Există copii fericiţi după divorţ?

Judecător Daniela Pantazi

Părinţilor care divorţează

          Desigur că legile şi codurile, precum şi hotărârile judecătorești pronunțate în baza acestora sunt importante.

          Aş puncta însă în cadrul acestui material câteva aspecte despre mediere și despre ”copiii divorţului”, din perspectiva judecătorului care a soluționat de-a lungul a peste 17 ani de carieră cazuri dramatice implicând copii ai căror părinți au decis să divorțeze.

          Şi despre felul în care noi, părinți, psihologi, avocați, mediatori, judecători și chiar profesori putem ajuta acești copii să depășească cât mai ușor trauma separării părinților lor și să se adapteze cât mai bine la noile condiții de viață: părinți separați, uneori conflictuali, două case, programe de activități separate, povestea fiecărui  părinte despre cauzele separării lor etc.

          A divorța în ziua de azi are alte coordonate decât avea până în anul 1990. În primul rând, s-a schimbat mentalitatea oamenilor, familiile care divorțează nu mai sunt condamnate de societate și familie. Cei care doresc să divorțeze au la îndemână si alte instrumente de a o face, iar divorțul este un proces mult mai uşor atât din punct de vedere al procedurilor, cât şi a timpului necesar finalizarii acestor proceduri.

        Un aport important şi deloc de ignorat este posibilitatea soluţionării neînţelegerilor dintre părinţi pe cale amiabila, prin mediatori. Pentru că, de fapt, care este esența medierii? Încurajează şi îndrumă părţile să ia propriile hotărâri, să şi le asume şi, mai ales, să le pună în practică.

        Asta nu înseamnă însă că minorii simt separarea părinţilor altfel decât ar fi simţit-o şi în urma cu 20-30 de ani. Dimpotrivă, noile reglementări din domeniul dreptului familiei care instituie principiul coparentalităţii după divorţ dau naştere unor conflicte greu de imaginat între părinţi, concurenţa şi lupta lor judiciară în încercarea de a obţine custodie exclusivă răsfrângându-se în mod negativ asupra propriilor copii. Însă cadrul în care se poate desfăşura această separare, respectiv prin mediere, poate reduce semnificativ posibila traumă pe care copilul o poate trăi.

Rolul medierii în stabilirea coparentalităţii după divorţ

„Copiii divorţului”

     Statistic, în anul 2010 numărul dosarelor de divorț cu copii înregistrate pe rolul judecătoriilor la nivel național a fost de aproape 30.000. Iată că în anul 2014, acesta a scăzut aproape la jumătate, fiind de 16.650.

     Această scădere este, desigur, un efect al intrării în vigoare, în octombrie 2011, a noului Cod civil, care prevede și posibilitatea divorțului cu copii la notar. În acest moment nu există o statistică diferenţiată pe obiecte la nivelul CSM, cert este că în anul 2013, la un volum de 2,4 milioane dosare soluţionate, doar 1762 de dosare s-au finalizat prin încheierea unui acord de mediere, ceea ce indică un procent de 0,073%. Foarte puţin, nu-i aşa?

     Multe cupluri trăiesc experienţa divorţului. Cu siguranţă aţi văzut suferinţa copiilor care îşi văd distrus, fără vina lor, universul familial. Cu atât mai necesar este să conştientizăm şi mai mult cât este de important copilul și bunăstarea lui psihică, materială și educațională în tot acest tumult generat de decizia părinților de a se separa, copilul percepând divorţul mult mai intens decât adulţii.

   Organizarea unei existenţe fragmentată brusc în două universuri, dar care să răspundă cel mai bine nevoilor copiilor cu părinţi separaţi, este de departe cea mai mare provocare, de cele mai multe ori generatoare de conflicte parentale a căror soluţionare este căutată de părinţi prin intermediul justiţiei.

    Printre cei care aleg să divorţeze în instanță, din propria experiență, am constatat că există trei categorii.

   Cele mai multe divorţuri cu copii sunt amiabile și asta este îmbucurător. În astfel de cazuri părinții înțeleg cât este de important pentru copilul lor ca ei să continue să se implice în viața lui. Aceștia se înțeleg, fie în fața judecătorului, fie prin acord de mediere, cu privire la toate aspectele referitoare la copii și doresc finalizarea cât mai rapidă a dosarului.

   O a doua categorie este cea a părinţilor ușor conflictuali și oarecum nehotărâți. Cu un efort minim și explicații adecvate despre ceea ce implică autoritatea părintească comună și ceea este cu adevărat important pentru copiii lor - explicaţii ce pot fi date de judecător, avocat sau mediator în cursul soluţionării cauzei, de cele mai multe ori aceștia se înțeleg și uneori încheie un acord de mediere.

   Ultima și cea mai problematică este însă acea categorie a părinţilor profund conflictuali, mânați de propriile frustrări și furie într-un război al orgoliilor în care cel mai afectat este chiar copilul lor.

