Raport privind autoritatea parinteasca comuna in Suedia (anul 2005)

Buna ziua,

Avem placerea să vă punem la dispozitie, în traducere, un raport de țară extrem de interesant, privitor la situația exercitării autorității părintești în Suedia. Raportul a fost redactat la inceputul anului 2005 de catre profesorii Maarit Jänterä-Jareborg, Anna Singer și Caroline Sörgjerd de la Universitatea din Uppsala din Suedia, pentru uzul Comisiei Europene privind Dreptul Familiei. Raportul ni se pare extrem de util pentru uzul profesionistilor din Romania implicati în reforma dreptului familiei. Cităm mai jos doar câteva dintre prevederile la care autorii fac referință și care ar putea oricând constitui o sursă de inspirație pentru legiuitorul român la zece ani de la momentul redactării acestui raport, în condițiile în care paradigmele sociale legate de implicarea părinților în creșterea și educarea copiilor se schimbă cu o rapiditate foarte mare.

Cu deosebita consideratie,

Colectivul ARPCC

Raportul complet se poate accesa aici: https://goo.gl/ocOLMX 
Codul Suedez pentru Copii și Părinţi se poate consulta aici: https://goo.gl/qeXqfc

Părinții cu custodie comună asupra minorului pot stabili de comun acord care va fi locuința acestuia. În plus, tribunalul ar putea decide, pe baza cererii unuia sau ambilor părinţi, cu care dintre părinţi va locui minorul. Decizia tribunalului s-ar putea traduce și într-o reședința alternata. Regulile cu privire la acest aspect se găsesc în capitolul 6, secțiunea 14° din Codul Suedez pentru Copii și Părinţi. - răspunsul la întrebarea 2

Din 1983, legea a subliniat în mod explicit faptul că dreptul de legături personale aparține minorului.[i] Acest prevedere a fost introdus cu scopul de a întări dreptul minorului de a menține legătura cu părintele cu care copilul nu locuiește. […]De la reforma legislativa din 1988, tribunalul poate să impună custodia comună chiar și atunci când unul dintre părinţi nu este de acord, în timp ce înainte de reforma custodia comună putea fi prescrisa numai în prezenta consensului ambilor părinţi. Principalul scop al reformei din 1988 era să țină litigiile pe baza responsabilităților parentale în afara tribunalului, încurajând părinții să găsească un acord comun asupra custodiei, modalităților de legături personale și locuința minorului- răspunsul la întrebarea 5

Orice forma de pedepsire corporală sau alt tratament degradant este interzisa de lege și poate fi obiectul unui delict.[…] Deciziile cu referire la religie și calitatea de membru al unei comunități religioase sunt considerate ca având o influenta vasta asupra viitorului minorului și de aceea acestea trebuie luate de ambii părinţi, dacă aceștia au custodia comună asupra minorului.[…] Literatura de specialitate (legală) suedeză sugerează ca orice forma de educație religioasa trebuie să fie acceptată și confirmată de ambii custodieni [..]Codul pentru Copii și Părinţi interzice în mod explicit supunerea minorilor la pedepsire corporală sau la oricare altă forma de tratament degradant. Acestea nu pot fi puse în practică nici ca reacție la faptele sau omiterile copiilor (cap. 6, secț. 1). […]Interzicerea tratamentului degradant asupra minorului are ca scop țintește măsurile care ar putea pune în pericol dezvoltarea personală a acestuia – ca de exemplu ridiculizarea sau ignorarea sistematică a copilului. ²⁴   - răspunsul la întrebarea 9

Conform regulamentului principal, custodia comună a părinților continuă și după divorț (cap. 6, secț. 3, para. 2, din Codul Suedez pentru Copii și Părinţi). Tribunalul are obligația să le reamintească părinților aflați în divorț că nu s-a schimbat nimic în ce privește autoritatea părintească comună. - răspunsul la întrebarea 5

Curtea Supremă a Suediei afirmă că legislația actuală presupune că, de regulă, custodia comună este în interesul superior al minorului. Les travaux préparatoires (actele pregătitoare, n.d.), însă, subliniază faptul că există cazuri în care custodia comună nu este cea mai bună soluție. Acesta este și cazul în care unul din părinți a făcut uz de violență față de minor sau față de celălalt părinte. Custodia comună nu este adecvată nici în situațiile în care conflictul dintre părinți este de natură atât de gravă și de profundă, încât cooperarea dintre ei în ce privește situația copilului devine imposibilă.³⁵   - răspunsul la întrebarea 18

La solicitare, tribunalul poate ordona custodia comună chiar dacă unul dintre părinți se opune, nu însă și dacă ambii părinți se opun (cap. 6, secț. 5, Codul Suedez pentru Copii și Părinţi). răspunsul la întrebarea 25

Din 2003 nu mai există nicio diferență între părinții vitregi heterosexuali și homosexuali în ce priveşte responsabilitățile parentale. răspunsul la întrebarea 28

Legislația curentă are că fundament presupunerea că, în general, custodia comună respectă interesul superior al copilului și că acesta are nevoie să mențină legături apropiate și de bună calitate cu ambii părinți. Scopul este încurajarea găsirii unui acord între părinți și păstrarea litigiilor acestora în afara tribunalului – pe cât este posibil. - răspunsul la întrebarea 35

