Sentinta cu amenda pe ziua de intarziere pentru nerespectare program legaturi personale

O solutie interesanta dpdv jurisprudential - http://goo.gl/trKTTE

JUDECĂTORIA TÂRGU JIU
SECŢIA CIVILĂ
ÎNCHEIERE NR. 6323
Sedinţa publică de la 22 Octombrie 2014
Instanţa constituită din:
PRESEDINTE: MIHAELA PĂCURARU
Grefier: : MIRELA CLAUDIA HIRCEANU

[...]

PENTRU ACESTE MOTIVE.
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:

Admite cererea formulată de  reclamantul L.O., cu domiciliul in Tg.-Jiu, în contradictoriu cu pârâta A.E.A„ cu domiciliul in comuna Dăneşti. sat B., judeţul Gorj. Obligă pârâta să plătească în favoarea reclamantului a  unei penalităţi de 100 lei/zi de intârziere până la data executării obligaţiei instituite prin titlu executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr.3321/2011 pronunţată în dosarul nr. 26862/318/2010 a Judecătoriei Tg- Jiu. 

Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli de Judecată.

Definitivă.

Pronunţată in şedintă publică din 22.10.2014.

Colectivul ARPCC

ref. [ngo3175]

Pot sa iau copilul la mine in wekeend sau in vacanta daca am custodie comuna?

INTREBARE

Am un copil in varsta de 2 ani,custodia comuna imi permite sa il iau la mine in vacanta sau in weekend?In present suntem despartiti in fapt.
(intrebare de la dnul DMU)

RASPUNS:

Raspunsul nostru scurt: De principiu da – aveti dreptul sa interactionati cu copilul. Totusi nu ati dat prea multe detalii. Dati-ne mai multe detalii, ca un comentariu la acesata postare pe blog.

Nu dati date personale (numele dvs sau al copilulului ca nu intereseaza). Ce intereseaza:

- Locuiti sau nu in aceeasi localitate?

- Ati fost vreodata casatorit cu mama copilului

- Ati vazut pana acum copilul?

- Mama se opune cumva ca sa interactionati cu copilul?

- Exista vreo sentinta judecatoreasca care sa stabileasca vreun program de legaturi personale?

- Exista vreo sentinta judecatoreasca definitiva prin care ati obtinut autoritatea parinteasca?

Colectivul ARPCC 

-----------------------------------

ref. [ngo3161]

Copiii bilingvi gândesc altfel! Avantajele învățării unei a doua limbi la vârste fragede

S-a renunțat de mult la opinii incorecte despre bilingvism, precum ideea că un copil ce învață din fragedă copilărie o a doua limbă se dezvoltă mai greu sau că va confunda cele două limbi. Uneori, copiii micuți pot utiliza termeni din ambele limbi, dar diferențierea între acestea apare în mod natural. Cât despre dezvoltarea mai anevoiasă (ideea că acei copii ce învață simultan și limba maternă și o a doua), adevărul este de fapt la polul opus: copiii bilingvi se dezvoltă mai rapid și mai complex.

De aceea, majoritatea specialiștilor în creșterea și educația timpurie încurajează părinții ce doresc să învețe de mic copilul două limbi. Copilul este perfect capabil să asimileze o nouă limbă de la 3 ani, o vârstă bună, deoarece învățarea se face de fapt mult mai ușor decât mai târziu (de exemplu când începe școala).

De fapt, copilul poate învăța simultan două limbi încă de la început sau o poate învăța pe a doua de la vârsta de 1 an, odată cu achiziționarea unei părți a limbajului matern. Învățarea unei a doua limbi devreme are multiple avantaje, în afară de cel evident – copilul care învață timpuriu va dezvolta abilități superioare de comunicare în limba respectivă.

Ce avantaje are un copil bilingv:

Copiii bilingvi se exprimă mai bine, oral sau în scris, în ambele limbi! Așadar, un copil bilingv comunică de fapt mai bine și în limba maternă decât cel monolingv! În plus, învățarea la vârstă fragedă înseamnă vorbirea limbii străine cu ușurința nativilor (mai târziu există probleme în învățarea pronunției).

A învăța timpuriu două limbi stimulează capacitățile cognitive ale copilului. Copiii bilingvi au o memorie, o atenție și o înțelegere mai bine dezvoltată decât cei care au învățat doar limba maternă.

În plus, studiile arată că cei bilingvi dezvoltă o gândire mai flexibilă, fiind capabili să treacă de la o sarcină cognitivă la o alta cu ușurință și să proceseze și înțeleagă mai rapid informații complexe. Acești copii au creierul mai agil.

O limbă străină presupune contactul cu o cultură diferită de cea proprie (chiar dacă similară). Astfel, copiii bilingvi sunt deschiși spre diferențe, spre diversitate.

Gândirea și perspectiva copiilor este influențată de cunoașterea a două limbi încă din perioada preșcolară. Iată un rezultat interesant al unui studiu efectuat la Universitatea Concordia: un copil bilingv are altă perspectivă asupra lumii decât unul ce a învățat doar limba maternă. Mai exact, copiii mici tind să privească totul ca fiind pre-existent; caracteristicile, trăsăturile, preferințele cuiva, limba – copilul percepe toate acestea ca fiind înnăscute și neschimbate. Dimpotrivă, un copil bilingv privește aceste aspecte ca fiind învățate și deci ca putând fi schimbate. Astfel, acest copil știe că o persoană este cum este prin ceea ce învață și nu pentru că așa s-a născut. Aceasta este o diferență interesantă în gândire între copiii ce știu două limbi și cei care știu doar limba maternă.

Alte studii mai arată că bilingvismul încetinește îmbătrânirea cerebrală, menținând creierul mai activ și chiar întârzie cu câțiva ani declanșarea bolii Alzheimer.

https://youtu.be/yyBrO2bsLfg

Referință ARPCC: [ngo3157]
Colectivul ARPCC

Dacă am venituri brute de 4000 de euro este corect să se acorde o pensie de 1000 de euro?

Întrebare:

Locuim în același oraș. Atât mama cât și eu avem venituri relativ mari. Eu am un venit salarial in jurul a 4000 de euro din care platesc insa rate la casa și la mașină. Am inteles de la avocatul meu ca instantele acorda automat o pensie alimentară de 25% pentru un copil fără să țină cont de cheltuielile reale ale copilului sau de ratele care grevează veniturile mele. Este adevarat?

Răspuns:

Noul cod civil indica preferința legiuitorului pentru acordarea pensiei de întreținere în natură în cazul în care se stabilește autoritatea părintească comună. Achitarea de responsabilitatea creşterii şi educării copilului prin furniyarea de bunuri si servicii este în spiritul custodiei comune. Aceasta permite o mai bună implicare a părintelui nerezident. Cu toate acestea ştim că există în continuare instanţe care pe de o parte se simt neconfortabil să stabilească penia de întreţinere în natură şi acordă pensie alimentară plătită în bani iar pe de altă parte aplică în continuare jurisprudenţa de tip comunist care indica utilizarea baremelor maximale în stabilirea pensiei de întreţinere. Aceste practici nu sunt corecte în opinia noastră. Cel mai simplu mod de a vă opune este de a cere să va achitaţi de obligaţia de întreţinere în natură achizionând dvs. în mod direct bunuri şi servicii pe cât posibil, încercând să vă armonizaţi planul de cumpărături cu planul de cumpărături al celuilalt părinte. În ce priveşte cuantumul pensiei de întreţinere a minorului vă prezentăm o opinie interesantă a serviciilor sociale din Luxemburg care consideră nejustificat de mare cuantumul al pensiei alimentare decise de către o instanța din Romania în cazul unui părinte care câştigă aproximativ 2500 de euro. 

"Mama este agent contractual la comisia europeană. Mama vorbeşte perfect limba franceză şi câştigă 2600 euro pe lună. Dna. plăteşte în fiecare lună o pensie alimentară de +/- 600 euro fiului său (de menţionat faptul că această sumă mi se pare foarte mare pentru o pensie alimentară). Având în vedere coeficientul corector calculat de Eurostat, suma pe care tatăl o ridică pentru fiul său, se ridică la +/- 400 euro. Începând cu data de (...) mama este căsătorită cu DI. (...)  care lucrează ca (...). Până când (fiul său) va împlini 12 ani, mama poate beneficia de un concediu parental neremunerat de 6 luni. Aceste 6 luni nu trebuie neapărat să fie consecutive, însă acest concediu trebuie cerut cu 2 luni în avans, şi trebuie să fie cel puțin 4 săptămâni consecutive. Astfel, mama ar putea să se organizeze pentru a fi disponibilă în cele 6 săptămâni în care (copilul) ar veni la Luxemburg.” (textul complet al evaluării poate fi consultat aici)

Realitatea este că e practic imposibil să e stabilească nevoile unui copil de către un terț, judecător. Mai ales în condițiile în care nevoile copilului pot evolua în sus sau în jos odată cu înaintarea în vârstă a copilului. Prin urmare această stabilire inflexibilă a pensiei de întreținere la exact 25% din venituri (pentru un copil) sau exact 33% din venituri pentru doi copii, este total nejustificată. Din păcate, se citează și acum, în mileniul 3, jurisprudența Tribunalului Suprem al RSR care indica să se acorde o pensie alimentară înspre limita maximală stabilită de lege, nefăcându-se o minimă verificare a nevoilor reale și nici a posibilităților reale ca respectiva pensie de întreținere să poată fi plătită (a se vedea, de exemplu, ratele la banca care pot fi împovărătoare, leasingul la mașina care pentru mulți părinți este un strict necesar în cazul navetei, etc.)

