Regula celor 4 C in cuplu

Autor: Mihaela Costea

articol preluat de la http://theoremaadleriana.blogspot.ro/2010/11/regula-celor-4-c-in-cuplu.html 

M-am gândit mult cu ce să încep analizele referitoare la cupluri, astfel încât informațiile furnizate să fie și folositoare celor care citesc acest blog. Interesul pentru psihologia cuplului s-a dovedit a fi majoritar in statistica pe care am inițiat-o pe blog și unde voi ați răspuns. Într-adevăr, așa se întâmplă și la scală largă. Problemele de cuplu aduc cei mai mulți clienți în cabinetul psihoterapeutic și cele mai multe probleme cu care oamenii se întâlnesc în viață provin din această sarcină a vieții, numită iubire sau relație intimă.

Regula celor 4 C e o regulă de aur a psihoterapeuților și a fost îndelung testată, validată și reanalizată. La ce se referă această regulă? La nevoile fundamentale ale individului, nevoi ce apar de la naștere și vor rămâne constante, în proporții diferite, pentru tot restul vieții.

Vorbim de nevoia omului de a Conta, de a se Conecta, de a Contribui și de a avea Curaj. Fiecare din acești C are implicații atât la scală individuală, foarte personală dar și la scală largă, socială: vrem, in proporții diferite, să contăm atât pentru partenerul nostru cât și pentru societate, domeniul profesional în care activăm, pentru familia lărgită sau, în cazuri excepționale, pentru întreaga omenire. Vrem să avem sentimentul de contribuție atât "în casă" cât și la nivel lărgit, cum am exemplificat mai devreme. Totul este relativizat de ecuația personală. Pentru unii e suficient să comunice bine doar cu partenerul de cuplu, pentru alții nevoia de a-și face cunoscute ideile în întreaga societate este un drive esențial.

Aceste nevoi sunt vitale pentru copilul mic: el caută să se conecteze cu familia lui, să se atașeze de ea (dacă vreți, Teoria Atașamentului, o teorie revoluționară în psihologie și psihoterapie, afirmă chiar că bebelușii sunt condiționați biologic să se atașeze de părinții lor pentru a obține îngrijire, hrană și apărarea în fața dușmanilor), să simtă că are curaj (să plângă, să se bucure, să țipe, etc, iar mai târziu, în copilăria mică, să aibă curaj să exploreze, să testeze realitatea și mediul), același lucru aplicându-se pentru fiecare din cele patru elemente C.

Cum se leagă aceste elemente vitale în copilărie cu relația de cuplu? Așa cum am spus, aceste nevoi sunt valabile pentru toată viața și căutarea împlinirii lor nu se oprește niciodată. Însă mai mult decât atât, aplicând această formulă pentru relația de iubire, este important să rețineți și să vă gândiți la următorul lucru: acel C care nu a fost împlinit în copilărie va fi C-ul cheie pentru individ. El va căuta împlinirea și satisfacerea C-ului neglijat în copilărie în primul rând în relația de cuplu. Dacă părinții nu ți-au dat niciodată ocazia să contribui cu nimic la viața de familie, nu ți-au atribuit niciun rol, nu ți-au alocat niciodată sarcini, nu te-au implicat în proiecte de familie comune, sunt șanse foarte mari să ajungi să crezi că ești fie inutil, fie incapabil, fie nesemnificativ. Și dacă vei fi o persoană pe care această lipsă nu a înrăit o, vei căuta remedierea acestei situații: un partener de viață cu care să te simți util, in relație cu care să poți contribui, să poți construi și împlini scopuri sau proiecte comune.

Utilitatea practică a acestei reguli se reduce la ceva foarte simplu și cu atât mai benefic: analizându-vă atenți copilăria din prisma celor 4 nevoi fundamentale, puteți identifica dacă există vreuna dintre acestea "nebifată". Odată identificată, gândiți-vă dacă acel lucru este ceea ce căutați în viață, în relație. Dacă remarcați că acel lucru este nevoia pe care căutați s-o împliniți, este momentul să vă întrebați dacă partenerul vostru vă împlinește această necesitate profundă. Dacă da, sunteți un caz fericit și puteți merge mai departe: celelalte C-uri sunt împlinite? Are partenerul grijă de ele? Cred că nu este cazul să specific că lucrăm cu nuanțe și procente, iar nu termeni compleți, finiți, de 100%. Nevoile despre care vorbim pot fi împlinite în proporție de 50%, sau 90% sau 10%. Aceste nuanțe fac diferența. Mult succes la calcule!