Conform legii suedeze, nu sunt posibile sentințele judecătorești prin care să îi permită, de exemplu, unui minor să se mute în străinătate cu unul dintre părinții custodieni împotriva voinței celuilalt părinte. - răspunsul la întrebarea 40

În Suedia, când părinții locuiesc aproape unul de celălalt, de obicei copiii locuiesc alternativ cu ambii părinți, câte o săptămână la fiecare dintre cei doi părinți. Studiile suedeze arată că una dintre condițiile prealabile pentru că domiciliul alternat cu ambii părinți să poată funcționa este că părinții să fie în măsură să coopereze în chestiunile legate de custodie. - răspunsul la întrebarea 41

În actualul sistem legal suedez, conceptul de menținere a legăturilor se concentrează pe necesitatea copilului de a menține o legătură apropiată și de calitate cu ambii părinți (cap. 6, secț. 2°, Codul Suedez pentru Copii și Părinţi). -  răspunsul la întrebarea 43

Punctul culminant al legislației suedeze este dreptul copilului de a menține legăturile. Părinţii au responsabilitatea să se asigure că acest drept este respectat (cap. 6, secț. 15, para. 2-3, Codul Suedez pentru Copii și Părinţi). - răspunsul la întrebarea 45

Interesul superior al copilului trebuie pus întotdeauna pe primul loc în procesul decizional referitor la păstrarea legăturilor personale. Legea menționează factorii de care trebuie să se țină cont (cap. 6, secț. 2° și b, Codul Suedez pentru Copii și Părinţi). Aceștia includ nevoia copilului de a avea un raport apropiat și de calitate cu ambii părinți, dar și riscul de abuz asupra minorului, răpire sau alte tipuri de vătămare. Dorințele copilului vor fi ascultate și luate în considerație, ținând cont de vârsta și maturitatea acestuia. - răspunsul la întrebarea 47

Un criteriu decisiv în excluderea legături personale include riscul ca minorul să fie abuzat, îndepărtat sau ținut captiv în mod ilegal, sau să sufere de alte forme de vătămare. Literatura de specialitate propune ca riscul de răpire sau sechestrare a copilului să poată exclude definitiv dreptul la legături personale.  - răspunsul la întrebarea 47

În interesul superior al copilului, comisia de asistență socială poate cere ca anumite chestiuni să fie reglementate în detaliu ca parte a acordului părinților.77  - răspunsul la întrebarea 47

Când, în urma măsurilor puse în practică de comisia de asistență socială, copilul este plasat în îngrijire, comisia are obligația să asigure, pe cât posibil, respectarea nevoii de legături personale a copilului cu părinții sau custodienii pe care i-a avut anterior (secț. 14, Legea Suedeză de Îngrijire a Adolescenților). Dacă va fi considerat necesar, comisia de asistență socială poate decide cum va fi exersată relaționarea dintre copil și părinți (și custodieni). Comisia de asistență socială poate de asemenea să decidă ca locuința copilului să nu fie revelat părinților sau custodienilor - răspunsul la întrebarea 47-----

Existența unui acord valabil între părinți cu privire la modul de exercitare al autoritatății părintești, la reședința copilului sau la modul de exercitare al legăturilor personale nu exclude ca unul dintre părinți să ducă problema în instanță. Este de asemenea posibilă și modificarea unui ordin judecătoresc existent prin acordul părților, cu condiția ca acordul să fie aprobat de comisia de asistență socială. - răspunsul la întrebarea 56

Executarea va deveni efectivă în scurt timp și, pe cât posibil, va fi efectuată voluntar cu ajutorul comisiei de asistență socială. Dacă eforturile voluntare nu dau rezultate, instanța administrativ-teritorială poate decide sancționarea cu o amendă pentru nerespectarea ordinului executoriu sau preluarea copilului de către poliție (cap. 21, secț. 3, para. 1, Codul Suedez pentru Copii și Părinţi). - răspunsul la întrebarea 58

În ce privește returnarea copilului la reședința sa obișnuită, se poate decide prealuarea acestuia cu forța acestuia dacă nu există nicio altă modalitate pentru a aplica legea sau dacă preluarea este necesară pentru a preveni eventuale daune asupra copilului (cap. 21, secț. 3, para. 2, Codul Suedez pentru Copii și Părinţi). - răspunsul la întrebarea 58

În ce privește  hotărârea judecătorească sau decizia pe tema legăturilor personale dintre copil și un părinte nerezident, preluarea copilului poate fi ordonată cu condiția ca aceasta să fie singura modalitate prin care să se obțină aplicarea legii. În plus, minorul trebuie să aibă foarte mare nevoie de legăturile personale cu respectivul părinte (cap. 21, secț. 3, para. 3, Codul Suedez pentru Copii și Părinţi).  - răspunsul la întrebarea 58

Secțuinea 14 a. Dacă ambii părinți exercită autoritatea părintească asupra copilului, justiția poate, pe baza cererii unuia sau amândurora, să decidă (incluzând locuirea la ambii părinți, în mod alternativ) cu cine va locui copilul. Interesul superior al copilului trebuie să fie decisiv. Părinții pot face o înțelegere privind reședința copilului. Această înțelegere este validă dacă este făcută în scris și este aprobată de către comisia de asistență socială. Înțelegerea poate fi aprobată dacă îndeplinește interesul superior al copilului (citat exact din Codul pentru părinți și copii disponibil în traducere aici: https://goo.gl/qeXqfc)

ref. ngo1923