SFÂRȘITUL EREI SINDROMULUI ALIENĂRII PARENTALE (PAS) AL LUI GARDNER

Acesta este doar un rezumat, pentru a citi documentul in full accesati aici

Traducător: Ionelia Popescu

Patologia “alienării parentale“ nu poate fi interpretată în același timp și ca un sindrom nou, unic, în domeniul sănătăț ii mintale, și ca o manifestare a unor forme de patologie deja existente, atestate. Alienarea parentală poate fi ori una, ori cealaltă. interpretarea dublă nu poate fi posibilă.

Punctul meu de vedere, detaliat în lucrarea ”Foundations”, este acela că patologia ”alienării parentale” reprezintă produsul unor forme de patologie deja existente, bine definite, bine înțelese și pe deplin atestate. Provocarea actuală cu care se confruntă experții în Sindromul Alienării Parentale (PAS) al lui Gardner este dacă aceștia acceptă acest model de ”alienare parentală ”ca fiind manifestarea unor forme existente de psihopatologie sau susțin că un model bazat pe ataș ament este greșit și că patologia ”alienării parentale” reprezintă o formă unică și nouă printre patologiile caracteristice sănătății mintale.

Ambele premise nu pot fi adevărate în același timp. Patologia nu poate fi simultan o formă unică și nouă de psihopatologie ȘI, în același timp, să reprezinte o formă de psihopatologie deja existente și atestate. Ambele poziții nu pot fi valabile în același timp. Aceste două poziții sunt incompatibile din punct de vedere logic. Numai una din aceste premise fundamentale este adevărată. Oricare dintre ele este adevărată, cealaltă este falsă.

Poziția mea este clară. Patologia ”alienării parentale” este manifestarea unor forme bine definite și deja existente de psihopatologie, ce implică patologia sistemelor familiale, patologia tulburărilor de personalitate și patologia specifică traumelor legate de atașament, aș a cum sunt descrise în lucrarea ”Foundations”.

Patologia atestată: Diagnostic

Modelul bazat pe legăturile de atașament pentru patologia ”alienării parentale” furnizează un set de 3 indicatori de diagnosticare decisivi ai patologiei, care sunt derivați din tipuri standard, prestabilite, de trăsături simptomatice în psihologie; reprimarea sistemului de legături de atașament, trăsături caracteristice tulburărilor de personalitate și/sau anxietate fobică și convingeri iluzorii. Toți acești indicatori de diagnosticare reprezintă forme standard, bine definite ale trăsăturilor simptomatologice din psihologia profesională. Trăsăturile tulburărilor de personalitate, simptomele anxietății fobice și credințele iluzorii reprezintă modele simptomatice atestate în cadrul sistemului de diagnosticare bazat pe Manualul de Diagnostic și Clasificare Statistică a Tulburărilor Mintale (DSM – Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders), care au la bază o susținere substanțială atât din punct de vedere conceptual, cât și al cercetării, în literatura de specialitate. Tulburările de atașament sunt de asemenea un model recunoscut în DSM, iar funcționarea și nefuncționarea sistemului legăturilor de atașament sunt pe larg descrise atât teoretic, cât și practic, în literatura de specialitate. Cei trei indicatori definitorii de diagnosticare pentru ”alienarea parentală” bazată pe legăturile de atașament reprezintă tipare consacrate existente în psihologia profesională. Folosirea acestor 3indicatori de diagnosticare conduce la o identificare categorică a patologiei ca fiind FIE prezentă, FIE absentă în cazurile individuale. În cazurile sub limită, unde nu sunt întrunite criteriile unei diagnosticări complete, testele de tip

Reacție/Răspuns la intervenție (cum ar fi modelul Cercetare A-B-A-B a cazurilor individuale) pot fi folosite pentru a clarifica diagnosticul, ținându-se în același timp seama și de prezența simptomelor clinice asociate care pot fi folosite pentru o întărire a diagnosticului atunci când cei trei indicatori de diagnosticare sunt prezenți. O Tabelă de Control pentru Diagnosticarea Creșterii Patogene a Copiilor, derivată dintr-un model de ”alienare parentală” bazat pe ataș ament se poate găsi pe pagina mea de web.

O Tabelă Extinsă pentru Diagnosticare a patologiei ”alienării parentale” bazate pe legăturile de atașament, care include și semnele clinice asociate, este, de asemenea, disponibilă, pe pagina mea de internet.

Patologia descrisă de un model de ”alienare parentală” bazat pe ataș ament reprezintă forme existente și larg acceptate de psihopatologie atestată caracteristice domeniului profesionist al sănătății mintale, în baza cărora pot fi trași la răspundere toți specialiștii din domeniul sănătății mintale în temeiul Standardelor 2.01 și 9.01 din Codul de Conduită și Principiile Etice ale Psihologilor, elaborate de Asociația Americană a Psihologilor.