Copii traumatizaţi

    Dreptul familiei, care implică soluționarea divorțurilor, este cel mai sensibil domeniu al dreptului civil: practic decidem destinul unui copil. O astfel de decizie nu trebuie să-i fie nimănui indiferentă.

    Litigiile pentru stabilirea condiţiilor de exercitare a autorităţii părinteşti creează o concurență inevitabilă între părinți, iar copiii sunt cei care sunt trași în mai multe direcții.

     Stabilirea manierei în care părinţii se separă şi hotărăsc să se implice în viaţa copilului reprezintă punctul de plecare şi, ca în orice proces, este cel mai important. Şi îl ajută pe copil să îşi continue viaţa fără a suferi traume emoţionale foarte mari.

    Dacă separarea are loc pe cale judiciară, vor exista mulți părinți frustrați, nemulțumiți de decizia judecătorului, dar și mai mulți copii traumatizați, care pot suferi emoţional.

    Să nu uităm ca bazele personalităţii şi comportamentului se pun în copilărie şi se manifestă cel mai pregnant în adolescență. Dacă divorțul nu este bine gestionat, poate produce o profundă suferință și probleme de comportament ale copiilor, concretizate prin performanțe academice scăzute, abandon școlar, săvârșirea de infracțiuni, consumul de alcool, de droguri, sarcină la minore.

    Este foarte importantă și relaţia pe care copiii o vor avea cu proprii părinţi după separare, şi nu este exclus să se formeze un tipar de comportament care va fi aplicat, la maturitate, în propriile lor familii: frustrări, stima de sine scăzută, abuzuri, violență etc.

Rolul părinţilor

     În final,  părinții sunt sau ar trebui să fie cei care cunosc cel mai bine nevoile copiilor lor. Firesc ar fi să conștientizeze și să-și asume responsabilitatea că ei sunt cei mai în măsură să ia cele mai potrivite decizii cu privire la copiii lor după divorț.

     În acest context, câmpul decizional al judecătorului în dispute de dreptul familiei implicând copii ar trebui redus la minim.

    Prin urmare, primul și cel mai important pas în acest demers este să convingem părinţii că soluţia pentru binele copilului după divorţ se află „în mâna lor” și că există profesioniști care îi pot ajuta să o concretizeze prin elaborarea unui Plan parental.

     Mai mult, e timpul să depăşim stereotipurile de gen cu privire la rolul femeilor şi al bărbaţilor în cadrul familiei şi să acceptăm schimbările sociologice din ultimii 50 de ani în ceea ce priveşte modalitatea în care este organizată viaţa privată şi de familie, respectiv faptul că din ce în ce mai mulţi taţi doresc să se implice efectiv în viaţa copiilor lor.

Binele copilului – Planul parental

     Studiile arată că primul factor care influențează în cea mai mare măsură adaptarea copiilor după divorț este interacţiunea lor frecventă și continuă cu ambii părinţi.

    Cel de-al doilea este capacitatea părinţilor de a renunţa la animozităţile dintre ei și a începe să-și împartă creșterea copiilor în manieră eficientă.

    Elaborarea unui Plan parental este menit în primul rând să protejeze copilul, să aplaneze conflictul părinților și să descrie în detaliu modalitățile de exercitare a autorității părintești după divorț. Este menit să  modeleze un echilibru între drepturile şi responsabilitățile părinţilor, pe toate palierele de interes pentru minor - să stabilească împreună locuința minorului, programul de legături personale, felul în care copiii îți vor petrece vacanțele, situația școlară, activitățile extrașcolare, religia copilului, îngrijirile medicale, comunicarea la distanță și orice alte aspecte relevante pentru copil în raport cu părinții săi.

     Conceptul este preluat din literatura de specialitate din SUA și se regăsește într-o formă standardizată pe site-ul ARPCC – Asociaţia Română pentru Custodie Comună www.arpcc.ro . Ar fi util ca părinţii, mediatorii şi avocaţii să îl folosească atunci când soții negociază aspectele legate de creșterea copiilor după divorț.

    Pentru a-l asigura – binele copilului -  părinții, ajutați de mediator eventual cu sprijinul avocatului şi al psihologului, au o șansă reală de a-și redefini relația în calitate de părinți separați ai acelorași copii, indiferent de forma de custodie asupra cărora au convenit.

    Acest lucru înseamnă că pot să-și împartă timpul și responsabilitățile legate de copii, să-și respecte propriile decizii, dar și dreptul și nevoia copiilor de a fi cu celălalt părinte.

     Aceasta înseamnă să discute împreună cum pot fi amândoi prezenți de o manieră activă în viața copiilor lor, prezenți amândoi la serbările școlare, la activități sportive, cum să coordoneze aniversările, sărbătorile, vacanțele,  întâlnirile cu profesorii, protejarea relațiilor personale ale copiilor cu persoane din familia extinsă.

     Cu cât mai mare este eficienţa părinţilor în a stabili Planul parental și cu cât mai mult îl vor respecta, cu atât copiii se vor adapta mai repede și într-o manieră sănătoasă pe termen lung.

