Statistici americane despre ce înseamnă să creşti fără un parinte

Comentariu ARPCC: noi credem ca autoritatea parinteasca comuna dublata de largi programe de relatii peronale reprezinta este soutia corecta pentru copii. Credem de asemenea ca implicarea ambilor parinti este importanta si suntem convinsi ca problemele descrise mai jos mai ar fi la fel de actuale si in cazul in care copilul ar creste fara sprijinul matern. Va rugam sa citi in acest registru articolul: ca un copil care nu are sprijinul amblor parinti si care nu beneficiaza de ambele modele parentale este supus riscuri mult mai mari decat copiii din familiile in care, in ciuda divortului ori separarii, ambii parinti raman implicati activ si semnificativ in cresterea si educarea copiilor lor.

~ Colectivul ARPCC

-----------------------------------------------------------------------------------------------

Traducător: Roxana Leonte

Copia acestui articol o găsiți aici: https://goo.gl/wCLy6o

Activitate sexuală: Un studiu efectuat pe 700 adolescenţi a demonstrat faptul că „adolescenţii care provin din familii monoparentale au o viaţă sexuală mai intensă şi o încep mai devreme faţă de cei care locuiesc cu amândoi părinţii naturali”.

Sursă: Carol W. Metzler, et al. "The Social Context for Risky Sexual Behavior Among Adolescents," Journal of Behavioral Medicine 17 (1994). [Importanţa contextului social în ce priveşte riscul comportamentului sexual printre adolescenţi, nota traducătorului=n.d.].

O mulţime de maladii: Copiii crescuţi fără tată sunt expuşi in mod dramatic la riscul de consum de droguri şi alcool, maladii mentale, sinucidere, performanţe şcolare de nivel scăzut, sarcini în perioada adolescenţei şi delincvenţă.

Sursă: Ministerul de Sănătate şi Drepturi ale Individului al Statelor Unite, Centrul Naţional de Statistici despre Sănănate, Studiu despre Sănătatea Minorului, Washington, DC, 1993.

Probleme cu alcoolul: Adolescenţii care provin din cămine monoparentale sunt mai expuşi riscului de a face abuz de alcool – şi ca acest fapt să intervină la o vârstă mai fragedă- decât cei care trăiesc cu ambii părinţi.

Sursă: Terry E. Duncan, Susan C. Duncan and Hyman Hops "Efectele coerenţei familiei şi a influenţei grupului de prieteni asupra adolescentului şi implicarea acestuia în abuzul de substanţe alcoolice: o abordare secvenţială a adolescenţilor în cauză în vederea analizării statisticilor longitudinale” Journal of Studies on Alcohol 55 (1994).

Uz de substanţe toxice: „...absenţa paternă din căminul familiar afectează în mod simnificativ comportamentul adolescentului şi se traduce printr-un uz major de alcool şi marihuana.”

Sursă: Deane Scott Berman, "Factorii de risc care îi duc pe adolescenţi spre consumul de substanţe toxice” Adolescence 30 (1995)

Abuz de natură sexuală: Un studiu efectuat pe un număr de 156 de minori, victime ale abuzului sexual, a demonstrat că majoritatea acestora provenea din familii destrămate sau cu părinţi single; numai 31% dintre minori locuiau cu ambii părinţi biologici. Deşi familiile cu părinţi vitregi reprezentau numai 10% din totalul familiilor implicate, 27% dintre copiii victime ale abuzului sexual locuiau ori cu un tată vitreg ori cu prietenul mamei.

Sursă: Beverly Gomes-Schwartz, Jonathan Horowitz, and Albert P. Cardarelli, "Child Sexual Abuse Victims

and Their Treatment, [Copiii- victime ale abuzului sexual şi tratamentul lor, n.d.], Ministerul Justiţiei U.S., Biroul pentru minori şi prevenirea delincvenţei.

Abuzul de minori: Cercetătorii din Michigan au descoperit că „în 49% din toate cazurile de abuz asupra minorilor sunt comise de mamele singure.”

