Pagini

vineri, 31 octombrie 2014

Nu mi se permite sa ma intalnesc cu baiatul si nici sa vorbesc la telefon?

INTREBARE:
I. situatia mea e urmatoarea : sunt divortat din 2010, baiatul care acum are aproape 9 ani ( in septembrie ) este in custodia fostei sotii , comform hotararii de divort avem stabilita o tranzactie privind programul de vizita. Dea lungul vremii, si in special in ultimele luni mi se refuza dreptul de a-l vizita, de vorbit la telefon cu baiatul nu am mai vorbit de 3 ani deoarece ia fost schimbat nr de telefon ce il lasasem, iar daca o sun pe fosta sotie sa ma interesez de baiat si sa vorbesc cu el mi se interzice, chiar mi-a facut plangere la politie precum ca o sun si o deranjez.
II. tot in hotarea de divort este precizat ca trebuie sa platesc 25% din venitul realizat, ceea ce am facut mereu ... iar in ultima vreme am ramas fara servici si tot platesc lunar cat de mult imi pot permite, chiar daca nu realizez nici un venit si nu am o suma fixa de platit ... fosta sotie santajandu-ma oarecum si mentionand ca nu ma lasa sa imi vad baiatul pana nu ii dau mai multi bani.
    Intrebarea mea este : cui ma pot adresa sau ce pot face pt a-mi putea vedea baiatul ? ( precizez ca am fost la politia pe raza localitatii in care locuieste, raspunsul fiind sa ii aduc mesajele in care eu cer sa il vad si ea ma refuza , desi eu nu am dreptul sa cer de la compania de telefonie acele date )

RASPUNS:
I. pentru faptul ca mama copilului nu respecta programul de relatii personale puteti face urmatoarele:
1. sesizare la serviciul public de asistenta sociala  pentru declansarea unei proceduri de  monitorizare a situatiei pe care o reclamati, potrivit Legii 272/2004 completata si modificata;
2. plangere penala prealabila pentru nerespectarea programului de relatii personale la sectia de politie de la domiciliul mamei copilului ( va este necesar un martor care a vazut ca ati fost de cel putin 2-3 ori sa luati copilul  si nu v-a fost dat; daca acum nu aveti un astfel de martor, mergeti de 2-3 ori cand aveti program cu un prieten pana la domiciliul mamei, solicitati-i acesteia sa va dea copilul iar martorul sa asiste la acest refuz, apoi formulati plangerea si propuneti audierea martorului, plangerea se face intr-un  termen de 3 luni de la data la care a fost savarsita fiecare fapta pe care o reclamati. )
3.  executare silita ( va adresati unui executor judecatoresc caruia trebuie sa-i prezentati hotararea judecatoreasca prin care v-a fost incuviintat programul de relatii personale in copie legalizata de instanta care a pronuntat hotararea.

II.
pentru faptul ca nu realizati venituri,
Incercati sa trimiteti bani pentru copil prin mandat postal, in functie de posibiltatile pe care le aveti.
Aveti obligatia legala de contribui la cheltuielile de crestere, educare, invatatura si pregatire profesionala a copilului. Imprejurarea ca prin hotararea de divort  aveti stabilit un procent de 25% din veniturile realizate si ca nu realizati venituri  nu va exonereaza  de obligatia de intretinere a copilului, pentru ca aveti posibilitatea de a dobandi mijloacele pentru a plati obligatia de intretinere.

Va puteti adresa instantei de judecata pentru modificarea obligatiei de intretinere in sensul ca ea sa se stabiliasca in functie de venitul minim pe economie, acesta fiind practica in situatia debitorilor intretinerii care nu realizeaza venituri.

Colectivul ARPCC

vineri, 24 octombrie 2014

Campanie pentru a merge la vot

ARPCC nu face politică totuşi înţelege că misiunea noastră ca oameni este mai înaltă decât de a fi doar "consumatori" cărora campaniile de marketing (politic sau economic) le vând produse. Credem că oamenii trebuie să nu uite să fie și cetățeni, pentru că înţeleg că implicarea în "treburile cetăţii" aduce bunăstare, pace socială şi o creştere a calităţii vieţii iar neimplicare aduce corupţie şi sărăcie.