În concluzie vă sugerăm să cereţi explicit instanţei stabilirea pensiei de întreţinere în natură şi, să faceţi apel în cazul în care aceasta refuză să vă permită o astfel de modalitate a pensiei de întreţinere. 

Ambii soti locuim Italia si am aflat ca sotia a depus actele de divort la Judecatoria Sector 5

Ma numesc GP si locuiesc in Italia....nevasta mea a depus cerere de divort,procesul e la a cincea sedinta.....eu nu am stiut nimic iar cind am aflat era prea tirziu pentru ca sa imi permit un avocat sa ma reprezinte in tribunalul din Romania plus ca mi-a luat toate actele printre care si buletinul romanesc, pentru ca sa nu pot face procura prin consulat ptr un avocat sa ma reprezinte si sa ma tina la curent ...asa ca in momentul de fata nubstiu absolut nimic despre proces si nu am nici o posibitate de a afla ceva...ma puteti ajuta  cu ceva? va rog din tot sufletul....va scrie un tata disperat care are doi copii baieti in care 70 la suta din viata lor au stat cu tata si pot si demonstra prin concediile parentale care a trebuit sa le iau ptr cresterea lor....acum nu ma lasa sa ii vad decit cind vrea ea si atunci cu anumite servicii ......va rog mult de tot sa ma ajutati intr-un fel daca se poate sa stiu ce se intimpla la proces......aici in Italia sunt membru la o asociatie asemanatoare cu a voastra in la care presedintele v-a trimis si el un email despre mine....va rog sa-i raspundeti chiar daca e in romineste....multumesc din suflet...si sper

*******************************

(raspuns original in 17.04.2015)

Buna ziua,
Din ce stim noi exista legi internaitonale care precizeaza ca daca familia a locuit mai mult de 6-12 luni intr-o alta tara trebuie sa divorteze in acea tara. Cautati regulamentele Bruxelles I si Bruxelles II numit si Regulamentul 2201 din 2003 al CE

Totusi am vazut legea romana prevede pentru cetatentii romani in situatia dvs sa poata sa divorteze la Judecatoria Sector 5. Deci pare ca sotia dvs a procedat corect (cel putin din punctul de veder ela legii romane). Vedeti in acest sens

Vezi decizia curtii supreme: http://www.scj.ro/1093/Detalii-jurisprudenta?customQuery[0].Key=id&customQuery[0].Value=118678

Vezi art 914. C.Proc. Civ. http://legeaz.net/noul-cod-de-procedura-civila/art-914

Este imperios necesar sa va luati un avocat care sa va reprezinte in mod onest drepturile altfel veti fi pus intr-o situaite extrem de defavorabila.

*********************************
(update in 20.04.2015 in baza comentariilor primite de la avocatii ARPCC)

Din ce intelegem ar putea fi incidente în speţa următoarele prevederi legale:

Art. 2600, paragraful (1) pct (a): "a) legea statului pe teritoriul căruia soţii au reşedinţa obişnuită comună la data introducerii cererii de divorţ;"  (detalii aici: http://goo.gl/7TLJkU)

Art 914, paragraful (2): "(2) Dacă nici reclamantul şi nici pârâtul nu au locuinţa în ţară, părţile pot conveni să introducă cererea de divorţ la orice judecătorie din România. În lipsa unui asemenea acord, cererea de divorţ este de competenţa Judecătoriei Sectorului 5 al municipiului Bucureşti."  (detalii aici http://goo.gl/fWB45V)

Art 1069 paragraful (1):  "(1) Instanţa română de la locul cu care cauza prezintă o legătură suficientă devine competentă să soluţioneze cauza, deşi legea nu prevede competenţa instanţelor române, dacă se dovedeşte că nu este posibilă introducerea unei cereri în străinătate sau că nu se poate pretinde în mod rezonabil ca ea să fie introdusă în străinătate." (detalii aici http://goo.gl/hbrY5Q)

Regulamentul Bruxelles 2  art 8 pct 12: "(1) Instanțele judecătorești dintr-un stat membru sunt competente în materia răspunderii părintești privind un copil care are reședința obișnuită în acest stat membru la momentul la care instanța este sesizată. (2) Alineatul (1)"  (detalii aici http://goo.gl/KoM7Mp)

Citind prevederile de mai sus reiese că art. 1069 NCPC nu se poate aplica in speta descrisa. De asemenea articolul 2600 NCPC si Regulamentul Bruxelles 2  art 8 pct 12 sugereaza ca instanta competenta este instanta din Italia. Totusi art. 914 lasa o portita ca unul dintre parinti sa introduca cerere ala Judecatoria Sector 5 desi locuieste impreuna cu celalalt parinte si copiii de mai bine de 10 ani in Italia.  In opinia mea art 914 este incorrect formulat de legiuitor si permite abuzuri in sensul incalcarii art. 2600 NCPC si respectiv a art. 8  pct 12 din Regulamentul Bruxelles 2.  Practica ne arata ca judecatoria sector 5 se prevaleaza de acest articol pentru a porni procese de divort si stabilire a autoritatii parintesti pentru familii cu copiii care au de fapt locuinta obisnutia in strainatate, lucru care nu este ok.  Regulamentul Bruxelles 2 ar trebui sa se aplice atat in materia divortului cat si in materia autoritatii (=raspunderii) parintesti 

Colectivul ARPCC, ref. [ngo3010]

-------------------------------------------------------------------------

914 vorbeste despre competenta interna, dupa stabilirea competentei internationale catre instantele romane. Nu vad aplicabil nici 2600 si nici art 8 pct.12, resedintele partilor si minorului fiind in afara, nu?  J5 se prevaleaza de 1066. 

avocat LG

-------------------------------------------------------------------------
Buna ziua, recitind la "rece" cele de mai sus, se observa ca articolele 914, 2600 si 1066 se refera la cereri de "divort". Care nu sunt neaparat cereri de stabilire a responsabilitatilor parentale desi, acestea sunt capete accesorii divortului in cazul parintilor romani rezidenti in Romania. Deci cele trei articole nu se pot aplica legat de autoritatea parinteasca. Instanta competenta pentru rezolvarea cazului legat de exercitarea autoritatii parintesti este instanta din tara unde minorii locuiesc, conform Regulamentul Bruxelles 2  art 8 pct 12 care are precedenta asupra oricarori reglementari nationale daca ar fi (dar nu sunt). A se vedea in acest sens si articolul publicat pe juridice.ro aici:
http://goo.gl/H1pszI articol care confirma ca acest Regulament Bruxelles 2 este aplicabil pentru stabilirea responsabilitatii parintesti si respectiv pentru stabilirea pensiei de intretinere.
Codin Baltagan

-------------------------------------------------------------------------

-------------------------------------------------------------------------

PS: a se vedea si comentariile - discutia a fost interesanta.

Poate un singur parinte sa asiste copilul la ridicarea pasaportului?

---------- Forwarded message ----------

From: G.F. 
Date: 2015-04-17
Subject: Ajutor-situatie incalcare prevederi custodie comuna

Buna ziua,

Va rog sa imi acordati cateva momente in relatarea unei situatii in care ma aflu si pe care nu stiu cum sa o gestionez in acest moment:

Sotul meu are o fetita in varsta de 8 ani, din prima casnicie. Divortul s-a pronuntat in 2010 prin Sentinta civila nr. (…) , prin care fetita era incredintata spre crestere si educare mamei, iar tatalui i s-a acordat un program de legaturi personale.

Urmare Noului Cod Civil, am introdus actiune in justitie pentru exercitarea autoritatii parintesti in comun, astfel ca in 11.04.2013 s-a pronuntat de catre Tribunalul Bucuresti, Decizia civila nr. (….)prin care s-a dispus exercitarea autoritatii aprintesti in comun pentru copil.

Probleme cu mama fetitei, sotul meu a avut dintotdeauna, in sensul ca nu s-a respectat programul de vizita pana iulie 2011 cand sotul meu a pus in executare silita programul de vizita. Dupa acesta data, in mare, a inceput sa respecte programul de vizita, insa mama nu a pierdut nicio ocazie pentru a mai refuza sa ii permita fetitei sa merga la tatal sau.