Sursă: Joan Ditson and Sharon Shay, "A Study of Child Abuse in Lansing, Michigan," Child Abuse and Neglect, 8 (1984). [Un studiu despre abuzul de minori în Lansing, Michigan, „Abuzul de minori şi neglijenţa”, n.d.]

Preziceri sinistre: Indexul structurii familiare – un index mixt bazat pe rata anuală de copii implicaţi în divorţ şi proporţia familiilor monoparentale (numai mama) în care există minori – prezice în mod alarmant sinuciderea în rândul tinerilor şi adolescenţilor caucazieni.

Sursă: Patricia L. McCall and Kenneth C. Land, "Trends in White Male Adolescent, Young-Adult and Elderly Suicide: Are There Common Underlying Structural Factors?" Social Science Research 23, 1994 [Tendinţe de sinucidere printre adolescenţii, tinerii şi bărbaţii caucazieni în vârstă: există factori structurali comuni relevanţi?, n.d.]

Risc major: Copiii care cresc fără tată sunt dramatic de mult mai expuşi riscului de a comite sinucidere.

Sursă: Departamentul Sănătații şi Drepturi ale Individului al Statelor Unite, Centrul Naţional de Statistici despre Sănănate, Studiu despre Sănătatea Minorului, Washington, DC, 1993.

Tendinţe sinucigaşe: Dintr-un studiu efectuat pe 126 de adolescenţi, prieteni ai celor 26 de tineri victime ale sinuciderii, reiese că, faţă de tinerii care provin din familii întregi, adolescenţii care provin din familii monoparentale nu numai că sunt mai expuşi la sinucidere, dar sunt şi mai predispuşi să sufere de maladii mentale.

Sursă: David A. Brent, et al. "Post-traumatic Stress Disorder in Peers of Adolescent Suicide Victims: Predisposing Factors and Phenomenology." Journal of the American Academy of Child and Adolescent Psychiatry 34, 1995. [Probleme ale prietenilor adolescenţilor victime ale sinuciderii cauzate de stress post-traumatic: factori care predispun şi fenomenologie, n.d.].

Tulburări de identitate: Băieţii care au crescut într-o familie fără tată sunt mai predispuşi decât cei crescuţi cu tatăl să întâmpine probleme legate de determinarea rolului sexual corespunzător şi a identităţii sexuale.

Sursă: P.L. Adams, J.R. Milner, N.A. Schrepf, Fatherless Children, NY, Wiley Press, 1984. [ Copii fără tată, n.d.]

Tulburări psichiatrice: Un studiu cu durata de 34 de luni efectuat în 1988 asupra preşcolarilor luaţi în îngrijire în spitalele din New Orleans ca pacienţi psichiatrici, a arătat că aproape 80% dintre aceştia proveneau din familii fără tată.

Sursă: Jack Block, et al. "Parental Functioning and the Home Environment în Families of Divorce," Journal of the American Academy of Child and Adolescent Psychiatry, 27 (1988). [ Rolul părinţilor şi al mediului familiar în familiile divorţate, n.d.]

Tulburări de ordin emotiv: Copiii care trăiesc cu mame care nu au fost nicodată căsătorite sunt mai predispuşi să dezvolte tulburări de ordin emotiv şi să trebuiască să fie trataţi din această cauză.

Sursă: L. Remez, "Children Who Don't Live with Both Parents Face Behavioral Problems," Family Planning Perspectives (January/February 1992). [Copiii care nu locuiesc cu ambii părinţi dezvoltă tulburări comportamentale, n.d.]

Copii neascultători: Copiii crescuţi de mame divorţate sau nemăritate sunt mai puţin ascultători şi iau punctaje mai mici la testele de inteligenţă decât cei crescuţi în familii intacte. Din statisticile analizelor comportamentului şi nivelului de inteligenţă a acestor copii, rezultă că există „efecte secundare relevante” cauzate de traiul într-un cămin compus numai din mamă şi minor. Dezvoltarea într-o familie condusă de mamă a rămas un factor statistic de prezicere a tulburărilor de comportament chiar şi după ce venitul familiei s-a mărit.