Odată cu propunerea unui ”sindrom nou” de către modelul lui Gardner, specialiștii din domeniul sănătății clasice au putut să ”respingă” existența patologiei. Prin dezvoltarea unui model alternativ am învăț at această lecție, iar modelul meu bazat pe atașament nu le cere specialiștilor să accepte sau să respingă nimic. Patologia ”alienării parentale” este complet descrisă prin forme recunoscute ș i acceptate de patologie deja existentă. Nu este nimic nou de acceptat sau de respins. Patologia există, iar lucrarea ”Foundations” ne descrie ce reprezintă această patologie.

Bătălia ce urmează

În următoarele luni mă voi lupta împreună cu părinții vizați cu instituțiile din domeniul sănătății mintale clasice pentru ca standardele practice și de competență profesională din evaluarea și diagnosticarea patologiei să fie puse în practică în toate cazurile de patologie, aș a cum apar ele în diagnosticarea V995.51 Abuzul Psihologic Confirmat al Copilului din DSM-5, atunci când cei trei indicatori de diagnosticare a patologiei sunt prezenți în simptomatologia copilului. Și vom solicita o schimbare a ”Dării de Seamă” a Asociației Psihologilor Americani cu privire la patologia ”alienării parentale”, astfel încât 1) aceștia să admită că patologia există (și să folosească pentru aceasta orice denumire doresc) și 2) să decidă că acest grup de părinți și copii reprezintă o ”populație specială” care are nevoie de cunoștințe de specialitate aparte și de o anumită expertiză pentru o evaluare, diagnosticare și un tratament adecvate.

Vă cer vouă, susținătorilor modelului lui Gardner, să veniți alături de mine în această bătălie. Numai că pe acest câmp de luptă pe steagul nostru nu va fi scris ”Modelul lui Gardner”, ci va scrie ”Foundations”. Scopul nostru este să reunim toţi specialiștii din domeniul sănătății mintale sub o singură idee eficientă care poate să rezolve patologia ”alienării parentale”. Specialiștii din domeniul sănătății mintale clasice NU vor accepta modelul lui Gardner care propune un ”sindrom nou”. Iar pentru ca toți specialiștii din domeniul sănătății mintale să vorbească ”pe aceeași limbă” pentru rezolvarea acestei patologii, atunci partea noastră din compromis este să renunțăm la modelul gardnerian ș i să nu mai solicităm acceptarea unui ”sindrom nou” unic în psihologie.

De aceea vă solicit să va uitați la modelul alternativ bazat pe atașament. Acesta are tot ce ne trebuie. În el se regăsește cerința pentru expertiză profesională și competență din partea specialiștilor în diagnosticare ș i tratare din domeniul sănătății mintale. Modelul bazat pe atașament furnizează indicatori de diagnosticare dihotomi eficienți, față de care toți specialiștii din domeniul sănătății mintale pot fi trași la răspundere.

Acesta mai presupune ca toți specialiștii din domeniul sănătății mintale să stabilească un diagnostic de tipul V995.51 din DSM-5, și anume Abuz Psihologic Confirmat asupra Copilului, în fiecare caz în care sunt prezenți cei trei indicatori de diagnosticare. Modelul necesită o perioadă de separare protectivă a copilului de patologia narcisistă/la limită a părintelui în timpul fazei active a procesului de tratare și recuperare a copilului.

Modelul susține intervențiile scurte și intense la începutul perioadei protective de separare, urmate de o terapie constantă de recuperare ș i stabilizare (al cărei model îl putem dezvolta prin colaborare ș i cu ajutorul expertizei noastre profesionale).

Nu sunt inamicul vostru. Dar trebuie să renunțăm la modelul gardnerian pentru a ajunge la această soluție. Nu vă cer decât să veniți alături de noi. Obiectivul meu este să obțin soluția pentru patologia ”alienării parentale” până de Crăciun în 2016, deoarece sunt un psiholog singur, fără putere și influență, care lucrează de unul singur pentru a obține modificări consistente ale sistemului divizat din domeniul sănătății mintale și al celui juridic. Cu ajutorul vostru, însă, sunt încrezător că putem aduce acest termen limită mai aproape ș i să obținem soluția pentru patologia ”alienării parentale” mai repede.

Schimbarea de paradigmă a sosit. Momentul pentru proclamarea unei noi paradigme este aici. Vom ști ce paradigmă veți alege după indicatorii de diagnosticare pe care îi veți selecta.

Psiholog Clinic, PSY 18857

”Este mai bine să fii activ/în față cu 10 oameni, decât să fii absent alături de zece mii” – Tamerlane.

Colectivul ARPCC

[ngo4417]