Legea medierii aplicabila de la 1 octombrie 2012

La un an de la intrarea în vigoare a noului cod civil, legea medierii se schimbă, existând și unele prevederi care afectează relațiile dintre soți. Enumerăm mai jos câteva dintre articolele care ating aceste relații și care, conțin în acest moment prevederi legate de stabilirea locuinței copilului, de stabilire a contribuției de întreținere a fiecărui soț și a modului concret de exercitare a a autorității părintești:

CAPITOLUL VI

Dispoziţii speciale privind medierea unor conflicte

SECŢIUNEA 1

Dispoziţii speciale privind conflictele de familie

Art. 64

(1) Pot fi rezolvate prin mediere neînţelegerile dintre soţi privitoare la:

a) continuarea căsătoriei;

b) partajul de bunuri comune;

c) exerciţiul drepturilor părinteşti;

d) stabilirea domiciliului copiilor;

e) contribuţia părinţilor la întreţinerea copiilor;

f) orice alte neînţelegeri care apar în raporturile dintre soţi cu privire la drepturi de care ei pot dispune potrivit legii.

(1¹) Acordurile de mediere încheiate de părţi, în cauzele/conflictele ce au ca obiect exerciţiul drepturilor părinteşti, contribuţia părinţilor la întreţinerea copiilor şi stabilirea domiciliului copiilor, îmbracă forma unei hotărâri de expedient.

(2) Înţelegerea soţilor cu privire la desfacerea căsătoriei şi la rezolvarea aspectelor accesorii divorţului se depune de către părţi la instanţa competentă să pronunţe divorţul.

(articol modificat de Lege nr. 115/2012 - pentru modificarea şi completarea Legii nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator din 4 iulie 2012, M. Of. 462/2012; )

Art. 65

Mediatorul va veghea ca rezultatul medierii să nu contravină interesului superior al copilului, va încuraja părinţii să se concentreze în primul rând asupra nevoilor copilului, iar asumarea responsabilităţii părinteşti, separaţia în fapt sau divorţul să nu impieteze asupra  creşterii şi dezvoltării acestuia.

Art. 66

(1) Înainte de încheierea contractului de mediere sau, după caz, pe parcursul procedurii, mediatorul va depune toate diligenţele pentru a verifica dacă între părţi există o relaţie abuzivă ori violentă, iar efectele unei astfel de situaţii sunt de natură să influenţeze medierea şi va decide dacă, în asemenea circumstanţe, soluţionarea prin mediere este potrivită. Dispoziţiile art. 54 sunt aplicabile în mod corespunzător.

(2) Dacă, în cursul medierii, mediatorul ia cunoştinţă de existenţa unor fapte ce pun în pericol creşterea sau dezvoltarea normală a copilului ori prejudiciază grav interesul superior al acestuia, este obligat să sesizeze autoritatea competentă.

Textul complet al legii (cu precizarea modificărilor operate) se poate consulta aici


--------------------

hotărâre de expedient, act procedural prin care se pune capăt judecăţii în temeiul tranzacţiei intervenite între părţi. Legea conferă părţilor posibilitatea de a se înfăţişa oricând în cursul procesului, chiar dacă nu au fost citate, pentru a solicita instanţei să ia act de învoiala lor; tranzacţia părţilor urmează să alcătuiască chiar dispozitivul h.e.; ea nu are caracterul unei hotărâri de fond; prin ea nu se soluţionează practic un litigiu, ci se ia act doar de învoiala părţilor. De aceea, h.e. nu poate fi atacată de părţi cu apel; de altfel, ele nici nu ar putea justifica un interes pentru promovarea apelului, de vreme ce hotărârea pronunţată este rezultatul acordului lor de voinţă. Părţile au însă posibilitatea de a exercita calea extraordinară de atac a recursului sau o acţiune în anularea tranzacţiei. înainte de pronunţarea h.e. instanţa are obligaţia de a exercita un control asupra conformităţii tranzacţiei înfăţişate de părţi cu prevederile legii; dacă se constată că, prin învoiala lor, părţile urmăresc un scop contrar legii, instanţa este obligată să înlăture actul de dispoziţie şi să continue judecarea cauzei în fond; în ipoteza în care printre părţi figurează şi minori, tranzacţia poate fi confirmată de instanţă doar dacă a fost încuviinţată de autoritatea tutelară. H.e. poate fi atacată prin intermediul recursului şi de către procuror; întrucât el nu este parte în contractul judiciar, procurorul nu are şi posibilitatea de a promova o acţiune în anularea tranzacţiei. Recursul sau acţiunea în anulare urmează să fie folosite, după caz, în funcţie de motivele invocate pentru desfiinţarea h.e.; astfel, acţiunea în anulare va fi folosită în cazul nerespectării unor condiţii de validitate ale tranzacţiei (lipsa capacităţii, viciu de consimţământ etc.); recursul urmează să fie promovat în cazul unor neregularităţi de ordin procedural (necompetenţa absolută, greşita alcătuire a instanţei etc.). H.e. se poate pronunţa şi în litigiile privitoare la expropriere, dacă părţile se învoiesc, în instanţă, asupra exproprierii şi asupra despăgubirii; hotărârea pronunţată este definitivă; dacă părţile se învoiesc numai asupra exproprierii, instanţa va lua act de învoiala lor şi va stabili despăgubirea [sin. hotărâre care consfinţeşte învoiala părţilor; v. şi tranzacţie judiciară].

Detalii: http://legeaz.net/dictionar-juridic/hotarare-de-expedient