Servus,
azi am predat personal d-nei Novak Katalin (Secretar de Stat al Familiei si
Protectia Minorului) propunerea pt. intruducereaCustodiei Comune in
Ungaria. Va multumim, daca nu ati fi fost voi, nu am fi putut realiza acest
lucru pt. ca ne-a fost de mare folos Rezolutia CoE 2079/2015 din octombrie si multe alte informatii de pe situl Colibri.
Cu respect:
Szaniszló Csaba
Traducere din limba maghiară, av. Kopacz-Madarász
Kinga
MINISTERUL RESURSELOR UMANE
SECRETARIATUL DE STAT RESPONSABIL CU FAMILIILE ŞI CU TINERETUL
În atenţia d-nei Novák Katalin
Secretar de stat responsabil de familiile şi tineretul
PROPUNERE
PRIVIND INTRODUCEREA CA REGULĂ GENERALĂ A AUTORITĂŢII PĂRINTEŞTI COMUNE ŞI
A CUSTODIEI FIZICE ALTERNATIVE
Apák az Igazságért Egyesület (Asociaţia Taţilor
pentru Justiție)
Copilul are nevoie de tată, de propriul său tată!
30. noiembrie 2015
[ngo3511]v4
Stimate D-nă Secretar de stat!
Urmărim cu bucurie şi cu apreciere măsurile prezentului Guvern care privesc
familiile şi am dori să vă mulţumim Dvs că în mod regulat vă întoarceți la
filozofia de viaţă şi la măsuri care se concentrează asupra familiilor şi faceți
declarații care sunt în concordanță cu Drepturile constituționale. Din această
cauză, cu prezenta propunere, ne adresăm Dvs cu încredere.
Apák az Igazságért Egyesület (Asociaţia Taţilor pentru Justiție) este o persoană juridică nou-născută, însă ca un
grup de tip facebook are o istorie de doi ani. Activitatea grupului nostru este
urmărită de circa 1800 de părinţi. În primul rând bărbați, dar sunt şi mai
multe femei, mame şi bunici, care sunt de acord cu principiile noastre.
Cu schimbarea inevitabilă a rolurilor legate de
sex, odată ajunși în secolul XXI bărbaților i-a revenit un rol activ, de
participare în domenii ale îngrijirii copiilor care adineaori erau menținute în
mod exclusiv femeilor. Bineînțeles, acest fenomen are legătură cu fericita
emancipare a femeilor, cu implicarea pe piața muncii care în aceste zile este
aproape egală cu cea a bărbaților.
Datorită celor care urmăresc activitatea noastră,
precum şi cercetării şi analizării lucrărilor ştiinţifice din domeniu putem
afirma cu temei că practica judecătorească din prezent – contrar
schimbărilor legislative din martie 2014 – pe fond adoptă abordarea
dreptului familiei din anii ’50: în majoritatea cazurilor ca rezultat al divorțului
sau a procedurii de stabilire a locuinței minorului încă acordă pentru
părintele nerezident numai posibilitatea unei interacțiuni la fiecare 2 săptămâni,
de circa o zi sau maxim o zi și jumătate. Aceasta nu este de ajuns nici
copilului care până atunci a trăit într-o familie întreagă, ca să mențină o
relaţie liberă, relaxată şi de calitate dar nici părintelui care trăieşte
separat, ca să-şi îndeplinească în mod satisfăcător responsabilitățile pe care
le are faţă de copilul său.
Cunoscând practica instanțelor bazată pe vechile
norme juridice, în temeiul informațiilor furnizate de avocaţi specializaţi pe
dreptul familiei, zeci şi sute de mii de părinţi rezidenţi abuzează cu
faptul că transformă copii în instrumentul retorsiunii faţă de
cealaltă parte din conflictul care duce la divorţ. Numai noi cunoaștem mai
multe sute de astfel de cazuri, în care taţii ar dori să trăiască cu propriile
drepturi şi obligaţii consacrate de lege, dar datorită practicii judecătoreşti
lente, datorită pasivităţii autorităţilor tutelare care se datorează
supraîncărcării administrative şi datorită atitudinii ezitante a acestora în
luarea deciziilor individuale importante în cazul proceselor îndelungată, se
creează un sol fertil pentru acele polemici dintre părinţi, pentru situaţii de
viaţă şantajatoare, al căror prejudiciat evident şi primar este tot timpul
copilul. De cele mai multe ori el este jucat faţă de celălalt părinte.