Sursă: Greg L. Duncan, Jeanne Brooks-Gunn and Pamela Kato Klebanov, "Economic Deprivation and Early Childhood Development," Child Development 65 (1994). [ Privarea economică şi dezvoltarea timpurie a minorului, n.d.]

Familii destrămate, vieţi în derivă: Faţă de copiii de aceeaşi vârstă, dar care locuiesc cu ambii părinţi, minorii de culoare care provin din familii monoparentale sunt mai predispuşi riscului de a partecipa la activităţi puţin recomandabile şi respectiv să aibă o prestaţie şcolară mediocră.

Sursă: Tom Luster and Hariette Pipes McAdoo, "Factors Related to the Achievement and Adjustment of Young African-American Children." Child Development 65 (1994): 1080-1094 [ Factori care au legătură cu realizările şi schimbările copiilor afro-americani, n.d.]

Dincolo de clase sociale: Chiar şi controlând eventuale variaţii în grupurile de educaţie parentală, rasă şi alţi factori legaţi de minor şi familie, era de două ori mai probabil ca tinerii cu vârste cuprinse între 18 şi 22 de ani, care provin din familii destrămate, să aibă relaţii mediocre cu părinţii lor, să demonstreze un nivel înalt de stress emoţional sau tulburări comportamentale şi să fi urmat deja un tratament psihologic.

Sursă: Nicholas Zill, Donna Morrison, and Mary Jo Coiro, "Long Term Effects of Parental Divorce on Parent-Child Relationships, Adjustment and Achievement in Young Adulthood." Journal of Family Psychology 7 (1993). [ Efecte pe termen lung al divorţului asupra relaţiilor copil-părinte, realizărilor şi schimbărilor în procesul de maturizare a tinerilor, n.d.]

Influenţa paternă: Copiii crescuţi şi de tată tind să aibă o prestaţie şcolară mai bună, sunt mai puţin predispuşi la depresie şi au mai mult succes în relaţiile personale. Copiii care provin din cămine monoparentale au mai puţin succes şi dau de necaz mai des decât cei cu ambii părinţi.

Sursă: One Parent Families and Their Children: The School's Most Significant Minority, conducted by The Consortium for the Study of School Needs of Children from One Parent Families, co sponsored by the Naţional Association of Elementary School Principals and the Institute for Development of Educaţional Activities, a division of the Charles F. Kettering Foundation, Arlington, VA., 1980 [ Familiile monoparentale şi copiii lor: cea mai importantă minoritate în şcoală, condusă de Consorţiul pentru studiul nevoilor şcolare ale copilului provenit din familia monoparentală, co-sponsorizată de Asociaţia Nationala a Directorilor de Şcoli Primare şi de Institutul de Dezvoltare a Activităţilor Educaţionale. n.d.]

Tulburări comportamentale post-divorţ: Minorii ai căror părinţi s-au separat sunt mult mai predispuşi să îşi înceapă viaţă sexuală devreme, să facă abuz de droguri şi să experimenteze tulburări comportamentale şi de dispoziţie. Acest efect se manifestă şi mai mult în rândul minorilor ai căror părinţi s-au separat când aceştia aveau până în 5 ani.

Sursă: David M. Fergusson, John Horwood and Michael T. Lynsky, "Parental Separation, Adolescent Psychopathology, and Problem Behaviors," Journal of the American Academy of Child and Adolescent Psychiatry 33 (1944). [ Separarea părinţilor, psihopatologia adolescentiala şi tulburări comportamentale, n.d.]

Căsătorii problematice, copii cu probleme: Faţă de copiii care locuiesc cu ambii părinţi biologici, fiii şi fiicele părinţilor separaţi sau divorţaţi au evidenţiat mult mai multe tulburări comportamentale. Fiicele părinţilor separaţi sau divorţaţi au evidenţiat un procent mult mai mare de internalizare a problemelor, ca de exemplu anxietatea sau depresia.