Tocmai de aceea ARPCC se alătură campaniei Pro Democraţia şi invită pe toţi părinţii, simpatizanţii şi colabratorii noştrii (avocaţi, mediatori, judecători) să îşi exprime votul. Credem că nu toţi candidaţii sunt făcuţi din acelaşi aluat şi există alegeri care pot fi făcute de cei ce doresc o viaţă mai bună şi o societate mai frumoasă. Votul dvs. este minimul pe care puteţi să îl faceţi. Nu il irosiţi. 




Vă rugăm să transmiteți prietenilor şi cunoscuţilor dvs. O serie de alte arugmente, vă sunt oferite de figuri publice cunoscute pe situl web yeslavot.stirileprotv.ro sau vreaupresedinte.gandul.info/votesti

Colectivul ARPCC

joi, 23 octombrie 2014

Raport psihologic care identifica alienare parentala.

Raport psihologic care identifica alienare parentala.
Poate fi consultat aici.
Publicat au acordul parintelui in cauza.

Minuta deciziei instanţei de judecată este disponibilă aici. Textul este acesta:

Solutia pe scurt: Admite în parte cererea principală restrânsă. Admite în parte cererea reconvenţională. Modifică în parte programul de vizitare stabilit prin sentinţa civilă nr.8378/27.10.2011 pronunţată de Judecătoria sectorului 5 în dosarul nr.15660/302/2010 şi încuviinţează ca reclamantul să aibă legături personale cu minora Brînzan Maria-Cătălina, născută la data de 01.06.2010, conform următorului program: - o perioadă de 2 luni de la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe în fiecare sâmbătă din lună, de la ora 10 la ora 13, într-un spaţiu adecvat pus la dispoziţie de Direcţia Generală pentru Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Sector 5, sub supravegherea şi consilierea unui psiholog autorizat desemnat de către directorul DGASPC Sector 5 fie dintre salariaţii instituţiei, fie dintre colaboratorii externi. Minora va fi adusă/luată la/de la locul desfăşurării vizitelor de către mamă sau de bunica maternă. - ulterior acestei perioade, pentru o perioadă de 2 luni : în fiecare zi de joi între orele 17.00 şi 18.00, câte două sâmbete pe lună (prima şi a treia), de la ora 10.00 la ora 18.00 şi câte două duminici pe lună (a doua şi a patra), de la ora 10.00 la ora 19.30, cu posibilitatea de lua minora la domiciliul tatălui şi obligaţia de a readuce minora la domiciliul său la finalul programului de vizitare; - ulterior acestei perioade: primul şi al treilea week-end din fiecare lună, de vineri ora 17.30 până duminică ora 18.00; în ziua de joi din a doua şi a patra săptămână a lunii de la ora 17.00 la ora 19.30; prima zi de Crăciun şi a doua zi de Paşti în anii pari între orele 10.00-18.00, ziua de 24 decembrie şi prima zi de Paşti în anii impari, între orele 10.00-18.00; ziua de 01 ianuarie în anii impari între orele 10.00-18.00, în ziua de 27 septembrie (ziua de naştere a tatălui) între orele 17.00-19.30, în perioada în care minora se află în grija mamei; 3 săptămâni în vacanţa de vară, în perioada 16 august ora 17.00 – 06 septembrie ora 18.00; primele 3 zile din vacanţa de iarnă şi din cea de primăvară începând cu ora 17.00 a primei zile şi până la ora 18.00 a celei de-a treia zile, cu posibilitatea de lua minora la domiciliul mamei şi obligaţia de a readuce minora la domiciliul său la finalul programului de vizitare. De asemenea, tatăl are dreptul de a participa la aniversarea zilei de naştere a minorei (01 iunie) şi a zilelor onomastice (15 august şi 08 septembrie), indiferent de locaţia celebrării acestora, în perioada în care minora se află în grija mamei. Prezenta hotărâre se va comunica DGASPC Sector 5. Respinge cererile părţilor privind cheltuielile de judecată ca neîntemeiate . Cu apel în 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se va depune la Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti. Pronunţată în şedinţă publică azi, 23.10.2014.  Document: Hotarâre  7329/2014  23.10.2014

Colectivul ARPCC


ref. [ngo2095]

joi, 16 octombrie 2014

Cele 20 de reguli ale divorțului scrise, de copilul dvs. pentru dvs.

