie astfel, în raporturile dintre părinte si copii, prin prisma criteriului general al mijloacelor debitorului întreţinerii, prevăzut de primul alineat al art. 529 Cod civil , un plafon maxim din veniturile părintelui, variabil în funcţie de numărul copiilor ( 1/4 , 1/3 sau 1/2, după caz).
Dispoziţia evocată în alineatul 2 instituie astfel, în raporturile dintre părinte si copii, prin prisma criteriului general al mijloacelor debitorului întreţinerii, prevăzut de primul alineat al art. 529 Cod civil , un plafon maxim din veniturile părintelui, variabil în funcţie de numărul copiilor ( 1/4 , 1/3 sau 1/2, după caz).
Raportat la metoda de interpretare teleologică a normei juridice enunţate, dar si la cea sistematică (prin coroborarea sa cu principiul fundamental al egalităţii între copii, indiferent că aceştia sunt din căsătorie sau din afara acesteia), în mod concomitent, textul de lege instituie ca regulă, în raporturile dintre copii, un plafon aferent fiecărui copil – de 1/6 (în cazul a doi copii) sau de 1/ 2xn (în cazul a n copii). Aceasta semnifică faptul că în situaţia pluralităţii de copii, un copil va beneficia în principiu, de o pensie de întreţinere pentru sine, într-un cuantum corespunzător fracţiei precizate.
Soluţia evocată, impusă de reglementările internaţionale în domeniul protecţiei si promovării drepturilor fiecărui copil, reglementări transpuse de altfel şi pe plan intern, prin Legea 272/2004, impune aşadar – în temeiul superiorităţii normelor internaţionale conform art.20 din Constituţia României, dar şi în temeiul argumentului imposibilităţii derogării ca regulă, de la dispoziţiile legii expuse constituite într-un adevărat Cod al protecţiei copilului – prevalentă soluţiei secunde edictate de art. 523 Cod civil respectarea principiilor fundamentale ale egalităţii între copii si neafectării interesului superior al vreunui copil.
Aşadar, în temeiul acestui raţionament juridic, variaţia cuantumului în sens descrescător sau crescător, va fi determinată de aceasta dată, în primul rând, de celălalt criteriu obligatoriu expus de art. 529 Cod civil, respectiv cel al propriilor nevoi ale copilului. Totuşi, dată fiind pluralitatea de copii, bilanţul acestei evaluări judiciare se va realiza în al doilea rând, dar în mod obligatoriu şi prin analiza concretă a acestei situaţii.
Dacă în privinţa stabilirii pentru unul dintre copii, prin raportare la nevoile sale concrete, a unei sume inferioare fracţiei legale, nu sunt consideraţii speciale de realizat, în privinţa alegerii unei sume superioare însă, judecătorul va trebui să verifice în prealabil, în cadrul analizei sale juridice, ca decizia sa să nu afecteze interesele celuilalt/celorlalţi copil/copii, pentru că în acest caz, s-ar aduce atingere principiilor evocate, ale egalităţii copiilor si interesului superior al fiecărui copil.
Astfel, chiar dacă nevoile copilului sunt mai mari decât ar acoperi fracţia legală, judecătorul va trebui să se oprească la aceasta sumă corespunzătoare fracţiei legale pentru un copil, dacă si celălalt/ceilalţi copil/copii necesită o pensie substanţială si cel mult, va putea să acorde o pensie reprezentând diferenţa dintre plafonul maxim stabilit pentru toţi copiii si pensia/pensiile inferioare fracţiei pentru un copil, atribuite celuilalt/celorlalţi copil/copii, dar aceasta doar dacă acesta/aceştia din urmă nu ar avea nevoie de o pensie de până la fracţia individuală legală. În acest mod, stabilirea unui cuantum superior fracţiei, al pensiei de întreţinere în privinţa unui copil, nu se va realiza în detrimentul celuilalt/celorlalţi copil/copii.
Argumentele expuse sunt valabile indiferent de aspectul procesual al solicitării stabilirii pensiei de întreţinere pentru mai mulţi copii, în mod concomitent sau succesiv (ca în situaţia când ulterior fixării pentru un copil, se naşte/nasc un alt/alţi copil/copii), deoarece textul de lege nu distinge sub acest element. Dimpotrivă, legiuitorul român oferă mijloace procesuale pentru reechilibrarea situaţiei din aceasta perspectivă, prevăzute inclusiv în cadrul art. 531 Cod civil şi anume , cererea de majorare sau după caz, de diminuare a pensiei de întreţinere pentru unul/unii dintre copii. (Tribunalul Teleorman, Decizia civilă nr. 300/2014)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Va multumim pentru comentariul dvs. Acesta va fi moderat in cel mai scurt timp posibil.
Politica sitului nu permite schimbul de adrese de e-mail, limbajul licentios sau atacul la persoana.
Colectivul ARPCC