Desi sotul meu a avut rabdare, a tot incercat sa comunice cu mama fetitei pe orice cale posibila, a facut nenumarate concesii, a incercat sa participe si sa se implice direct in cresterea si educarea copilului sau, cu toata impotrivirea si piedicile puse de mama.

Urmare pronuntarii Deciziei Tribunalului prin care se dispunea exercitarea autoritatii parintesti in comun, mama a refuzat sa respecte aceste prevederi legale, in sesul ca a continuat sa hotarasca singura orice aspect legat de viata copilului, fara a-l informa macar pe tatal copilului, respectiv sotul meu.

Speta in discutie, legat de care as vrea sa va solicit sprijinul si indrumarea, s-a intamplat la sfarsitul anului 2013.

Fetita frecventa de un an de zile un curs de dans modern la Palatul copiilor. Astfel ca profesoara fetitei ne-a propus participarea acesteia la un concurs ce urma sa se desfasoare in Serbia. Pentru ca o insotea pe fetita la antrenamente si pentru ca era foarte implicat in acesta activitate a fiicei sale, sotul meu, a contactat-o imediat pe mama fetitei si i-a comunicat informatiile, afirmand ca, in situatia in care participarea grupul de dans la acest concurs se va concretiza, vor discuta si daca va fi in interesul copilului, vor decide sa participe.

Ulterior, cand concursul s-a concretizat, a contactat-o din nou pe mama fetitei si i-a comunicat ce stia despre concurs de la profesoara de dans, solicitandu-i o discutie in acest sens. Raspunsul mamei a fost "Daria deja se numara printre cei care se antreneaza pentru participarea la concurs". A aflat chiar ca mama fetitei platise deja avansul pentru participarea la concurs.

Aceasta atitudine a avut-o pe toata durata desfasurarii antrenamentelor, adica refuza sa discute sau sa il implice in vreo decizie insa il contacta doar pentru a-i cere sa participe cu 50% din valoarea cheltuielilor copilului in acest scop, lucru care s-a si intamplat.

Pentru ca urma sa iasa din tara cu copilul, sotul meu a contactat-o pe mama fetitei in mai multe ocazii incercand sa discute despre obtinerea pasaportului si a declaratiei notariale necesare, ba chiar i-a transmis mamei jumatate din taxele pentru pasaport.

Aceasta a evitat la inceput discutiile, apoi a creat fel de fel situatii si motive de cearta, orice propunere venita din partea sotului meu nu era suficient de buna.

Astfel ca, undeva in 10.11.2013 l-a contactat pe sotul meu cerandu-i sa se prezinte la notar pentru a semna declaratia de acord pentru iesirea din tara a fetitei. Sotul meu a intrebat in mod logic si normal, cum poate un notar sa faca declaratia de acord in lipsa pasaportului copilului. Insa aceasta a evitat raspunsul si a insistat in a se prezenta la notar insinuand in mod continuu ca de fapt sotul meu s-ar opune unui lucru benefic copilului.

In 12.11.2013, sotul meu a mers la notarul mentionat de mama fetitei pentru a vedea ce s-a intamplat.

Acolo a descoperit faptul ca mama fetitei avea in posesie pasaportul fetitei obtinut recent, in conditiile in care sotul meu nu fusese prezent la depunerea actelor si nici nu i se solicitase o imputernicire notariala pentru ca mama sa depuna singura cererea de eliberare a pasaportului.

Atunci cand a intrebat cum a obtinut pasaportul a spus ca avea dreptul sa il obtina cu Sentinta civila de la divort prin care i se incredintase copilul si ca daca vrea, poate iesi si din tara cu acest act.

Sotul meu i-a explicat notarului situatia, si faptul ca exista Deczia civila (…)/11.04.2013, prin care se dispunea exercitarea autoritatii parintesti in comun, caz in care incredintarea copilului nu mai exista, parintii avand drepturi egale in ceea ce il priveste pe copil, inclusiv dreptul de a il reprezenta legal pe acesta in fata lucratorului de la Serviciul Pasapoarte pentru depunerea cerererii de eliberare a pasaportului.

Acesta i-a explicat mamei fetitei faptul ca se afla in eroare si ca a procedat gresit, apoi m-a indrumat catre Serviciul Pasapoarte pentru clarficarea situatiei si obtinerea de informatii.In aceeasi zi am depus sesizare la Serviciul Public Comunitar pentru Eliberarea Pasapoartelor Simple, unde am aflat faptul ca intr-adevar, in data de 29.10.2013, mama fetitei se prezentase pentru a depune cerere de eliberare a pasaportului, cu actele cerute de lege, insa prezentand Sentinta civila prin care ii era incredintata fetita, nicidecum pe cea prin care se dispunea exercitarea autoritatii parintesti in comun, astfel ca, implicit, a declarat verbal si in scris, faptul ca tatal nu ar fi avut dreptul legal de a-si da acordul la eliberarea pasaportului.

Reprezentantii acestui serviciu i-au atras atentia asupra faptei, au sesizat chiar Sectia 1 Politie in legatura cu acest aspect si i-au cerut sa predea pasaportul obtinut pentru a fi anulat, urmand a obtine un pasaport in mod legal prin prezenta si acordul ambilor parinti. Au mai mentionat ca este primul caz de acest gen pe care l-au intalnit in activitatea lor.

Pe sotul meu l-au indrumat sa sesizeze si Politia de frontierea astfel incat sa nu se permita iesirea din tara a fetitei fara acordul tatalui

Initial acesta a refuzat sa predea actul, astfel ca abia in 19.11.2013, a predat pasaportul iar ulterior au mers ambii parinti si au obtinut pasaport.

Pentru ca dreptul tatalui de a-si reprezenta legal copilul a fost lezat, si pentru ca in mod continuu mama refuza sa colaboreze si sa decida impreuna cu tatal in ceea ce il priveste pe copil, sotul meu a depus sesizare la Sectia 11 Politie Bucuresti, pe raza de domiciliu a mamei fetitei, privind fapta acesteia cerand sa se ia masurile legale in acest sens.

Sesizarea a fost depusa in 09.01.2015, iar dupa un an de zile, in 10.02.2015 am trimis o noua adresa in care solicita informatii legat de sesizarea depusa.

Sectia 11 Politie a raspuns, cu adresa datata chiar cu 10.02.2015, ca s-a transmis dosarul penal cu solutia legala catre Parchetul Sector 3.

Important de mentionat este faptul ca nimeni de la Politie nu l-a chemat pe sotul meu pentru a depune probe in sustinerea acuzatiilor.

In data de 10.04.2015, am primit Ordonanata de Parchet, prin care se comunica faptul ca s-a clasat dosarul penal, "ca infractiunea de fals in declaratii nu se constata", ca in "cauza nu a existat o declaratie a persoanei invinuite", ca "Legea 248/2005 nu stabileste persoanele indreptatite a solicita eliberarea pasaportului, oricare dintre parinti putand cere eliberarea pasaportului pentru minor, conform art 487-488 Cod Civil, neexistand niciun motiv pentru care un asemenea act sa necesite acord din partea ambilor parinti, din perspectiva dreptului familiei", si ca de fapt"plangerea facuta de tata are un caracter vadit vexatoriu", ca " tatal nu ar fi lezat de simpla eliberare a pasportului", pentru ca "chiar el afirmase ca era de acord cu eliberarea pasaportului".

Astfel, citand art 315 alin. (1) lit (b) NCpp rapo la art 16 alin (1) lit (b) NCpp "dispune clasarea cauzei privind infractiunea de fals in declaratii, prev de art 326 NCP, intrucat fapta nu este prevazuta de legea penala."

Asta, in conditiile in care Legea mentionata, 285/2005 chiar stabileste persoanele ce sunt indreptatite sa ceara eliberarea pasaportului pentru minori, la punctul a) "ambii parinti", apoi enumerand cazurile celelalte, in conditiile in care art citate din Codul Civil,  tocmai, explica drepturile comune ale parintilor, nicidecum nu putem intelege ca sunt indreptatiti ca pe cale separata sa actioneze cum cred de cuviinta, inclusiv inseland reprezentantii unui serviciu public pentru a obtine ceva "in interesul copilului".

Daca prin absurd, tatal s-ar fi opus eliberarii pasaportului si iesirii din tara a copilului, iar mama ar fi fost foarte bine intentionata, pentru a apara drepturile copilului in mod corect, legal, avea la dispozitie ordonanata presedentiala pentru suplinirea consimtamantului.

Ori tocmai pentru ca ,in realitate, intentiile sale nu sunt deloc cele corecte, a impins situatia pana la asa o extrema incat a considerat ca este indreptatita sa nege existenta unei Decizii a Instantei si sa se prezinte in fata unui organ public cu o alta, care ii convenea interesului sau imediat.