Carenţa de afecţiune paternă: Dorul de tată îi marchează adeseori pe băieţeii de un an sau doi al căror tată pleacă din viaţa lor brusc şi definitiv. După o perioadă de numai una până la trei luni de la dispariţia tatălui, aceştia experimentează deja tulburări ale somnului, ca de exemplu dificultate la adormit, coşmaruri şi episoade de atacuri de panică nocturne.

Sursă: Alfred A. Messer, "Boys Father Hunger: The Missing Father Syndrome," Medical Aspects of Human Sexuality, January 1989. [Carenţa de afecţiune paternă a băieţeilor: sindromul tatălui absent, n.d.]

Ştiri ingrijorătoare: Copiii mamelor care nu au fost niciodată căsătorite sunt de două ori mai expuşi riscului de a ajunge în îngrijire pentru probleme de ordin emotiv sau de comportament.

Sursă: Ministerul de Sănătate şi Drepturi ale Individului ale Statelor Unite, Centrul Naţional de Statistici despre Sănănate, Sondaj asupra sănătăţii naţionale, Hyattsille, MD, 1988.

Sărac şi cu probleme: Un sondaj din 1988 al Ministerului de Sănătate şi Drepturi ale Individului ale Statelor Unite a arătat că, indiferent de nivelul de venit – mai puţin cel mai ridicat (de peste 50,000 $ pe an) - minorii, care trăiesc cu mame care nu s-au căsătorit niciodată, erau mai predispuşi faţă de cei crescuţi în familii întacte să fie exmatriculaţi sau suspendaţi de la şcoală, să afişeze tulburări emotive şi să se implice în comportamente antisociale.

Sursă: James Q. Wilson, "În Loco Parentis: Helping Children When Families Fail Them," The Brookings Review, Fall 1993. [În locul părinţilor: cum să ajutăm minorii când familiile lor îi dezamăgesc, n.d.]

Agresiune cauzată de lipsa tatălui: În urma unui studiu longitudinal pe 1,197 elevi de clasa a patra, cercetătorii au descoperit că „băieţii care trăiau numai cu mama afişau un nivel mai ridicat de agresiune faţă de cei care proveneau din familii biparentale”.

Sursă: N. Vaden-Kierman, N. Ialongo, J. Pearson, and S. Kellam, "Household Family Structure and Children's Aggressive Behavior: A Longitudinal Study of Urban Elementary School Children," Journal of Abnormal Child Psychology 23, no. 5 (1995). [ Structura familiei şi comportamentul agresiv al minorului: un studiu longitudinal al elevilor de şcoală primară din mediul urban, n.d.]

Acţionează fără să ia în calcul consecinţele: „Copiii care trăiesc numai cu mama au o capacitate mai redusă de a-şi aştepta recompensa şi de a-şi controla impulsul (capacitatea de a controla mânia şi satisfacţia sexuală). Copiii aceştia au şi o conştiinţa sau capacitate de recunoaştere a binelui şi răului mai puţin dezvoltate.”

Sursă: E.M. Hetherington and B. Martin, "Family Interaction" in H.C. Quay and J.S. Werry (eds.), Psychopathological Disorders of Childhood. (New York: John Wiley & Sons, 1979) [Interacţiunea în familie, n.d.]

Victime ale maladiilor mentale: 80% dintre adolescenţii internaţi în structuri psihiatrice provin din familii destrămate.

Sursă: J.B. Elshtain, "Family Matters...", Christian Century, July 1993. [Problematici inerente cercului familiar, n.d.]

De la un coeficient de inteligenţă scăzut la sinucidere: „Consecinţele economice ale absenţei paterne sunt adesea însoţite de consecinţe şi la nivel psihologic, ceea ce include un procent mai ridicat decât media de sinucidere în rândul tinerilor, coeficient scăzut de inteligenţă şi rezultate şcolare reduse şi un procent major faţă de medie de maladii mentale, violenţă şi abuz de droguri.”

