REF [ngo5165]
TITLU: Cartea “Otrava divortului” de Richard Warshak va fi publicata in curand la
editura Polirom
Avem placerea sa informam publicul larg ca o noua carte pe tema alienarii parintesti, a treia dupa “Copilul si Divortul” (scrisa de catre Jacques Biolley si tradusa de editura Philobia) si “Interesul superior al copilului. Expertiza psihologica in caz de separarea/divortul parintilor” (aparută sub semnătura d-nei Pivniceru si d-nului Luca la Editura Hamangiu) va aparea in cursul anului 2017 in Romania. Este vorba despre faimoasa carte “Otrava divortului” de Richard Warshak, probabil cea mai cunoscuta si tradusa international carte, pe tema alienarii parintesti.
În cartea Otrava Divorțului: Protejarea legăturii emoționale dintre copil și părinte față de un Ex- răzbunător (Regan Books, 2002), Warshak se axează pe strategiile pe care un părinte le poate utiliza pentru a face față animozității unui fost soț ce încearcă să otrăvească mintea și sentimentele copilului prin tehnici precum: spălarea creierului, bârfirea, acuzațiile false, minciuni cu privire la istoricul familiei, etc. Premisa lui Warshak este că "otrava divorțului" apare și devine psihologic dăunătoare pentru copil atunci când apar conflicte între părinți cu privire la custodie și pentru programele de vizitarea, mai ales dacă se întâmplă ca aceste lupte să se prelungească. Warshak explorează, de asemenea, violența și agresiunea (atât conștiente, cât și inconștiente) care apar atunci când părinții caută să se răzbune și să comită represalii unul împotriva celuilalt.
În anul 2010, Warshak a convins Journal of Family Court Review să dedice un o întreagă ediție problemelor legate de alienarea părintească. Într-un articol publicat în acel număr, Warshak a raportat o metodă care a reușit să ducă la restabilirea relației părinte-copil pentru 18 dintre cele 23 de cazuri tratate de copii grav alienați (78% din cazuri).[1]
Warshak a obținut licența la Universitatea Cornell si doctoratul de la Universitatea din Texas Southwestern Medical Center. El este un profesor de psihologie clinică la Southwestern Medical Center și este presedinte al Societatii pentru Psihoterapie Psihologie din Dallas. Din 1977, ca director al Proiectului de Cercetare cu Privire la Custodie și Co-investigator principal al Institutului Național de Sănătate Mintală Pentru Familiile Recăsătorite el a studiat impactul divorțului și al re-mariajului. Studiile sale de cercetare asupra custodiei copiilor au fost adesea citate în literatura științelor sociale și în sălile de judecată și legislative. El a fost a consultat la Casa Albă cu privire la reforma custodiei. El este, de asemenea, autorul WICAA (Inventarul Warshak pentru Protecția Copilului și Adolescentului) un chestionar de evaluare utilizat pe scară largă în SUA pentru evaluarea copiilor și adolescenților.
Echipa ARPCC
Eu am cumparat o de la diverta 17 lei
RăspundețiȘtergereEste impecabila cartea, sunt abordate toate tipurile, fazele si metodele de alienare si abuz asupra unui copil dar si metode de contracarare ale abuzului.
Va jur ca la doua intalniri am avut cartea cu mine, cu semnelr puse la situatiile mele si am facut exact ca in carte, moment in care copilul se bloca de raspunsurile mele.
RăspundețiȘtergereO carte foarte buna si care merita citita intr-adevar atat de cei care se confrunta cu un astfel de context dar si de catre cei care sunt nevooti prin natura pozitiei sa emita judecati / hotarari. Pentru a deschide apetitul va pun un singur citat ...
Organizatiile in cauză adoptă pozilii oficiale, negănd sau exprimăndu-şi scepticismul cu privire la existenta alienării' patolagice şi luptănd impotriva recunoaşterii unui astfel de fenomen. in schimb, respingerea manki de către copii este pusă pe seama femeii. „Dacă propriul tău copil te urăşte", i s-a spus unei mame, „caută motivul in tine insăti". Această poziţie dură izvorăşte din ingrijorarea că tribunalele vor refuza să accepte ipoteza conform căreia copilul abuzat ce respinge pe părintele care face să sufere este de fapt manipulat de părintele favorizat. in zelul lor de a-i proteja pe copiii abuzaji fizic şi sexual şi pe mamele care au grijă de ei, aceste grupări u trec cu vederea pe cei care işi abuzează copiii emoţional le inoculează sentimente irationale de frică şi ură şi contribuie la pierderea tragică a unor relatii esentiale. Pentru a-şi justifica opozilia fată de conceptul de otravă a divorţului, aceste grupări şi experpi care le consiliază adoptă o pozilie extrenli, conform căreia sentimentele de frică şi ură ale copilior alienati reprezintă intotdeauna o reacjie obiectivă şi raţională fată de părintele respins, total independentă şi neinfluentată de forje exterioare. Dacă acest lucru ar fi adevărat, atunci copiii alienali ar reprezenta singura categorie de fiinje umane care sunt imune la influenta şi presiunea din exterior. Studfile realizate pe parcursul a peste un secol de cercetări psihologke şi sociologice demonstrează fără niciun dubiu că toji ne lăsăm influentati de sugestit de presiunea de a indeplini anumite aşteptărt de manipularea găndirit de obligatia de a respecta autoritatea, de perceptifie greşite, de amintirile distorsionate sau de mediul social. Este o trăsătură a naturii umane. E raţionamenhil care stă in spatele miliardelor de dolari pe publicitate. Este motivul pentru care părintii de adolescenp sunt ingrijoraji de anturajul copilior lor. Este fundamentul unor emisiuni de televiziune precum Candid Camera sau Howie Do lt, in care oameni obişnuiti cedează presiunii unui grup sau a unei figuri autoritare şi fac lucruri ridicole. Este teoria care explică de ce copiii, care se nasc fără răutate in ei, sunt invătali să urască alte rase şi alte culturi. Este esenta campanilior electorale, in care candidalii incearcă să ne manipuleze prin evidentierea propriilor calităti şi a defectelor adversarilor. Ideea conform căreia părintii pot schimba felul in care găndesc, simt şi se comportă copiii lor este principiul ce stă la baza industriei consilierii parentak, a diverselor şcoli de psihoterapie şi a unei intregi ramuri a ştlintei ce studiază dezvoltarea copilului in cazul in care nu ar fi influentati de părinţi, librărifie ar putea renunta la sectiunea de cărti dedicate creşterii lor. Dacă felul in care am fost crescuti nu ne-ar influenta psihicut psihoterapeujii nu ar avea niciun motiv să analizeze relaţifie pacienplor lor cu in căutarea de indicu referitoare la originea problemelor psihologice. Specialiştii in dezvoltarea copfilor oferă constant informatii noi cu privire la infinenta pe care părintii o exercită asupra găndurilor şi sentimentelor copfilor. De exemplu, articolele mele şliinţifice citează studii care arată cum părinpi pot denatura declaratfile in calitate de martori ale copfilor, invlităndu-i ce să spună şi transmităndu-le informatli false. Cănd astFel de studii sunt dublate de observatilie şi de experienta a sute de experti din intreaga lu