Legat de cele de mai sus, va rog sa ma sfatuiti in legatura cu modul in care pot proceda in acest caz, pentru ca as vrea sa putem face plangere impotriva deciziei Parchetului.

Va multumesc anticipat si va felicit din suflet pentru activitatea depusa!

GF.

---------- Forwarded message ----------

Buna ziua,

Situatia descrisa de dvs este xact cea pe care am discutat-o acum 2-3 ani cu specialistii de la biroul de evidenta populariei, cu cei de la granita si  apoi cu cei de la Directoratul National (cand am mers ca si ARPCC in audienta). Toti au dat din umeri … ca nu e treaba lor, etc.  

Mama minorei a comis un fals, consideram noi, prezentand documente care nu mai sunt valabile ofiterului de la directia de pasapoarte si clamand ca sunt valabile. Legea 248/2005 (art. 17) este clara in sensul ca pasaportul se emite doar la cererea (cu acordul) ambilor parinti. Daca se Politia (daca ar fi fost seriosi, dar din pacate nu sunt nici ei nici procurorii, in majoritatea cazurilor) ar fi trebuit sa deschida dosar penal pentru uz de fals. Sunt multe alte decizii (de exemplu inscierea la scoala ori nu la ora de religie) in care nu este clar daca este suficienta doar semnatura unuia dintre parinti or e nevoie de semnatura ambilor parinti. Totusi in cazule emiterii pasaportului ori scoaterii din tara lucrurile sunt clare.

Desigur ca puteti depune  plangere impotriva rezolutiei procurorului de caz. Daca si prim-procurorul o va respinge (aproape sigur) puteti depune plangere (din ce stim noi, pe vechiul cod penal era posibil) la judecatoria de care apartine parchetul. Credem ca sansele de a obtine o penalizare sunt minimale desi, in baza chiar aceleiasi decizii ar putea sa iasa din tara fara ca dvs sa stiti. Intr-adevar e corect sfatul care v-a fost dat de a da in consemn la frontiera copila in sensul de a anunta ca pentru ea opereaza autoritatea parentala comuna si sentina originala de incredintare nu mai este valabila.

Solutia cea mai rapida (desi poate parea contraintuitiv) este schimbarea legislatiei, ARPCC pregateste un pachet legislativ care, speram noi, daca se aproba, ar putea clairifica mai bine astfel de aspect. Detalii despre ideile in lucru (inca nu atat de structurate pe cat ne-am fi dorit) pueti gasit la aceasta adresa web

Noi la ARPCC credem ca e treaba a organelor statului sa se asigure ca nici un copil nu e scos din tara fara acordul ambilor parinti daca parintii sunt in situatia in care abii exercita autoritate parinteasca. Credem ca legea trebuie schimbata si muncim/militam pentru o lege a custodiei comune care sa cuprina modificari inclusive pe zona RNEP (registrului national de evidenta a populatiei) care ar trebui sa contina informatii supliementare despre copil. Aceste informatii ar trebui sa poata sa fie accesate de autoritatile statului care se ocupa de emiterea pasapoartelor, emitera buletinelor, inscrierea la scoala sau gradinita, permisiunea de a traversa frontiera, permisiunea de a efetua o interventie medicala ne-urgenta, etc. Se poate face o simpla interfata web in care, prin introducerea CNP-urilor copilului si al parintelui sa se sa se verifice adresa unde locuieste respectivul copil si respectiv numele persoanelor care sunt titulari ai autoritatii parintesti precum si ce decizii (dintr-o lista predefinita) pot fi luate de doar unul dintre parinti respectiv doar de ambii parinti impreuna.

Solutia cea mai rapida (desi poate parea contra-intuitiv) este schimbarea legislatiei, ARPCC pregateste un pachet legislativ care, speram noi, daca se aproba, ar putea rezolva problema pe care o descrieti. Detalii despre ideile in lucru (inca nu atat de structurate pe cat ne-am fi dorit) pueti gasit la aceasta adresa web de aici: http://goo.gl/Z5c7vn

Nu va ascundem ca avem nevoie de sprijin in timp si bani pentru ca misiunea ARPCC de modificare a legisaltiei sa poata fi indeplinita. Puteti ajuta si dvs (si sotul) cu redirectionarea celor 2% din impozitul pe salariu platit de dvs in anul anterior. Puteti strange astfel de formulare (10-20) de la colegi de serviciu, de la prieteni, rude, si le puteti depune dvs prin posta, centralizat. Astfel ii scutiti pe ei de efort si faceti o fapta buna care ajuta cauza generala. Daca legile recent, acest lucru s-a intamplat pentru ca alti oameni (in situatii analoage cu a dvs) au decis sa investeasca timp si bani si efort nu doar pt cazul personal ci si pentru cazul general … lucruri de care acum beneficiaza si familia dvs.

Cu deosebita consideratie,

Colectivul ARPCC.

PS: formularele de tip 2% preinscriptionate cu datlee ARPCC se pot descarca de aici -  http://www.arpcc.ro/donatii/DoiLaSuta

PPS: pe langa oameni si firmele pot dona pana la 20% din profitul platit in anul anterior (cheltuieli complet deductibile fiscal). Daca sunteti in masura sa influentati astflel de decizii, luati va rog legatura cu noi.

referinta [ngo3152] 

CONFERINTA: alienarea parentala o problema in societatea zilelor noastre

Buna ziua,

am placerea sa va retransmit aceasta invitatie in numele PASG Worldwide.

Colectivul ARPCC

From: Bernet, Bill [mailto:[email protected]]
Sent: 16 aprilie 2015 19:29
To: Bernet, Bill
Subject: Parental Alienation Conference, Zurich, June 2015

Hello Colleagues and Friends:

I am sending this information to members of Parental Alienation Study Group who live in Europe.  You might be interested in a conference that has been organized by the C. G. Jung Institute in Zurich, Switzerland.  The conference occurs on Friday evening, June 26, and Saturday, June 27, 2015.

The name of the conference is Parenting Problems in Current Society: Parental Alienation.  I am giving a talk on Friday evening, “Introduction and Overview of Parental Alienation: Its History and Global Overview.”  There are several other interesting presentations on Friday evening and Saturday.  Attached is detailed information about the conference with information about registration.

Let me know if you plan to attend this meeting in Zurich.  I would enjoy meeting you.

Best wishes, Bill

William Bernet, M.D.

Professor Emeritus, Department of Psychiatry

Vanderbilt University School of Medicine

Nashville, Tennessee

United States

----------------------
ref. [ngo3129]

Propunerile ARPCC de modificare a Codului Civil

Stimate doamne / stimaţi domni,

Anul acesta sperăm să putem porni procesul de modificări legislativ care să impună în principal recunoaşterea şi combaterea fenomenului de alienare parentală dar şi impunerea unor programe de legături personale semnificative între copil şi părintele nerezident şi prezumţia (în caz de divorţ) de custodie comună fizică acolo unde condiţiile părinţilor o permit.

Ţin să mulţumesc pe această cale traducătorilor voluntari care ne-au ajutat să documentăm schimbările necesare, să traducem material relevante (studii ştiinţifice de marcă, texte de lege din ţările avansate în acest domeniu). Mai este mult de lucru (încă sunt multe traduceri de făcut, multe demersuri legale) dar credem că efortul nostru este un efort serios care în timp va coaliza un spectru larg de profesionişti din cadrul organismelor statului. Până la urmă nu dorim decât să determinăm cât mai mulţi părinţi să îşi reducă conflictual parental şi să se medieze, mai degrabă decât să intre pe panta acţiunilor în justiţie care nu fac, de cele mai multe ori, decât să exacerbeze conflictele în dauna copiilor.

Ataşat aveţi un prim set de modificări propuse de ARPCC, modificări care ar trebui implementate în cadrul actualului cod civil. Alte modificări vor fi propuse în curând în zona legii 272/2004 şi, intenţionăm noi, dorim ca în viitorul puţin mai îndepărtat să lucrăm împreună cu specialiştii interesaţi şi cu societatea civilă modificări care să îmbunătăţească codul de procedura civilă pe zona punerii în executare a măsurilor privitoare la minori.

Cea mai recentă versiune a acestui document se pa putea descărca de la adresa web http://goo.gl/M4FnAD

Aşteptăm cu interes feedback-ul constructiv al specialiştilor privitor la modificările propuse în documentul anexat. Vă rugăm să direcţionaţi feedback-ul dvs către adresa de mail [email protected]

Colectivul ARPCC

--------------------------------                                                                                                                              

REF: [ngo3127]

GRUPURI: PA, GV, GS, GL, GT

SUBGRUPURI: PP-LOBBY, PP-AVOCATI, PP-CEDO, PP-PSIHOLOGI, CONTACTE

Cel de al 9-lea forum dedicat drepturilor copilului din Bruxelles.