Dragă mamă şi tată, sunt doar un copil, aşa că vă rog...


1.      Să nu vorbiţi urât despre celălalt părinte. ( Mă supără și mă rănește emoțional! De asemeni, mă face să mă simt prost!)
2.      Să nu vorbiţi despre prietenii sau rudele celuilalt părinte. ( Lăsaţi-mă să îmi pese de cineva chiar dacă vouă nu vă pasă)
3.      Să nu vorbiţi despre divorţ sau alte lucruri de adulţi în fața mea ( Asta mă face să mă simt rău. Vă rog să nu mă amestecaţi în aceste lucruri!)
4.      Să nu vorbiţi despre bani sau pensia alimentară. ( Mă face să mă simt vinovat că exist și să mă simt mai degrabă un lucru decât o ființă umană, copilul vostru.)
5.      Să nu mă faceţi să mă simt prost atunci când îmi exprim bucuria că mă voi întâlni cu celălalt părinte. ( Asta mă face să îmi fie frică să vă spun ceea ce simt.)

Puteți descărca documentul complet de pagina web www.arpcc.ro/manuale sau de aici


Colectivul ARPCC

miercuri, 15 octombrie 2014

CJUE ref. recunoașterea hotărârilor judecătorești în materia răspunderii părintești

Curtea de Justiției a Uniunii Europene a dat publicității joi, 9 octombrie 2014, hotărârea pronunțată în cauza C-376/14 PPU.
Materie: Spațiul de libertate, securitate și justiție – Cooperare judiciară în materie civilă – Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 – Procedură preliminară de urgență – Litigiu privind înapoierea copilului.
Obiect: Cerere de decizie preliminară adresată de Supreme Court (Irlanda) pentru interpretarea Regulamentului (CE) nr. 2201/2003 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești.
Situația de fapt: La data de 2 aprilie 2012, Tribunal de grande instance d’Angoulême (Franța) a pronunțat desfacerea căsătoriei dintre C., de cetățenie franceză, și M., de cetățenie britanică, și a fixat reședința obișnuită a copilului minor rezultat din căsătorie la mamă, autorizând-o pe aceasta din urmă să își instaleze reședința în Irlanda; hotărârea pronunțată era executorie de drept cu titlu provizoriu în ceea ce privește măsurile care vizau copilul. Ulterior, M. a plecat împreună cu copilul în Irlanda, unde cei doi sunt stabiliți în prezent. Hotărârea menționată a fost casată în apel prin hotărârea pronunțată la 5 martie 2013 de Cour d’appel de Bordeaux, stabilindu-se astfel reședința copilului la domiciliul tatălui, în Franța, cu drept de vizită în favoarea mamei. Recursul formulat de M. împotriva acestei din urmă hotărâri este, în prezent, pendinte la Cour de cassation (Franța). Între timp, C., tatăl copilului, a introdus două cereri distincte în fața instanțelor judecătorești din Irlanda: prima vizează, în temeiul art. 28 din Regulamentul nr. 2201/2003, recunoașterea caracterului executoriu al hotărârii Cour d’appel de Bordeaux mai sus-menționate, iar cea de a doua vizează, în temeiul art. 12 din Convenția de la Haga din 1980 asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii și al articolelor 10 și 11 din Regulamentul nr. 2201/2003, să se dispună înapoierea copilului în Franța și să se declare că mama l-a reținut ilicit pe acesta în Irlanda.
Întrebările preliminare: 1) Existența în Franța a unor proceduri privind încredințarea copilului împiedică, în împrejurările cauzei de față, stabilirea reședinței obișnuite a acestuia în Irlanda?
2) Tatăl rămâne titularul dreptului privind încredințarea sau instanțele franceze rămân competente în ceea ce privește încredințarea copilului, astfel încât reținerea acestuia în Irlanda să dobândească un caracter ilicit?
3) Instanțele irlandeze au dreptul să examineze problema reședinței obișnuite a copilului în împrejurările în care acesta locuiește în Irlanda din iulie 2012, moment la care deplasarea sa în Irlanda nu încălca reglementarea franceză?
Decizia Curții: 1) Articolul 2 punctul 11 și articolul 11 din Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 trebuie să fie interpretate în sensul că, în cazul în care deplasarea copilului a avut loc în conformitate cu o decizie judecătorească executorie provizoriu care a fost ulterior infirmată printr‑o decizie judecătorească prin care s-a fixat reședința copilului la domiciliul părintelui domiciliat în statul membru de origine, instanța statului membru în care a fost deplasat copilul, sesizată cu o cerere de înapoiere a copilului, trebuie să verifice, procedând la o evaluare a ansamblului circumstanțelor speciale ale speței, dacă copilul avea încă reședința obișnuită în statul membru de origine imediat înainte de reținerea ilicită invocată. În cadrul acestei evaluări, trebuie să se țină cont de faptul că decizia judecătorească de autorizare a deplasării putea fi executată provizoriu și că era atacată cu apel.

