Cerere de clarificare a contravenției prev. de art. 27 alin 2 din legea 272/2004

CITITI AICI RASPUNSUL POLITIEI ROMANE

http://blog.arpcc.ro/2016/06/clarificare-contraventiei-prev-de-art.html

C Ă T R E

Inspectoratul General al Poliției Române - Direcția Juridică

În atenția d-nei Comisar-șef de poliție RALUCA DINU

            Stimată Doamnă,

            Asociația Română pentru Custodia Comună (www.arpcc.ro) este o organizație neguvernamentală care militează pentru introducerea și explicarea prevederilor custodiei comune în România. Prin educația și resursele pe care încercam să le punem la dispoziția specialiștilor (avocați, mediatori, psihologi, judecători, personal DGASPC sau notari) încercăm ca din ce în ce mai puțini copii să ajungă să piardă contactul cu părintele nerezident și cu familia extinsă din partea acelui părinte.

            Asociația noastră dorește să acopere golul de cunoștințe existent în domeniu, prin popularizarea celor mai bune practici privitoare la custodia comună, menținând un blog activ şi cea mai completă bibliotecă online din România pe tematica legată de divorț și exercitarea autorității părintești. De asemenea Asociația își propune și parțial a și reușit, să influențeze legislația și practica judecătorească din domeniul divorțului și autorității părintești. 

            Asociației noastre i-au fost semnalate în ultimii ani un număr îngrijorător de cazuri parentale aflate în dificultate prin care numeroși părinţi, atât tati cat și mame ce trec prin experiența divorţului, sunt împiedicați sub diverse forme sa menţină relaţii personale firești cu propriul copil de către fostul soț/ fosta soție, bunici, etc., deși au acest drept stabilit în instanța.

             Mai exact ne referim la situațiile în care un părinte divorțat (părinte nerezident[1]) are dreptul la un program de relaţii personale cu propriu copil ( drept de vizita) stabilit de către o instanța judecătorească, copil care în baza aceleași sentințe are stabilita locuința con art. 400,401 din Codul Civil la celălalt părinte (părinte rezident[2]).

            Amintim mai jos prevederile relevante în acest caz:

             Art. 400. - Locuința copilului după divorț
(1) În lipsa înțelegerii dintre părinți sau dacă aceasta este contrară interesului superior al copilului, instanța de tutelă stabilește, odată cu pronunțarea divorțului, locuința copilului minor la părintele cu care locuiește în mod statornic
            Art. 401. - Drepturile părintelui separat de copil
(1) În cazurile prevăzute la art. 400, părintele sau, după caz, părinții separați de copilul lor au dreptul de a avea legături personale cu acesta
(2) În caz de neînțelegere între părinți, instanța de tutelă decide cu privire la modalitățile de exercitare a acestui drept

            Modul de punere în aplicare a acestui drept la relaţii personale, presupune în majoritatea cazurilor ca părintele nerezident să se deplaseze la domiciliul minorului la data și ora stabilită în sentință, ptr. a-l prelua pe copil de la părintele rezident, pe perioada programului.

             Conform jurisprudenței existente atât în materia dreptului civil dar și a celui penal, bazată pe principiul fundamental al interesului superior al minorului ( art. 2 alin. 4 și art. 6 lit. a din legea 272/2004 modif.) , dreptul părintelui nerezident de a prelua copilul conform programului, presupune o obligație corelativa pentru părintele rezident și anume aceea de a preda copilul celuilalt părinte ptr intervalul de timp stabilit de instanța de judecata. Acest drept nu este condiționat în derularea sa de acceptul ori refuzul minorului, tocmai datorita vârstei fragede și a lipsei discernământului acestuia ( Decizia CCR nr. 82/2003)

            Părinţii divorţează intre ei, nu și de proprii copii.

            În realitate asistam o creștere alarmantă a situațiilor de împiedicare a părinţilor nerezidenţi de a-și prelua copilul de la celălalt părinte, realizată sub diverse forme, din care exemplificăm:

-          lipsa copilului și /sau a părintelui rezident de la domiciliu acestuia la data și ora stabilita în sentința

-          declararea copilului ca fiind “bolnav” de către părintele rezident, fără însă a prezenta documente justificative emise de medic,

-          refuzul părintelui rezident de a deschide ușa sau poarta locuinţei ptr preluarea copilului,

-          copilului i se impune în mod intenționat un alt program care sa interfereze cu cel dispus de instanța,

-          copilul este scos la geamul locuinţei, pe balcon, pe holul de la intrare, ptr ai comunica părintelui rezident ceea ce în prealabil a fost ,,instruit” ce și cum sa spună de către părintele rezident, etc.