Cel de al 9-lea forum deidcat drepturilor copiilor in Europa se va desfasura in datele de 3 si 4 iunie 2015 in Bruxelles. ARPCC a fost invitata de catre Comisia Europeana la acest forum, lucru care ne onoreaza.

Colectivul ARPCC

http://ec.europa.eu/justice/events/child-forum-2015/index_en.htm 

9th EUROPEAN FORUM ON THE RIGHTS OF THE CHILD

Coordination and cooperation in integrated child protection systems

3-4 June 2015, Brussels

The 9th European Forum on the rights of the child aims to foster the exchange of good practices, to facilitate connections at inter-sectoral and inter-agency level (both nationally and transnationally), and to promote more effective cooperation and coordination in integrated child protection systems.  It will build on the discussions of the 8th Forum in 2013.

On 3 June, the Forum will be dedicated to high-level speeches on opportunities and challenges in supporting integrated child protection systems and their functioning in particular situations. 

On 4 June, the focus on child protection systems will be applied to particular child protection areas through discussions in four parallel sessions, with the overarching theme of "coordination and cooperation":

• Session I: prevention of violence against children
• Session II: identification, reporting and referral
• Session III: investigation, treatment, follow-up and judicial involvement
• Session IV: effective procedures

Participation is by invitation only.  

Colectivul ARPCC

Ce fac daca parintele custodian nerezident nu se implica? cum inscriu copilul la gradinita, spital, cum merg in vacante?

INTREBARE:

Buna ziua,

Va scriu pentru ca am nevoie de un sfat privind custodia comuna .

Nu mai știu cum sa procedez în legătura cu tatăl copilului meu.

Am avut o relație de 3 ani, am locuit împreuna, nu am fost căsătoriți. In momentul când am rămas însărcinata, tatăl copilului m-a părăsit spunându-mi ca nu vrea la acel moment un copil deși noi plănuisem sa ne căsătorim si sa facem un copil cât mai curând.

Cu o luna înainte de a naște s-a întors la mine, ne-am mutat împreuna si la 2 luni dupa nașterea copilului ne-a dat afara din casa spunând ca e prea mult pentru el si are nevoie de liniște.

Copilul are 2 ani si 10 luni, avem custodie comuna ( pt ca tatăl copilului a cerut in instanta ), copilul sta la mine, tatăl plătește pensie alimentara, tatăl are dreptul de a-l vizita săptămânal, sâmbăta de la 17-19 din momentul in care s-a încheiat procesul si anume in Mai 2013 dar nu a venit niciodată sa-l vadă, nu a sunat niciodată, nu i-a trimis nimic de ziua lui, ba chiar a trecut pe lângă noi pe strada si nu s-a uitat la copil.

El a cerut in instanta, i s-a dat, eu n-am contestat custodia comuna, am zis ca poate chiar il interesează dacă a cerut asta si va avea o relație cu fiul lui.

De 2 luni încerc sa dau de el, i-am scris mailuri ( nu am nr lui de telefon ), i-am scris pe Facebook, i-am trimis prin posta ( si la adresa de la părinti si la adresa unde sta el ), i-am scris actualei iubite ( tot pe Facebook ) rugând-o sa vorbească cu el sa colaboreze. Motivul pentru care i-am scris este ca am nevoie de la el de acord pentru a pleca cu copilul in concediu si de a-l înscrie la grădinița.

L-am rugat politicos sa colaboram , dar e total indiferent.

Va scriu pentru ca nu știu ce sa mai fac. Nu înțeleg de ce un om cere custodie comuna si vizite si apoi niciodată nu exercita dreptul ce i s-a dat.

Aștept părerea dvs .

Va mulțumesc,

VB

ref. [ngo3113]

Rolul tatălui

Rolul tatălui în familia modernă se modifică și se extinde, în sensul că stereotipurile legate de gen se schimbă, iar acest lucru se observă și în vreme în urmă, tatăl era asimilat doar ca figură autoritară, menită să disciplineze, fiind implicat în viața copiilor mai degrabă indirect, ca furnizor al sentimentului de siguranță, al securității. Mai nou, tatăl modern este prezent și activ în familie înainte ca bebelușul să se nască, încă din primele luni de sarcină. Mulți tați afirmă cu umor și mândrie că „au dus sarcina împreună cu soția" și acest lucru reflectă în mare parte un adevăr. Tatăl participă la toate ecografiile, uneori este alături de soția sa în momentul venirii pe lume a bebelușului. El este cel care cumpără scutece, medicamente și orice are nevoie mama sau copilul în primele zile după naștere. În primii ani de viață, implicarea tatălui poate acoperi aproape toate ariile de îngrijire.

La început de drum, mama pare a fi, și întrun fel este, mai echipată din punct de vedere biologic și psihologic pentru a-și îngriji bebelușul. Ea este cea care îl poartă înainte de naștere și posedă hrana (laptele) atât de necesară supraviețuirii. De aceea, tatăl se poate simți întrucâtva nesigur în legătură cu capacitățile sale de îngrijire a bebelușului.

Tatăl nu își poate găsi locul între soția și copilul său, decât dacă aceasta are grijă să îi facă loc, să îl introducă în diada mamă-copil. Ce înseamnă și cum se poate întâmpla acest lucru, mai ales la început, în perioada în care mama și bebelușul sunt într-o relație aproape fuzională? Deosebit de important este felul în care mama se gândește la soțul ei, faptul că este prezent în mintea ei chiar și atunci când acesta este plecat. Există momente în care mama poate să-i vorbescă copilului despre tatăl lui, să-i spună lucruri banale, de pildă, că acesta este la serviciu sau urmează să vină acasă și vor petrece un timp împreună.

Încă de la început, mama ar face bine să își lase și chiar să își invite bărbatul să facă tot ce poate pentru a o ajuta în creșterea și îngrijirea legătură cu îngrijirea copiilor. Nu cu multă copilului. Ea trebuie să-l ajute și să- încurajeze să aibă grijă de bebeluș, să-l învețe și să-i explice tot ce știe, înțelege și intuiește ea atunci când bebelușul plânge sau este agitat, astfel încât tatăl să aibă idee despre ce se poate face în oricare dintre aceste situații. Învățând despre bebeluș, tatăl va deveni mult mai implicat și dispus să petreacă timp cu acesta și își va dezvolta propria înțelegere și modalitate de comunicare cu copilul său. Cu alte cuvinte, tatălui trebuie să i se ofere cu încredere permisiunea de a se bucura și a avea grijă de noul născut. Având acest ajutor, mama se poate odihni și reorganiza.

În primele luni după naștere, tatăl trebuie să-i ofere mamei sprijin în luarea deciziilor, astfel încat să poată trece mai ușor de această perioada atât de dificilă și încărcată de confuzie și anxietate. În afară de suport, el poate funcționa ca punct de reper, ca paratrăznet, ca busolă necesară mamei dezorientate, ajustând realitatea sau mai bine zis impunând un punct devedere de multe ori mai realist.

Pentru a evita intrarea într-un soi de rivalitate cu propriul copil și pentru a nu regresa el însuși, tatăl are nevoie să-și păstreze rolul de soț chemându-și soția înapoi lângă el cât de repede este posibil, reafirmând-o în rolul ei de iubită. Această atitudine este vitală, sănătoasă şi salvatoare pentru multe mame care tind să rămână prinse și preocupate exclusiv de relația mamă-copil.

Prezența și implicarea tatălui încă de la începutul vieţii reprezintă pentru copil o sursă de experiențe noi, prin urmare de achiziţii noi. Bebelușul percepe din primele luni de viață vocea și modul diferit în care mama și tatăl său îl stimulează, mai ales în cadrul jocului, și răspunde activ, adecvându-și reacțiile în funcție de natura stimulării. Acest lucru îl ajută să îşi construiască modalități diferite de interacțiune, cu alte cuvinte, să aibă mai multe modele de identificare, nu doar cel oferit de mamă.

Prezența ambilor părinți în jurul copilului înseamnă mai multe puncte de vedere, mai multe stiluri de gândire și idei de rezolvare a problemelor, prin urmare constituie premisele unei vieți psihice pline de bogăție.

Pe măsură ce copilul crește, atitudinea tatălui se schimbă, în sensul că devine mai clar și mai puternic orientat în a încuraja independența copilului, fie că este vorba despre mers, alimentație sau somn. Uneori, mama suportă cu dificultate modul diferit în care tatăl își construiește relația cu copilul, dar atunci când are puterea să se retragă și să-i acorde încă o dată încredere soțului său, aceste experiențe devinvaloroase pentru toți trei.

Într-o evoluție firească a lucrurilor, tatăl devine cel care trasează limite, care stabilește și impune reguli, menținând echilibrul în familie.