2) Regulamentul nr. 2201/2003 trebuie interpretat în sensul că, în cazul în care deplasarea copilului a avut loc în conformitate cu o decizie judecătorească executorie provizoriu care a fost ulterior infirmată printr-o decizie judecătorească prin care s-a fixat reședința copilului la domiciliul părintelui domiciliat în statul membru de origine, reținerea copilului în acest stat membru ca urmare a acestei a doua decizii este ilicită, iar articolul 11 din regulamentul menționat este aplicabil dacă se consideră că copilul avea încă reședința obișnuită în statul membru menționat imediat înainte de această reținere. Dacă, dimpotrivă, se consideră că, la acel moment, copilul nu mai avea reședința obișnuită în statul membru de origine, decizia de respingere a cererii de înapoiere întemeiată pe această dispoziție este luată fără a aduce atingere aplicării normelor referitoare la recunoaștere și la executarea deciziilor pronunțate într-un stat membru, prevăzute la capitolul III din același regulament.

[ngo2092]

Avantajele custodiei comune - scurt videoclip


Videoclip excelent creat de organizatia Leading Women for Shared Parenting care arata avantajele custodiei fizice comune (posibilitatea ca minorul sa petreaca un timp semnificativ cu fiecare ditnre cei doi parinti) si riscurile la care sunt supusi copiii "beneficiaza" de clasicul "un weekend din doua" 


Vizualizati clipul aici

Colectivul ARPCC

------------------------------------------------






[ngo2084]

luni, 13 octombrie 2014

Documentar despre alienarea parentala - Argentina

Bună ziua,
Avem plăcerea să vă retransmitem un documentar de circa 90 minute pe tema alienării parentale. Filmul ar putea fi considerat un pic cam părtinitor, în sensul că încearcă să acrediteze ideea ca doar taţii sunt victime ale alienării când, în realiate, victima poate fi atât tatăl cât şi mama, depinzând de contextul juridico-social. Probabil că această "regulă" e adevărată în Argentina datorită legislaţiei şi practicii specifice din această ţară. Nu este însă cazul în România unde vedem alienatori extrem de activi de ambele sexe. Filmul merită vizionat pentru a înţelege cum se instalează mecanismul alienării la copil şi cum victima este treptat exclusă din viaţa minorului de părinte abuziv. Considerăm că filmul poate fi extrem de util profesioniştilor (în special psihologilor din cadrul DGASPC-urilor şi a celor autorizaţi pentru evaluări judiciare) ca prim material practic de detectare a alienării. România a făcut şi face progrese foarte mari în înţelegerea fenomenului atât la nivelul specialiştilor (a se vedea recunoaşterea alienării de către Institutul de Psihologie Judiciară) dar şi a judecătorilor (a se vedea jurisprudenţa în formare – aici – care recunoaşte acest fenomen, îl numeşte ca atare şi încearcă să ofere sentinţe judecătoreşti de contracarare). Vă rugăm să redirectati şi către alte persoane interesate. Filmul complet cu subtitrări în română este disponibil aici: http://youtu.be/4_bLopBjPdw 
Colectivul ARPCC.
ref. [ngo1983]
Variantele in alte limbi sunt disponibile aici: en | es | fr




********************************************

Vă rugăm să semnaţi petitia ONU impotriva alienarii parentale, aici:

*******************************************

duminică, 12 octombrie 2014

Cum se audiaza minorii care nu locuiesc in tara?