            Tot din dorința de a sabota permanent relaţia firișca părinte-minor prin nerespectarea programului de vizita, numeroși părinţi rezidenţi, influențează psiho-emoţional negativ minorul, urmărind ca acesta din urma sa-și refuze vehement propriul părinte. Astfel în mod fals, se încearcă a se justifica refuzul predării copilului către părintele nerezident prevalându-se de refuzul minorului. Aceasta din urma modalitate de nerespectare a programului de relaţii personale prin influențarea minorului este cea mai gravă, fiind recunoscută de legislaţia în vigoare dar și de studiile în domeniul științelor sociale drept un fenomen de Alienare Parentala ( înstrăinare), un abuz emoţional asupra copilului dar și o forma de violenta asupra copilului ( HG 49/2011).

În această lună, Institutul de Psihologie Judiciară a recunoscut oficial ceea ce absolut toți specialiștii în psihologie cunoșteau de ani de zile, existența fenomenului de alienare parentală. Depunem în anexă protocolul semnat cu ARPCC.

             Din păcate în aceste condiții, majoritatea părinţilor nerezidenţi care se confruntă cu asemenea situaţii ajung foarte rapid sa piardă contactul cu proprii copii , relaţia firească părinte – copil devenind în scurt timp una imposibilă, spre satisfacția părintelui rezident alienator.

            Instituţiile cu atribuții în respectarea și protecţia drepturilor copilului ( Protecţia copilului, Autorităţile Tutelare, etc.) și instrumentele legale existente în prezent în materia relațiilor personale dintre părinte – minor ( executare silită, măsuri asiguratorii, sancțiuni penale, etc), și-au dovedit din păcate ineficienta, datorită timpului extrem de lung ce presupune parcurgerea diferitelor etape procesuale. Astfel relaţia sensibila a părintelui nerezident cu propriul copil este realmente distrusă cu mult înainte ca instrumentele legale ante-menționate să producă efecte, astfel că dreptatea ptr multe cazuri parentale vine mult prea târziu, când efectele psihologice asupra copilului sunt extrem de grave.

Ca atare mulți părinţi au drepturi doar pe hârtie iar copii lor au părinţi doar în acte. În mod cert lipsa unui părinte din viaţa copilului sau are efecte negative profunde asupra dezvoltării minorului ca viitor adult, iar acest aspect se bazează pe multiple fundamente ştiinţifice.

            Pentru considerentele expuse mai sus, dorim să cunoaștem punctul dvs de vedere referitor la posibilitatea aplicării de către organele de politie în mod operativ a unei sancțiuni contravenționale în conformitate cu prevederile art. 27 din legea nr. 272/2004 rep. 2014 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului (M.O. Partea I nr. 159 din 05.03.2014) .

Redăm mai jos prevederile legale existente în legea 272/2004 și pe care ne argumentam solicitarea:

            Art. 27. - (1) Copilul are dreptul la protejarea imaginii sale publice și a vieții sale intime, private și familiale.

            (2) Este interzisă orice acțiune de natură să afecteze imaginea publică a copilului sau dreptul acestuia la viaţă intimă, privată și familială

            Art. 142. (1) Constituie contravenții următoarele fapte, dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii, să fie considerate infracțiuni:

            j) nerespectarea prevederilor art. 27 alin. (2)-(4) și ale…………;

            Art. 142 (2) Contravențiile prevăzute la alin. (1) se sancționează după cum urmează:

            d) cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei, cele prevăzute la lit. e), j) şi t).

            Art. 142 (3) Constatarea contravențiilor şi aplicarea sancțiunii se fac de către ofițerii și agenții de politie, în cazul contravențiilor prevăzute la alin. (1) lit. i), j), o) şi p), precum şi ........

             Dreptul părintelui divorţ/separat de copil (în condițiile legii) la menținerea relațiilor personale ( relaţii de familie) cu propriu copil se circumscrie atât dreptului fundamental al copilului la o viaţa de familie cat și al respectivului părinte, drepturi recunoscute atât în legislaţia naționala dar și în convențiile și tratatele internaţionale la care Romania este parte.

Există numeroase hotărâri ale C.E.D.O. care au stabilit fără dubiu ca împiedicarea relațiilor personale părinte – copil reprezintă o încălcare a dreptului la o viaţa de familie. Din aceste motive, Romania a primit nenumărate condamnări la CEDO pentru pasivitatea manifestată de organele statului, prin neluarea unor măsuri urgente și adecvate față de asemenea împiedicări ale relațiilor personale.