Chiar dacă sună banal, este totuși adevărat faptul că meseria de părinte se învaţă cel mai greu. Toți părinții se confruntă cu situații de conflict, tensiune, incertitudine și toți învață din greșeli. De aceea, puterea de a permite și de a tolera atât propriile greșeli, cât și pe cele ale partenerului constituie o piatră de încercare pentru mulți părinți, indiferent cât de moderni Sau nu Sunt.

Referința textului [ngo3111]

Colectivul ARPCC

Doi voluntari ARPCC vor alega pentru cauza copiilor cu parinti divortati la semi-maraton, in luna mai.

Dragi colegi,

Vlad si Madalin au decis sa alerge pentru cauza APRCC la semi-maratonul organizat in Bucuresti http://www.bucuresti21km.ro // Duminica – 17 Mai 2015

Ei alearga deseori (pentru pregatire) in parc, in zona Herastraului + si la alte competitii… putem presupune cam astfel, sloganul ARPCC va fi vizibil unui numar vizibil de oameni, care, poate, vor da un search pe google, ca sa afle despre ce este vorba. Va rugam sa ii sprijiniti in ziua de 17 mai, pe traseu. Detalii despre traseu gasiti aici:http://www.bucuresti21km.ro/participants/course/

In masura in care sunt si alti participanti la semi-maraton (sau la competitii similare) puteti sa va faceti tricouri identice si sa le utilizati, pentru cauza ARPCC.
Textul de pe tricou: "copiii au nevoie de ambii parinti". Vedeti aicihttp://goo.gl/KQJ4m9 cum arat arata tricourile celor doi

Va multumim, 

Colectivul ARPCC


ref. [ngo2773] Bucharest Half Marathon 2015]

Pictorial - Cand tatii isi iau concediu de crestere minor ...

Acum 20+ de ani Suedia promova (printre primele tari) ideea de prezumtie de "shared parenting" (inclusiv de custodie comuna). Azi este din ce in ce mai normal ca un tata sa imparta "frateste" cu mama concediul de crestere al copilului.... cine castiga? familia si copilul in primul rand. Custodia comuna si co-parentalitatea sunt in primul rand drepturi fundamentale ale copilului de a isi construi o relatie de calitate cu fiecare dintre cele 2 figuri de atasament, mama si tata deopotriva. Va sugeram sa dati SHARE si sa urmariti acest pictorial atat de frumos ...

Link-ul furnizat de situl Think Out of the Box: 
http://totb.ro/foto-cand-tatii-isi-iau-concediu-de-crestere-a-copiilor/

Colectivul ARPCC

Ce spune DSM5 despre PAS şi etichetarea acestuia ca un abuz psihologic

Sau : Un trandafir, oricum l-ai denumi, tot trandafir este !

Articol de Linda Kase-Gottlieb, LMFT, LCSW-r

Traducere de: Mărgineanu Emanuela

Corectură de : Bratuva Ioana

Această traducere în format PDF se poate descărca
de la această adresă web http://goo.gl/5utB37

DSM 5 (Manualul Statistic şi de Diagnostic pentru Boli Mentale) clarifică neînţelegerile cu privire la existența unei dinamici familiale caracterizată prin acronimul PAS. Deoarece DSM5 nu folosește cuvântul "sindrom" în descrierea acestei disfuncţionalităţi în dinamica familiei, care e atât de vătămătoare pentru copii, nici eu nu voi folosi acest termen. În schimb, voi descrie o dinamică a  familiei care a fost observată încă din anii 1950, ante-datându-l pe Richard Gardner, care, în 1985, a botezat-o Sindromul Alienării Parentale (sau PAS, după acronimul de limbă engleză).

Prin "alienare parentală" înţeleg o dinamică interacționala ce poate fi observată la nivel familial, în cadrul căreia unul dintre părinți cooptează un copil într-o coaliție, pentru a-l înjosi și respinge pe celălalt părinte. MSDdinamică ce poate fi observată la nivel familial, poate avea mai multe denumiri: "amestecul unui părinte în relația dintre celălalt părinte şi copilul lor" , "parenting ostil", "parenting egoist" sau "triunghiul patologic". Până la urmă, oricum l-ai numi, trandafirul tot trandafir este.

Să clarific originea termenului de "triunghi patologic" şi legătura cu dinamica familială a alienării.

În anii 1950, specialiștii în psihiatrie infantilă, care ulterior au fondat diversele școli de terapie de familie, au depistat, inițial, existența unei coaliții trans-generationale, între unul dintre părinți şi copil, cu scopul de a înjosi celălalt părinte, coaliție observată la pacienții - copii cu probleme pshiatrice, în timpul vizitelor efectuate de familie. Unul ditre acești specialiști a fost  Murray Bowen, care a numit acestă dinamică a familiei "triunghiul patologic". Dr. Bowen era într-adevăr atât de convins că acestă dinamică a familiei era cauza simptomelor copilului, încât atunci când a spitalizat copilul, a internat întreaga familie! Depistarea acestei dinamici a familiei a devenit o piatră de temelie pentru toţi fondatorii diverselor școli de terapie de familie, inclusiv a mentorului meu, Salvador Minuchin, respectat specialist, de renume mondial, în psihiarie infantilă.

Ce au aflat acești specialiști în psihiatrie infantilă prin observarea pacienţilor lor copii, în timpul vizitelor familiei, era faptul că unul dintre părinți cerea copilului să se alieze cu el sau ea  în disputa cu celălalt părinte. Această solicitare îl lega pe copil din două părți, fiindcă copilul nu putea lua o hotărâre prin care să fie cu ambii părinţi: ori se alia cu părintele alienator pentru a-l respinge și înjosi pe celălalt părinte, ori părintele alienator ar fi respins copilul din punct de veder emoțional, dacă acesta nu s-ar fi aliat cu cu el/ea. Motivul pentru care această dihotomie ducea la psihoză era lipsa oricărei opțiuni pozitive, copilul neputând în fi de partea ambilor părinți; deci, era o situație imposibilă.

Dinamica familială descrisă mai sus, a "triunghiului patologic", este o dinamică specifică alienării parentale. În cartea mea din 2012 dedicată acestui subiect, am oferit ca exemplu cazurile a  51 de copii care au experimentat consecințele nefaste ale alienării, inclusiv câteva cazuri de psihoză, care  apăreau în urma  avansării alienării spre stadii severe - adică relația cu părintele alienat era întreruptă. Dar şi în etapele moderate ale alienării, copilul alienat manifestă totuși tulburări comportamentale, emoționale, şi cognitive puternice. În practică, am întâlnit cel puțin încă 150 de copii, despre care nu am scris în carte dar care manifestau, cu toate acestea, simptome grave ca urmare a relației cu un părinte ce fusese înjosit sau îndepărtat.

Recent publicatul DSM 5 (Manual Statistic şi de Diagnostic în Boli Mentale) oferă o documentație științifică, admițând existența acestei dinamici familiale -- deși folosește o altă terminologie în descrierea ei. Face într-adevăr câteva referiri la această "disfuncționalitate în dinamica familiei" , numită alternativ şi "înstrăinare". Este important să punem în vedere faptul că în dicționar limbii engleze găsim cuvântul "înstrăinare" ca şi sinonim pentru "alienare". Iată, în continuare, terminologia exactă folosită în DSM 5 pentru acestă dinamică a familiei, enumerată la categoria "Probleme de relaționare între părinte şi copil" cu codul de diagnostic V.61.20. Un exemplu de acest tip de prolemă de relaționare părinte-copil este discutat în DSM5 în felul următor:

"Problemele cognitive pot include atribuirea unor intenții negative celuilalt, ostilitate, față de sau blamarea celuilalt sau sentimente de înstrăinare nefondate. Problemele afective pot include  sentimente de tristețe, apatie sau furie față de celălalt membru al relației" (p.715).

Tot la categoria "Probleme de relaționare părinte-copil" cu codul de diagnostic V. 61. 29, "Copilul afectat de problemele din relația dintre părinți". DSM 5 analizează această dinamică familială astfel:

"Această categorie ar trebui folosită atunci când, clinic, ne concentrăm asupra efectelor negative ale neînțelegerilor între părinți (e.g. nivel ridicat de conflict, suferință, discreditare) asupra unui copil din familie, inclusiv efecte asupra mentalului sau altor dereglări de natură medicală ale copilului" (p 716).

Important de luat în considerare în identificarea alienării este un citat după Prof. Dr. Christopher Barden, pshiholog şi avocat,  absolvent de Drept la Harvard, care afirmă: "Nu poate exista controversă cu privire la puterea părinților de a-și influența copiii" (p 420).

Bardner a solicitat specialiștilor implicați în custodia copiilor să conștientizeze "obligația de importanță crucială de a analiza cu grijă influența părinților, terapeuților sau a altor adulți asupra atitudinilor, părerilor şi amintirilor copiilor" (p 420).