Buna seara,as dori si eu o informatie..sunt cetatean roman cu rezidenta italiana,sotul meu la fel.as dori sa inaintez o actiune de divort..am inteles ca pot face acest lucru fara a ma prezenta in romania,pot delega un avocat sa faca asta.de asemenea,avem trei copii minori de 13,11 si respectiv 5 ani.as dori sa stiu daca instanta va audia copiii si in ce conditii?vor fii chemati in romania?daca da,se vor mai putea intoarce in italia(mentionez ca tatal lor,sotul meu,mi-a spus ca in cazul in care ii voi duce in romania,nu imi va da procura sa ma pot intoarce)?sau exista varianta sa fie audiati in cadrul ambasadei?
Va multumesc !

O seara placuta!!!
AA (12.102.2014, REF. [ngo2072])


Reforma dreptului familiei

 “Nu cel care critică sau se plânge contează. Meritul este de partea celor care chiar se aruncă în arenă, umplându-se de praf, sudoare și sânge de dragul unei cauze bune. Când dau greș, mai încearcă o dată și încă o dată, pentru că nu există niciun fel de efort fără neajunsuri. Aceștia sunt cei care ajung la final să cunoască triumful unei mari realizări. Iar dacă eșuează, o fac triumfători, cu conștiința împăcată de a fi încercat. Locul acestor oameni nu va fi alături de sufletele reci și speriate care nu cunosc nici victorie, nici înfrângere.”

—Theodore Roosevelt                                                     

vineri, 10 octombrie 2014

Despărțirea părinților și "împărțirea"copilului

Mediator Ilie Dorin

Copiii sunt singurii care mai conteaza pentru parinti, atunci cand acestia decid, mai usor ori mai greu, sa se desparta. Despartirea parintilor/sotilor este deseori cel mai greu moment din viata lor, moment cu un ecou adanc in sufletele lor, insa si in viata lor sociala. Statutul lor social sufera transformari, societatea fiind inca rezervata in a privi ca pe o normalitate divortul dintre doi soti atunci cand convietuirea nu mai este posibila. O consider normalitate deoarece relatiile interumane nu mai sunt ca acum 100 de ani, ci evolutia societatii si evolutia persoanei sufera modificari de la an la an. Evolutia aceasta pare sa fie o evolutie pentru persoana insa o involutie pentru cuplu. Transformarea persoanei duce la transformarea atmosferei din caminul conjugal.

Modificarea conceptiilor si viziunii vietii la un sot, determina modificari majore in univocitatea ori coagularea mediului conjugal ori a cuplului. Armonia conjugala incepe sa sufere note extreme. 
Devreme ce unul din parteneri se schimba atat de mult incat “nu mai este de recunoscut domnule mediator”ori “nu mai este acea persoana”, este inevitabil conflictul dintre cele doua persoane, conflictul legat de despartire. Insa un alt conflict si mai acut si cu efecte si mai drastice, este conflictul ce transpare din conflictul de despartire. Este conflictul ce priveste despartirea sau impartirea copilului. Regret sintagma impartirea copilului, insa o folosesc pentru a rasuna mai bine in mintea celor care citesc aceste putine randuri.

Conflictul de despartire are doua etape. Etapa psihologica, ce tine de un conflict intrapersonal, si etapa relationala, ce releva despartirea in fapt, ruperea relatiei, incluzand si formele legale (divortul la notar, la starea civila, la mediator, ori la instanta de judecata). Dupa maturizarea primei etape, idea si decizia de despartire este luata de persoana respectiva si astfel divortul va avea loc si in mod obiectiv, prin decizia unei autoritati statale, insa divortul déjà a avut loc in momentul luarii deciziei de a divorta. Motivele de divort sunt nenumarate. Unele sunt chiar greu de imaginat pentru unii, si unii sunt pusi in fata unor situatii ce par a fi un zid de executie ceausista. Nu mai poti face nimic. Sunt si cazuri de acestea, si e greu de indurat un astfel de moment. Insa cu ajutor specializat – prin duhovnic, ori psiholog, uneori mediator – se poate trece cu usurinta peste momentul dificil care te  dezarmeaza si dezactiveaza in fata vietii.