             ARPCC consideră că împiedicarea sub orice formă a părintelui nerezident de către celălalt părinte sau de alte persoane ( alți membri ai familiei extinse cu care locuiește copilul) de a prelua minorul de la părintele rezident în modalitatea stabilită de instanță, constituie în mod cert o fapta ilegală, de natură să afecteze dreptul copilului, așa cum este legiferata de art. 27 alin. 2 din Legea 272/2004 rep. și trebuie sancționată contravențional de către organele de politie în cazul sesizării acestora, ca orice contravenție. 

Din aceasta rațiune legiuitorul a incriminat ca și contravenție fapta prev. la art 27 alin. 2 din legea 272/2004 dând totodată posibilitatea poliției să constate și sancționeze operativ și ferm aceste fapte încă de la prima încălcare. În acest fel, un părinte aflat în situaţia în care este împiedicat să își preia copilul în vederea realizării programului de legături personale, poate sesiza pe loc sau ulterior organele de politie competente printr-o plângere, iar organele de politie, în urma verificării sesizării pot să sancționeze contravențional părintele rezident contravenient atunci când sesizarea se confirmă și nu există una din cauzele de nepedepsire prev. de art 11 alin. 1 din OG 2/2001.

            Ținem să precizăm că fapta contravențională la care ne referim, și asupra căreia vă solicităm opinia de specialitate, respectiv fapta incriminată de art 27 alin. 2 din Legea 272/2004, nu trebuie confundată (deși exista unele similitudini) cu prevederile art. 379 din Noul Cod Penal:

            Capitol 2 Infracțiuni contra familiei Art. 379

(1) - Reținerea de către un părinte a copilului său minor, fără consimțământul celuilalt părinte sau al persoanei căreia i-a fost încredințat minorul potrivit legii, se pedepsește cu închisoare de la o lună la 3 luni sau cu amendă.

(2) - Cu aceeași pedeapsă se sancționează fapta persoanei căreia i s-a încredințat minorul prin hotărâre judecătorească spre creștere și educare de a împiedica, în mod repetat, pe oricare dintre părinți să aibă legături personale cu minorul, în condițiile stabilite de părți sau de către organul competent.

(3) - Acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

            Apreciem că art. 379 alin.2 din Codul Penal, (spre deosebire de art. 27 alin. 2 din Legea 272/2004), face referire expresă prin sintagma ,,în mod repetat” la caracterul repetat al faptei – o condiţie fundamentală ptr existența infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 379 Cod Penal.

            Astfel conform practicii judiciare în materie penală, caracterul repetat al infracțiunii prev. de art. 379 Cod penal presupune existența unei împiedicări repetate (minim 3-4 refuzuri repetate) iar nu un caz singular, așa cum presupune în opinia noastră prevederea din art 27 alin 2 legea 272/2004.

Dacă în cazul infracțiunii prev. de art. 379 Cod penal vorbim de o cercetare penală ce se poate finaliza cu o trimitere în judecată sau o clasare, în cazul art. 27 din legea 272/2004 suntem în situaţia unei fapte contravenționale evidente (așa cum a fost inclusa în textul legii 272/2004) și care în opinia noastră poate fi constatată și sancționată de către organele de politie ca și orice altă contravenție (domeniul rutier, ordine publică, silvic. etc) printr-un proces verbal de constatare a contravenției, întocmit la fata locului.

ARPCC militează pentru scoaterea din sfera penală a sancțiunilor legate de nerespectarea dreptului copilului de a păstra legături personale cu părinții săi deoarece aceste sancțiuni sunt ușor de aplicat, mult mau puțin costisitoare pentru stat și mult mai eficiente în descurajarea abuzului, contribuind mai bine la protecția copilului în fața abuzurilor de natură psihologică exercitate de părinții rezidenți.

            În concluzie, stimată doamnă, dorim să cunoaștem poziția dvs referitor la posibilitatea constatării și sancționării de către organele de poliție a contravenției prev. de art. 27 alin 2 din legea 272/2004 în mod operativ, încă de la prima încălcare a acestei prevederi.

            De asemenea dorim să aflam dacă, în opinia dvs. părinţii nerezidenţi, beneficiari ai unui program de relaţii personale dispus de instanță, pot sesiza organele de politie referitor la încălcarea art. 27 alin. 2 din legea 272/2004 republicată, în vederea sancționării contravenționale a părintelui care refuză respectarea acestui program, încă de la prima încălcare.

            Așteptam răspunsul dvs. la adresa

[...]

 Cu deosebita considerație

BC, preşedinte ARPCC

-----------------------------------

[1]  Părintele rezident (residential parent sau primary custodial parent) este acel părinte cu care minorul locuiește în mod statornic

[2]  Părintele nerezident (non-residential parent) este acel părinte care deși a primit custodia asupra minorilor, deci este părinte custodian, a primit dreptul de a găzdui minorii pentru perioade semnificativ mai mici de timp decât celălalt părinte( drept de vizita).

[ngo3758]