    Părinţii nu trebuie să omită a-i informa pe copii despre toate cele stabilite, să le ofere explicații care  vor influența adaptarea lor, iar dacă aceștia se pot exprima, eventual asistați de psiholog, Planul parental poate fi bazat și pe dorințele lor. Copiii au nevoie de sinceritate și informare pe durata procesului de divorț, de timp, sensibilitate față de sentimentele lor și  încredere în abilitățile părinților de a aplana criza. Cu cât copilul este mai mare, cu atât șansele de a înțelege semnificația divorțului sunt mai mari.

Care sunt avantajele medierii unui divorţ cu copii?

Mediu emoţional favorabil copiilor

          În primul rînd, părinții sunt în măsură să-și exprime reciproc propriile motive de îngrijorare cu privire la copii, dar și nevoile proprii după divorț. Părinții vor putea împărtăși idei despre care soluții ar fi mai bune pentru copii și despre modul în care pot fi rezolvate problemele financiare în legătură cu copiii.

         Mediatorul, ca profesionist în negocierea și soluționarea conflictelor, va încuraja, instrui și administra, dacă e necesar, interacțiunile dintre părinți pentru a se păstra o stare de echilibru, va amortiza situații conflictuale sau delicate, va ajuta la depășirea blocajelor din cadrul negocierilor, va pune la dispoziție diferite modalități de abordare a problemelor și noi modele care vor înlesni acordul în diverse chestiuni sau acceptarea propunerilor.

         Copiii, în funcție de vârstă și de situația individuală, vor putea fi invitați de mediator să participe la sesiunea finală pentru a afla lucrurile hotărâte, având astfel posibilitatea de a pune întrebări legate de așteptările pe care le pot avea. Deși nu are vreo importanță legală, acest fapt îi ajută pe copii să se simtă mai implicați și să sprijine eforturile părinților lor de a crea acest acord amiabil și garantează într-o mai mare măsură respectarea nevoilor, așteptărilor și drepturilor copiilor.

          Avantajele legate de costurile și timp le cunoaștem cu toții, nu insist asupra lor. Aș dori să subliniez doar faptul că prin mediere se ajunge, în general, la o înțelegere sau un acord mult mai repede decât în cazul procedurile conflictuale, unul dintre avantaje fiind că starea conflictuală se va aplana într-un orizont de timp mult redus, iar părinții vor accepta mult mai ușor propriile decizii din Planul parental decât o hotărâre judecătorească care le impune anumite obligații, toate acestea în beneficiul copilului.      

         Copilul ai cărui părinți sunt echilibrați, liniștiți și mulțumiți cu viața lor este fără îndoailă, un copil fericit: este ”oglinda” părinților lui.

         Indiscutabil vor exista mereu anumite dispute dificile și complexe ale divorțului  care vor necesita un proces în instanță, respectiv decizia unui judecător pentru rezolvare, însă cred cu tărie că marea majoritate a divorțurilor cu copii pot fi soluționate eficient prin mediere.

Dragi părinţi, nu uitaţi: copiii, în general, vă iubesc în mod egal!

     Experiența de mediere vă va permite să fiți prezenți în aceeași încăpere, să vă discutați temerile, grijile și să creați un plan parental satisfăcător pentru ambele părți, dar în special pentru copiii voștri.

     Medierea nu este psihoterapie și nici arbitraj, unde să vă împărtășiți sentimentele sau să vă supuneți de comun acord regulilor arbitrului. În schimb, medierea vă va oferi un cadru securizat și structurat în care puteți lucra împreună la atingerea unor scopuri comune, în beneficiul vostru și al copiilor voștri.

    Medierea vă poate oferi cea mai sănătoasă alternativă pentru finalizarea divorțului, dar și o experiență educațională alături de un profesionist care poate să discute despre nevoile și dificultățile copiilor și să propună inclusiv modele de soluționare.

De ce ar trebui să funcţioneze medierea în divorţ?

    Pentru că majoritatea părinților, dedesubtul rănilor și furiei lor, împărtășesc o grijă reală față de protejarea copiilor lor. Acest aspect poate fi suficient pentru a oferi o bază a medierii eficiente.

Apelaţi cu încredere la mediatori!

     Așadar,  răspunsul meu este cât se poate de ferm: DA, putem avea copii fericiţi și după divorţ! Divorţul se produce doar între părinţi, nu între părinţi și copii.

    Depinde însă de noi toți – părinți, psihologi, mediatori, avocați, judecători – cum punem în practică cele mai bune căi de a ne face copiii fericiți!

Cum putem face asta?

Prin conștientizare, asumare și acţiune!

   Separat, fiecare prin exercitarea propriilor atribuții, dar mai ales împreună, printr-un efort comun de promovare a avantajelor medierii și asigurării unei educaţii juridice adecvate, şi cu convingerea că putem fi cu toții, dar mai ales copiii noștri, cîștigători într-o luptă fără învinși.

ref.[ngo3567]
Colectivul ARPCC