Problema divortului sau a despartirii este mai simpla cand in urma casatoriei ori a concubinajului nu sunt bunuri de impartit, ori nu au rezultat copii. Simpla in fata greutatii unei astfel de situatii atunci cand sunt bunuri sau copii.

\Impartirea bunurilor “adunate”  impreuna in anii “comuni” pare a fi floare la ureche. Insa acest lucru devine deseori un calvar pentru un mediator ori pentru un judecator, care sunt pusi in fata unui test de rezistenta la negocierea respectiv impartirea conform legii a unei furculite, telecomenzi tv, cos de rufe, ori alt bun de o valoare sentimentala mare, spune-se. In fond atat mediatorul cat si judecatorul observa ca acel bun nu este decat un “os”de harta pentru cei doi, lucru si mai trist cand in sistemul de ecuatii exista si un copil ori chiar mai multi.

Se pare ca un copil complica lucrurile. Repet, regret ca folosesc aceste cuvinte, fiind un familist convins si un iubitor de copii, insa aceasta este realitatea si cred ca nu este corect sa ne ascundem de ea. In cazul unui divort/despartiri, un copil complica lucrurile prin prisma sotilor. Si asta datorita unor neclaritati si neclarificari a conflictelor ce au loc intre ei. Copilul complica lucrurile in sensul ca pentru un sot in curs de despartire, de divort, copilul este al lui, celalalt nu a facut nimic pentru acest copil, doar de cateva ori l-a spalat, i-a dat sa manance, l-a schimbat, l-a plimbat. In rest nu a avut grija deloc de el, nu l-a interesat de el, nu a facut nimic pentru el. Cred ca ati ghicit ca mamele in general vorbesc aceste cuvinte, si stiu ca au dreptate. Insa chiar daca au dreptate nu stiu daca un tata, nefacand aceste lucruri, are interdictie asupra copilului de acum inainte, avand in vedere ca vorbim de un divort in desfasurare. Relatia tata fiu nu se rupe odata cu ruperea relatiei tata-mama (soti sotie). Sa presupunem ca timp de 7 ani, tatal nu a facut mai nimic pentru copil, devreme ce se ocupa cu serviciul, cu intretinerea casei, cu altele ale lui; aceste lucruri nu sunt motive pentru a interzice tatalui o noua relationare cu copilul, de vreme ce caminul si programul nu mai este comun pentru cei doi parinti. In acest sens sotii doresc o impartire a copilului. Despartirea lor inseamna impartirea copilului. Fiecare vrea mai mult, invinuindu-se reciproc de esecul in a avea grija de el, ca sa castige cat mai mult “din copil”. Lupta pentru copil devine exclusivista, unul vrea totul, celalalt nu are nici un drept. Valul acesta conceptual este o unda mai degraba a vechii legislatii care scotea tatal din drepturile parintesti, si doar il obliga sa dea niste bani lunar. Noua legislatie, mai in accord cu normalitatea relatiilor umane in special parentale si maternale, obliga si da drepturi deopotriva ambilor parinti.