Ceea ce subliniază Barden aici este că gândurile copilului alienat şi atacurile sale malițioase, nerușinate asupra părintelui țintă/alienat nu pot fi credibile, deoarece copilul doar redă cuvintele de îndoctrinare ale părintelui alienant şi ventriloc.

DSM 5 apreciază dinamica alienantă a familiei (sau "triunghiul patologic", denumit astfel, după opțiunea mea) ca pe o formă de abuz psihologic asupra copilului. Voi cita din nou din acest manual, cu privire la diagnosticul cu cod 995.51, "Abuz psihologic asupra copilului":

"Abuzul psihologic asupra copilului reprezintă actele intenționate, simbolice sau verbale ale unui părinte sau ale persoanei care are grijă de copil şi care provoacă, sau care au un potențial mare de a provoca, dereglări psihice grave copilului. Exemple de abuz psihologic asupra copilului sunt: ocărârea, subaprecierea, sau umilirea copilului; amenințarea copilului; lezarea/abandonarea --- sau insinuarea că așa-zisul ofensator va leza/abandona ---- persoane sau lucruri de care copilul e atașat" (p. 719).

În cartea mea din 2012, “The Parental Alienation Syndrome: A Family Therapy and Collaborative Systems Approach to Amelioration” / “Sindromul alienării parentale: o terapie a  familiei și o abordare a unor sisteme colaborative în vederea ameliorării”, am dedicat un capitol explicării motivului pentru care alienarea unui copil de unul din părinţi constituie abuz emoțional asupra copilului. În această carte, am citat numeroşi specialiști respectați, conștienți de teoria alienării, cu privire la motivele pentru care, după părerea lor profesională, angrenarea familiei într-o dinamică a alienării constituie abuz psihologic grav asupra copilului.

Dr. Stanley Clawar, C.C.S., şi Brynne Rivlin, M.S.S. în cartea lor din 1991, “Children Held Hostage: Dealing with Programmed and Brainwashed Children” / “Copiii ostateci: cum ne comportăm cu copiii programați și îndoctrinați”, publicată de The American Bar Association, afirmau următoarele: "Efectele pierderii nu doar a integrității familiei, ci și a unuia dintre părinți, atârnă greu pe umerii copiilor, afectându-i în moduri care pot cauza dezastre în multe domenii ale vieții, atât în prezent cât și în viitor. Ca adulți, multe victime ale bătăliei îndârjite pentru custodie, îndepărtate pentru totdeauna de un anumit părinte --- tânjesc, totuși să-și recâștige  părintele pierdut. Pierderea nu poate fi ștearsă. Copilăria nu poate fi recuperată. Pierdut pentru totdeauna este acel trecut, intimitatea, contribuția în insuflarea unor valori, a unei etici, conștiința de sine, cunoașterea originii, dragostea, legătura cu familia lărgită, și multe altele. Nici un copil nu se poate apăra, singur, de o pierdere atât de nedemnă și totală" (p 105).

Dr. Jane Major (2006) afirma următoarele: "Deoarece PAS [alienarea] este cea mai gravă formă de abuz asupra sentimentelor unui copil, vor rămâne răni şi se vor pierde ocazii pentru o dezvoltare normală. Copilul riscă să crească şi să devină şi el un alienant, pentru că părintele alienant a fost principalul său model" (p. 285). 

Dr. Glenn Cartwright (2006) discuta dinamica familiei astfel: "Rezultatul teribil al PAS [alienării] este despărțirea completă a copilului său copiilor de unul dintre părinți. Chiar mai cumplit este faptul că acest lucru este provocat în mod deliberat, făcut cu malițiozitate, și ar putea fi prevenit în totalitate. Această formă îngrozitoare de abuz asupra copilului are efecte durabile asupra tuturor celor implicați"

Dr. Craig Eliott  descrie dinamica alienării astfel: "O formă patologică familială destructivă deoarece atribuie "răul", fără motiv sau fundament, unui părinte care cândva a protejat și hrănit acel copil care acum este împotriva lui sau a ei" (p 228).

Aș vrea să citez încă patru dintre colegii mei de breaslă, cu care am colaborat personal la acest tip de caz şi care au estimat dinamica familială a alienării a fi o formă de abuz psihologic grav asupra copilului.

Amy J.L. Baker este doctor în psihologia dezvoltării, cu specializare în dezvoltarea socială şi emoțională timpurie. Ea este director de cercetare la Vincent J. Fontana Center for Child Protection / Centrul pentru Protecția Copiilor Vincent J. Fontana din New York. A întreprins un studiu asupra adulților care, copii fiind, au avut experiența PAS, cel puțin două studii, în care a folosit măsurători standardizate, asupra adulților care au trecut prin această experiență, și câteva studii asupra părinților care au suferit datorită amestecului celuilalt părinte în relația sa cu copilul și o anchetă asupra evaluatorilor custodiei. Este recunoscută şi respectată ca evaluator judiciar în depistarea prezenței PAS.

În studiul său din 2007, Adult Children of Parental Alienation Syndrome / Adulții - foștii copii cu Sindromul Alienării Parentale, Dr. Baker a rezumat astfel cercetarea întreprinsă asupra adulților --- foști copii victime ale alienării: 65% dintre participanții la studiu sufereau de un nivel scăzut al stimei de sine; 70% aveau episoade de depresie, deoarece credeau că nu sunt iubiți de părintele vizat și datorită despărțirii prelungite de părinți; 35% abuzau de narcotice pentru a-și ascunde sentimentele de suferință și pierdere; 40% nu aveau încredere în forțele proprii, și nu credeau în posibilitatea existenței unor relații adevărate, deoarece încrederea le fusese zdruncinată de părinți; 50% sufereau dureroasa repetare a alienării fiind alienaţi de proprii copii (p 180-191).

Dr. Raymond Haylicek este psiholog judiciar și clinic, Diplomat al Consiliului American de Psihologie Profesională și Membru al Academiei Americane de Psihologie Clinică. Este membru fondator al Asociației de Îndrumare a Părinților din New York. Dr. Havlicek a întreprins sute de evaluări de custodia copilului pentru Curtea Supremă și de Familie pe tot cuprinsul statului New York.  A fost consultat de CPS (Child Protective Services/Serviciile de Protecţie a Copilului) pentru a face evaluări. În prezent lucrează la dezvoltarea unui program educațional pentru judecătorii din zona de provincie din New York, legat de chestiuni privitoare la custodia copilului şi alienarea parentală. El este specialist în reîntregirea familiei, tratarea violenței domestice, confirmarea abuzurilor sexuale, stabilirea și tratamentul alienării parentale.

Pentru interviul din cartea mea, Dr. Havlicek a afirmat următoarele cu privire la dinamica familială a alienării: "Nu e nici o îndoială că PAS constituie o formă de abuz asupra copilului. E un spectacol de groază. Prejudiciul adus copiilor e enorm. Când un copil pierde un părinte, își ucide o parte din sine însuși fiindcă există un raport de identitate între copil și ambii părinți. Rezultatul e că devin auto-destructivi. Observ toate semnalele de avertizare și toate semnele urii de sine: coșmaruri, anxietate, comportament școlar deviant, prezența sindromurilor gastrointestinale, scăderea notelor la scoală, susceptibilitate crescută față de colegi cu  comportament deviant, delincvența juvenilă, folosirea abuzivă a narcoticelor, deprimare" (p 214).

Dr. Barbara Burkhard a fondat  împreună cu dr. Jayne Albertson-Kelly, Serviciile psihologice pentru copii și familii, din P.C., Smithtown, New York, în 1999. Agenţia oferă terapie, susținută de cercetare, pentru copii și familii. Agenția a  încheiat un contract cu Suffolk County Department of Social Services (DSS)/ Departamentul pentru Servicii Sociale din Suffolk pentru a face vizite terapeutice copil/părinte și evaluări părinților acuzați de abuz și neglijență. Au și trimiteri de la Curtea Supremă şi de Familie din Suffolk pentru evaluări ale custodiei, vizite terapeutice, terapii de reunificare, și evaluări mentale judiciare și evaluări ale riscurilor. Acestea includ probleme legate de divorțul conflictual, cum ar fi cel care implică alienarea parentală. Primesc și trimiteri legate de confirmarea abuzurilor sexuale, și trimiteri pentru a oferi terapie  copiilor care sunt victime ale unei infracțiuni. Înainte de a fonda această agenție, Dr. Burkhard şi Dr. Kelly au lucrat pentru o agenție comunitară ce trata copii maltratați și neglijați.

În interviul pentru cartea mea, am întrebat-o pe Dr. Burkhard cum ar evalua efectele alienării asupra copiilor, iar ea a răspuns: "Această constituie o maltratare a copiilor în cel mai profund grad" (p 211).

