Daca iti minti copilul, si el va invata sa minta.

interviu cu Anda Păcurar, psihoterapeut

Copilul învaţă nu numai din ceea ce i se spune, ci şi din comportamentul părinţilor. Dacă îţi minţi copilul, şi el va învăţa să mintă.

Prima regulă este ascultarea. Dacă  copilul reușește să îți povestească ceva de la grădiniță nu îl critica - altfel va începe să îți povestească ceea ce vrei să auzi nu ceea ce s-a întâmplat într-adevăr.

Apoi o altă regulă este să nu minţi copilul său să nu-l păcăleşti - cum spun de multe ori părinţii. Cei mai mulţi părinţi încearcă să le imprime copiilor nişte valori morale - să nu minţi este de cele mai multe ori cea mai importantă. Părintele cere, adesea autoritar sau foarte serios, copilului să nu-l mintă, dar ceea ce face părintele, de multe ori, este minciună: minte prin omisiune, îl păcăleşte, încearcă să-i nege curiozitatea copilului său nevoile. El învaţă nu numai din ceea ce i se spune, ci învaţă şi din comportamentul părinţilor." a declarat

Sunt nevoi de bază. Adesea însă este educat după principiul greşit: dacă...atunci.... De exemplu: dacă duci gunoiul ai voie la calculator. Şi copilul ajunge să creadă că aparţine dacă face ceva special, dacă îşi impresionează părintele. Unii o fac în sens pozitiv şi încearcă să facă adultului pe plac. Dar adesea ajung să se simtă păcăliţi: „Ca să ies afară mama îmi spune să-mi fac temele, să fac curat şi după ce fac tot ce-mi cere tot nu mă lasă şi-mi dă noi treburi de făcut”. Foarte probabil mama din poveste nu dorea să-şi lase fiica afară, poate din dorinţa de a o proteja. Din păcate oricât am vrea nu putem proteja copiii de viaţă şi nici nu putem avea încredere dacă nu le dăm şansa de a învăţa responsabilitatea.  Această fată la fel ca şi alţi copii descurajaţi ajung să-şi impresioneze părinţii în sens negativ.

Este extrem de important ca părintele să petreacă timp  cu copilul în mod regulat. O oră pe zi este de multe ori prea puțin. Încearcă să maximizezi beneficiul vizitelor la copil din timpul săptămânii ca să îi poți împlini nevoia de a aparține și cea de a fi semnificativ.

Aproape jumătate din copiii petrec mai puțin de o oră pe zi în timpul săptămânii iar aceasta afectează copilul prin distrugerea relațiilor dintre copil şi părinte. când eşti cu copilul şi petreci un timp de calitate cu copilul aceasta îi demonstrează acestuia "că aparține" și că "este semnificativ" (că CONTEAZĂ) Copilul, ca de altfel orice om, are nevoia de a aparţine şi de a fi semnificativ.

Cei mai mulţi copii cred că nu aparţin şi nu sunt semnificativi dacă nu iau note mari sau nu trec de examene. De fapt mesajul unui părinte ar trebui să fie: „Mi-aş dori să iei acest examen, e important, dar dacă nu se va întâmpla aşa vei rămâne copilul meu şi te voi iubi”. Copilul trebuie să simtă că aparţine şi are un rol în familie indiferent de reuşitele sale.

Copilul trebuie să ajute în casă și să contribuie în rând cu tine la treburile casei atunci când îl găzduiești. Rutina zilnică este esențială oricărei persoane cu atât mai mult unui copil. Aceasta dă persoanei puterea se a rezista schimbărilor cu care se confruntă în societate, la școală sau la serviciu.

Toată familia ar trebui să CONTRIBUIE la treburile casei, nu doar părintele. Altfel pe copil îl demotivezi să faci lucruri (pentru că ăi transmiți că nu le poate face bine) și, îl înveţi să creadă că cei din jur sunt acolo ca să îl "servească"

Merită urmărit acest interviu ...  9 minute care pot fi petrecute foarte util de orice părinte, ca să devină un părinte mai bun. Cu atât mai importante părinților singuri ori părinților care nu locuiesc cu copilul ca urmare a divorțului.

Codin Băltăgan