Depinde numai de înţelepciunea şi temperamentul fiecărui părinte până la ce
limită se avansează şi din păcate în nenumărate cazuri unul dintre părinţi este
dispus să meargă aproape până la extreme ca să obţină privarea aproape
totală a celuilalt părinte de drepturile faţă de copilul comun. Poate din
această cauză a crescut numărul plângerilor care sesizează autorităţile despre
cauze penale în care plângerea prealabilă
nu este o condiţie pentru punerea în mişcare a acţiunii penale, plângeri
care sunt făcute exact în timpul proceselor de divorţ sau a proceselor care au
ca obiect stabilirea locuinţei copilului, în cazuri extreme ajungându-se la
denunţul calomnios privind agresiunea sexuală a copilului de către celălalt
părinte. În vizorul nostru există cele mai speciale şi cele mai grosolane
astfel de cauze. Procedurile inerente , ascultările psihologice reprezintă
pentru copii tensiuni psihologice îngrozitoare şi evitabile, care în loc
ca mediul înconjurător să aibă atitudini de empatie necesară, ies din aceste
conflicte cu deformări ale dezvoltării personale.
Deşi ar fi trebuit să aibă loc în secolul al XX-lea,
la începutul secolului al XXI-a este absolut necesar recunoaşterea în ţara
noastră a egalităţii sociale a taţilor şi a mamelor şi a existenţei sociale a
ambelor părţi, respectiv demontarea stereotipurilor false care domină aceste
domeniu al educaţiei copiilor, al relaţiei părinte-copil, şi care nu acceptă
nici o întârziere în instrumentarea cauzelor oficiale legate de copil.
Chiar dacă nu ne place, trebuie acceptat faptul
că, în prezent, o parte semnificativă din căsătorii sfârşeşte prin divorţ.
Trebuie bine gândită însă ceea ce urmează în majoritatea cazurilor de stabilire
a locuinţei copilului şi în reglementarea drepturilor de vizită. Oare avem
nevoie de copii afectați (răniţi) din punct de vedere psihologic, oare avem
nevoie de părinţi afectaţi (răniţi) din punct de vedere psihologic şi cărora le
e foame de răzbunare, dacă acest lucru poate fi evitat cu o reglementare legală
şi cu o campanie de schimbare a atitudinii? Întrucât suntem probabil toţi de
acord ca până când o căsătorie funcţionează, copilul are nevoie de ambii
părinţi. Ulterior însă, apariţia divorţului şi instrumentarea procedurilor
inspiră ideea că n-ar fi nevoie de ambii părinţi. Este suficient numai unul
dintre ei, care întâmplător este tot timpul mama. Degeaba Constituţia, degeaba
legea privind protecţia familiilor.
În multe ţări din Europa custodia fizică alternativă funcţionează ca regulă
generală de ani de zile.
Cu aceasta, legea asigură pentru copii posibilitatea
să menţină o relaţie intesivă - de
convieţuire – cu ambii părinţi, să-i fie satisfăcută cât mai mult posibil
nevoia de bază de a avea doi părinţi, şi să menţină inevitabila
responsabilitate părintească comună.
Situaţia nefericită din prezent facilitează
tendinţele părintelui rezident, care după divorţ abuzează de situaţia lui de a
trăi împreună cu copilul şi blochează, sau interzice copilului să se
întâlnească cu celălalt părinte, în cazuri mai severe chiar îl educă împotriva
lui. Datorită faptului că în cele mai multe cazuri, pe motive ce ţin de
mijloace de trai, copiii care cresc cu un părinte, nevăzând vreodată un model
de familie sănătos, devenind adulţi urmează exemplul primit, adică
nu vor fi capabili să respecte calitatea de părinte al partenerului, nu vor fi
capabili ca în interesul superior al copiilor să proceseze propriile răni sau
măcar să facă abstracţie de ele.