A continuat explicând că ele observă copiii în anii de după evaluarea inițială astfel încât agenția poate nota urmările. E neliniștită de faptul că, atunci când li se cere să se alieze cu părintele alienant, copiii alienați se simt puternici când sunt rugați să se alăture părintelui alienant ca și aliat. A continuat: "Acești copii nu respectă reguli; sunt scăpați de sub control; sunt obraznici și nu au limite. Acești copii se comportă de parcă ar avea voie să face orice doresc. Se poate, la început, să fi avut un colaps văzând că nu trebuie să asculte și să respecte pe celălalt părinte. În cazurile sub tratament sau după eșecul reunificării în instanță, am văzut lipsă de respect față de reprezentanți ai autorității, inclusiv față de părintele favorizant, școală, și lege. Între cazurile în care eforturile de unificare nu au reușit, există copii care au abandonat școala, au devenit dependenți de droguri, au avut copii în afara căsătoriei dependenți de droguri, și au manifestări antisociale. Acesta nu e un rezultat pozitiv" (p 212).

Pentru a oferi cititorului o imagine mai clară asupra  modului în care acești copii pot fi afectați, Dr. Burkhard i-a comparat cu un alt grup de copii aflați sub tratament constant: "Acest grup de copii cuprinde copii violați, arși, bătuți, abuzați sexual, victime ale infracțiunilor. Dacă apar în ziare, cel mai probabil ajung la noi, pentru că suntem specializați în copii traumatizați. Și totuși, nu se compară cu copiii PAS în ceea ce privește simptomele și așteptările. Copiii cu PAS sunt un dezastru" (p 212).

Dr. Burkhard a continuat să explice modul în care copiii cu PAS suferă de abuz emoţional: "Copilăria e o perioadă în care se dezvoltă un simț al responsabilității. Perioada de dezvoltare a conştiinţei. Copiii care sunt alienați pierd dezvoltarea acestei componente fundamentale. Nu numai că nu sunt trași la răspundere pentru greșeli și delicte, dar pot fi încurajați să mintă sau să exagereze adevărul, și să acționeze în moduri care denotă lipsă de respect față de ceilalți. Faptul că aceste comportamente sunt sprijinite de părintele în care copilul are încredere subminează dezvoltarea morală normală dar și dezvoltarea capacității lor de a întreține relații normale" (p 212).

În timpul interviului pentru cartea mea, Dr. Kelly a afirmat că, copiii care devin victime ale alienării suferă prejudiciile toată viața. Ea s-a exprimat astfel: "Ei nu învață să rezolve probleme la nivel interpresonal deoarece deseori sunt împiedicați să rezolve conflicte realiste, de zi cu zi, cu unul din părinți. Acest lucru nu e benefic pe termen lung. Îi afectează într-un mod foarte negativ" (p212).

Referindu-se la prejudiciile cauzate de alienare adolescenților, care în general nu sunt receptivi la confruntări, Dr. Kelly a afirmt că: "E foarte greu să lecuiesti adolescenții cu PAS. Permisiunea sau consimțământul primit din partea unuia din părinți de a-l trata rău pe celălalt părinte va avea la un moment dat o urmare foarte nesănătoasă asupra capacității lor de a interacționa cu ceilalți" (p 212).

Am scris câteva articole, am depus de multe ori mărturie în calitate de martor expert, am scris un capitol în cartea mea, am fost intervievată de multe ori, la radio si în emisiuni televizate, despre modul în care dinamica alienantă a familiei ---- sau "triunghiul patologic" ----- reprezintă o formă gravă de abuz psihologic asupra copilului.

În continuare, un mic rezumat al motivelor pentru care am adoptat această părere profesională:

Un copil nu se poate considera demn de a fi iubit dacă simte că unul din părinți l-ar fi abandonat și/sau nu îl/o iubește. Urmarea inevitabilă va fi că copilul "va căuta dragoste exact unde nu trebuie."

Conceptul de sine al unui copil este că el/ea e format/ă din 1/2 mamă si 1/2 tată. Dacă un copil își urăște unul din părinți sau gândește negativ despre acela, atunci se va urî pe sine și va avea o stimă de sine scăzută; aceasta duce inevitabil la un comportament negativ.

Deoarece minciuna, înşelăciunea, lipsa de respect și agresivitatea au fost normalizate pentru copil, copiii alienați vor avea eșecuri frecvente în a se conforma regulilor și valorilor mediului cultural în care trăiesc.

Deoarece judecata, percepția, testul realității, și super-ego-ul (conştiinţa) copilului au fost periclitate, există un risc de psihoză.

Neputința de a avea, iubi și a fi iubit de ambii părinți poate duce la psihoză.

Menţinerea urii și furiei nu e sănătoasă în nici o împrejurare, cu atât mai puțin față de unul dintre părinți.

Actul de a se folosi de copil pentru a satisface nevoile emoționale ale părintelui alienant și a face jocul respingător al acelui părinte este abuz în sine. Este inversul a ceea ce constituie o ierarhie de familie sănătoasă.

Copilul acționează mereu sub un nor de angoasă deoarece teama de o scăpare, în vorbe sau /și comportament, îi va trăda adevăratele sentimente de dragoste și dor de părintele alienat. Aceasta inevitabil are consecințe îngrozitoare datorate părintelui alienant.

Copilul e deprimat fiindcă lipsa unui părinte e o pierdere --- o pierdere dintre cele mai grave.

Deseori aceşti copiii se simt vinovați fiindcă, la un anumit nivel, simt că s-au comportat rău față de unul din părinți. Și dacă acel părinte nu mai e acolo ca să i se ceară scuze atunci când copilul e pregătit să îşi ceară scuze, sentimentul de vină va dura toată viața.

Golul emoțional cauzat de pierderea unui părinte e de obicei umplut cu mult negativism, care include și nu se limitează doar la: dereglări de alimentație, tăieri, activități infracționale, comportamente antisociale și de bravadă, sfidare, lipsă de respect față de orice autoritate, distorsiuni cognitive, deprimare, angoasă, atacuri de panică, relații deficitare cu colegii, probleme în educaţie, abuz de droguri, și o indispoziție generală legată de viață.

Individualitatea copilului este periclitată deoarece părintele alienant nu acceptă faptul că un copil e o persoană separată de el/ea, cu nevoi, sentimente și păreri diferite --- mai ales față de celălalt părinte.

În sfârșit, un copil nu poate fi întreg dacă unul dintre părinți este scos din viața sa!

Referințe:

American Psychiatric Association. (2013). Diagnostic and statistical manual of mental  Disorders (5th ed.). Washington, DC: Author.

Baker, A. (2007). Adult children of parental alienation syndrome. New York, NY:   Norton.

Barden, R. C. (2006) Protecting the fundamental rights of children and families:

Parental alienation syndrome and family law reform. In R. Gardner, R. Sauber, & L. Lorandos. (Eds.), International handbook of parental alienation syndrome (pp. 419-432). Springfield, IL: Thomas

Bowen, M. (1971). The use of family theory in clinical practice. In J. Haley (Ed.),   Changing families: A family therapy reader (pp. 159-192). New York, NY: Grune & Stratton.

Bowen, M. (1978). Family therapy in clinical practice. New York, NY: Jason Aronson.

Cartwright, G. (2006). Beyond parental alienation syndrome: Reconciling the alienated child and the lost parent. In R. Gardner, R. Sauber, & D. Lorandos (Eds.),  International handbook of parental alienation syndrome (pp. 286-291). Springfield, IL: Thomas. 

Clawar, S. S., & Rivlin, B. V. (1991). Children held hostage: Dealing with programmed   and brainwashed children. Chicago, IL: American Bar Association

Everett, C. (2006). Family therapy for parental alienation syndrome: Understanding  the interlocking pathologies. In R. Gardner, R. Sauber, & D. Lorandos (Eds.), International handbook of parental alienation syndrome (pp. 228-241).  Springfield, IL: Thomas.

Gottlieb, L. (2012). The parental alienation syndrome: A family therapy and   collaborative systems approach to amelioration (pp. 209-231). Springfield, IL: Thomas.

Gottlieb, L. (2012). The application of structural family therapy to the treatment of parental alienation syndrome. In Baker, A. & Sauber, R. (Eds.), Working with alienated children and their families. New York, NY: Routledge.

Major, Jayne. (2006). Helping clients deal with parental alienation syndrome. In R. Gardner, R. Sauber, & D. Lorandos (Eds.), International handbook of parental  alienation syndrome ( pp. 276-285). Springfield, IL: Thomas.

Minuchin, S., with Fishman, C. (1981). Family therapy techniques. Cambridge, MA: Harvard University Press.

Wallerstein, J., & Kelly, J. (1980). Surviving the breakup. New York, NY: Basic Books.