Gestionand defectuos situatia, dintr-o viata de om, dintr-un destin uman, cel al copilului, nu rezulta decat o inmultire si o impartire pe care o fac parintii, exact asa cum inmultesc si impart bunurile lor comune. Este o tragedie a despartirii lor, in care se afla dandu-si sau nedandu-si seama de efectele acestei tragedii pentru ei si pentru copil. Cand acel copil va creste, si va creste in conditii normale doar daca parintii gasesc terenul amiabilitatii si bunei intelegeri privitoare la copil, ori le va multumi, ori ii va stigmatiza. Parintii trebuie sa se gandeasca la ce va fi, si nu la ce a fost.
Impartirea copilului, sintagma nefericta, este o realitatea pe atat de nefericita si de nedorit. Cred ca intelepciunea de a face diferenta si de a organiza problemele in desfasurarea divortului se poate gasi alaturi de un mediator. In fapt intr-o atare situatie avem 3 conflicte: a. conflictul interpersonal dintre soti cu privire la relatia lor care nu mai merge, si unul sau amandoi iau decizia de a pune capat relatiei, in anumite conditii, b. conflictul interpersonal dintre soti cu privire la bunurile lor si  modul lor de a le imparti, in anumite conditii, si c. conflictul interpersonal dintre parinti cu privire la modul lor de a relationa cu copilul si de a isi exercita autoritatea parinteasca compusa din drepturi si obligatii parintesti legale si obligatorii, fiind vorba de un copil.

Cu alte cuvinte, in despartirile gestionate defectuos, aceste tre conflicte sunt gestionate impreuna, sunt rezolvate impreuna, sunt analizate alambicat, ceea ce face ca si rezultatul sa fie unul nemultumitor, straniu, dezorientat.

Medierea unei despartiri pune in lumina aceste diferentieri, ca mai apoi sa se faca o analiza a fiecarui conflict in parte, asa cum situatia si persoanele o cer. O clarificare a situatiei la mediator, o disjungere a situatiei in trei conflicte, asa cum situatia o releva, este un prim pas spre o gestionare eficienta si multumitoare pentru fiecare din cei implicati. Atunci cand in ecuatie intervin si copii, scopul despartirii trebuie sa fie fondat pe interesele si drepturile lor, in egala masura privitoare la mama si la tata, si nu pe interesele unuia sau altuia din parinti daca aceste interese lezeaza interesele si drepturile copilului.

Din acest motiv un Acord de Mediere ce are ca obiect autoritatea parinteasca pentru copilul se duce spre autentificare ori consfintire la un notar ori judecator, pentru ca aceste persoane abilitate de lege sa verifice legalitatea si temeinicia celor convenite de soti cu ajutorul mediatorului, privitoare la drepturile si interesele copilului.

De aici tragem concluzia ca impartirea copilului este o sintagma dar si o realitate nefericita, legea venind in intampinarea sotilor din astfel de situatii si punandu-le la dispozitie medierea familiala, ca remediu eficient al situatiei in care se afla. Dialogul cu mediatorul si analiza situatiei si a solutiilor la situatie fac ca parintii sa accentueze nevoile lor si copiilor lor, si nu resentimentele dintre ei. Desi dificil, este totusi un lucru posibil. Solutiile exista, trebuie doar gasite.

Cautarea de solutii si nu de vinovati, este singurul scop al medierii familiale. Solutii care sporesc gradul de reconciliere intre soti, dar mai ales aplaneaza conflictul, si cresc efectele pozitive intr-o situatie delicate, si nu impart copii, ci ii unesc cu parintii. Locul copiilor este alaturi de tata si alaturi de mama, daca nu se poate in acelasi timp, macar pe rand.


[ngo2023]

Sentinta la Judecatoria Sector 2 care recunoaste alienarea parentala

Avem plăcerea să punem la dispoziția publicului din România următoarea sentință care recunoaște alienarea parentală în mod explicit. Nu ese nici prima şi nici singura decizie de acest tip dspre care aflăm în aceşti ultimi doi ani, lucru care ne bucură, de vreme ce acum 5 ani de zile când ARPCC a publicat Manualul despre alienarea parentală respectivul fenomen era cvasinecunoscut.

Decizia civilă nr. 175/787/2013 din 28.05.2014
Preşedinte: Valentina Petrescu; Grefier: N/A
Observaţii: Copilul alienata de către tată şi bunica din partea mamei (!!). Instanța recunoaște fenomenul de alienare parentală și ia măsura stabilirii locuinței copilului la mamă

documentul complet, în format PDF se poate descărca din Culegerea de jurisprudență a ARPCC  sau direct de aici

Pentru mai multe sentințe din jurisprudența românească, pe tema alienării parentale, accesați, va rugăm www.arpcc.ro/jurisprudenta

Colectivul ARPCC

ref. [ngo2565]