Custodia fizică alternativă evită aceste abuzuri şi în acelaşi timp elimină
problemele constante de ţinere a legăturii, procedurile de autoritate tutelară
care de obicei se prelungesc ani de zile, precum şi procesele pentru stabilirea
locuinţei copilului (în trecut încredinţarea copilului). Cu custodia fizică alternativă egalitatea în
drepturi a părinţilor este asigurată chiar dacă procesul dintre părinţe se
prelungeşte sau se escaladează conflictul. Cu luarea acestei măsuri vor scădea
semnificativ cheltuielile atât din partea părinţilor cât şi din partea
statului.
Totodată copiii vor primi posibilitatea să rămână
cu ambii părinţi în relaţii sentimentale mai strânse, mai echilibrate, lucru
care este determinant pentru viaţa lor ulterioară atât din punct de vedere
emoţional, cât şi existenţial. Este demn de menţionat faptul că relaţia cu
părinţi a tinerilor care în prezent se angajează în străinătate nu este atât de
strânsă încât relaţiile familiale, îngrijirea mutuală activă să primească un
accent adecvat în încercarea de a-şi găsi fericirea în propria patrie.
Este necesar să facem referire la lucrări
ştiinţifice internaţionale – foarte probabil cunoscute şi de Dvs – care se
ocupă cu efectele negative ale pierderii unui părinte ca urmare a unui divorţ
şi care accentuează consecinţele care deteriorează calitatea de viaţă a
acestora, ca de exemplu tendinţa crescută la activităţi infracţionale, scăderea
semnificativă a disponibilităţii la întemeierea unei familii.
Azi. în Ungaria, custodia comună fizică (locuința alternantă) este decisă
de către instanţele judecătoreşti numai în cazul existenţei unui acord între părinți. În opinia noastră această
soluţie necesită completări urgent. Intervenţia efectivă a statului este
absolut necesară, întrucât trebuie acordat ajutor efectiv acelor copii
cărora dreptul la viaţa de familie împreună cu părintele nerezident le este
obstrucţionat de conflictul părinţilor sau de abuzurile intenţionate ale
părintelui rezident. Cu modificarea propusă şi solicitată de Asociaţia
noastră în acelaşi timp se deschide o posibilitate de a trăi o viaţă
părintească responsabilă şi pentru acei părinţi care în prezent sunt eliminaţi
din viaţa de zi cu zi a copiilor lor doar datorită faptului că nu mai pot
convieţui cu celălalt părinte. Deşi părinţii divorţează unul de la celălalt, ei
nu divorțează și de copii lor. Datorită acestor practici greşite este
pedepsit atât copilul şi adultul (cetăţeanul) care, prin modelul de educare
uniparental, este decăzut (degradat) la o un rol de părinte “secundar”.
Stimate D-nă Secretar de Stat!
Noi, Apák az Igazságért Egyesület (Asociaţia
Taţilor pentru Justiție),
în conformitate cu alin. (1) şi (3) al art. L din Constituţie, respectiv cu
Legea din 2011 privind protecţia familiilor, având în vedere în mod special
Hotărârea Adunării Generale a Parlamentului Consiliului European nr. 2079 din
02.10.2015 privind egalitatea părinţilor prin prezenta vă solicităm ca în
Parlament să faceţi paşi hotărâți şi bine țintiți pentru ca instanţele
judecătoreşti în caz de divorţ al părinţilor, să ordone ca regulă generală, aranjamentele
de tip autoritate părintească comună cu locuință alternantă (custodia fizică
alternativă), pentru ca acest lucru să fie implementat cât mai repede în
Ungaria.
Am mai putea enumera pe larg celelalte motive ale
propunerii, respectiv consecinţele nefaste care trebuie indurate de poporul
maghiar, de stat, de mediul social şi economic din cauza problemei de bază.
Credem că şi Dvs consideraţi că este importantă soluţionarea cât mai rapidă a
acestora şi formarea unei societăţi mai sănătoase din punct de vedere
psihologic, proces în care şi noi, Apák az Igazságért Egyesület (Asociaţia
Taţilor pentru Justiție), se implică în mod activ.
Vă rugăm respectuos, să ne acordaţi posibilitatea
de a ne prezenta argumentele bazate pe experienţe directe, cunoştinţele vaste
şi ideile noastre privind viitorul cu ocazia unei întâlniri personale.
30 noiembrie 2015, Budapesta
Cu
respect:
Szaniszló
Csaba
preşedinte
Apák az Igazságért Egyesület
(Asociaţia Taţilor
pentru Justiție)