Sursă: William Galston, Elaine Kamarck. Progressive Policy Institute. 1993

Exmatriculare: La nivel naţional, 15,3% dintre copiii care au ca mamă o femeie care nu a fost niciodată măritată şi respectiv 10,7% dintre cei care trăiesc cu o mamă divorţată au fost exmatriculaţi sau suspendaţi temporar de la şcoală – faţă de numai 4,4% dintre minorii care locuiesc cu ambii părinţi biologici.

Sursă: Debra Dawson, "Family Structure...", Journal of Marriage and Family, No. 53. 1991.

Respingere violentă: În cazul copiilor, care au afişat un comportament violent la şcoală, era de 11 ori mai probabil ca aceştia să nu locuiască cu tatăl şi de 6 ori să aibă părinţi necăsătoriţi. Băieţii din familii fără tată sunt predispuşi la un risc major faţă de băieţii care provin din familii intacte de a afişa un comportament violent.

Sursă: J.L. Sheline (et al.), "Risk Factors...", American Journal of Public Health, No. 84. 1994. [Factori de risc, n.d.]

Influenţa anturajului: E mai puţin probabil ca minorii fără tată sau cu taţi vitregi să aibă prieteni cu o conduită pozitivă la şcoală. Aceştia demonstrează mai multe tulburări comportamentale şi dificultăţi în atingerea scopului decât copiii din familii întregi.

Sursă: Nicholas Zill, C. W. Nord, "Running in Place," Child Trends, Inc. 1994. [Alergând pe loc, n.d.]

Mai predispuşi reuşitei: La vârsta de 14 ani, copiii care trăiesc cu ambii părinţi biologici sunt în mod simnificativ mai predispuşi să absolve un liceu decât cei care locuiesc cu un singur părinte, cu unul dintre părinţi şi un părinte vitreg sau cu niciunul.

Sursă: G.D. Sandefur (et al.), "The Effects of Parental Marital Status...", Social Forces, September 1992. [Efectele statutului marital al părinţilor, n.d.]

De la rău la mai rău: Copiii din familii monoparentale iau de obicei punctaje şi note inferioare la testele standard de la şcoală. E de 2 ori mai probabil ca aceştia să renunţe la şcoală decât minorii proveniţi din familii cu ambii părinţi.

Sursă: J.B. Stedman (et al.), "Dropping Out," Congressional Research Service Report No 88-417. 1988. [Renunţând la şcoală, n.d.]

Probabilitate de înscriere la facultate: Copiii din familii destrămate au de 20 de ori mai puţine şanse să frecventeze o facultate decât cei care provin din familii intacte, cu ambii părinţi.

Sursă: J. Wallerstein, Family Law Quarterly, 20. (Summer 1986)

Lăsaţi de capul lor: Minorii din familiile monoparentale sau cu un părinte vitreg prezintă aşteptări inferioare din partea părinţilor referitor la educaţia lor, mai puţin control parental asupra activităţii şcolare şi mai ales mai puţină supraveghere socială decât copiii din familii intacte.

Sursă: N.M. Astore and S. McLanahan, Americican Sociological Review, No. 56 (1991)

Dublu risc: Copiii crescuţi fără tată – cei crescuţi în cămine fără un tată vitreg sau fără să întreţină niciun fel de relaţie cu tatăl biologic – sunt de 2 ori mai expuşi riscului de a renunţa la şcoală.

Sursă: Ministerul Sănătăţii şi Drepturi ale Individului ale Statelor Unite, Studiu despre Sănătatea Minorului. (1993)

Repetenţi: La nivel naţional, 29,7% dintre copiii care locuiesc cu o mamă care nu a fost nicodată măritată şi 21,5% dintre cei care trăiesc cu o mamă divorţată au repetat cel puţin un an şcolar faţă de 11,6% din copiii care trăiesc cu ambii părinţi biologici.

Sursă: Debra Dawson, "Family Structure and Children's Well-Being," Journals of Marriage and Family, No. 53. (1991). [Structura familiară şi binele minorului, n.d.]

Elevi de succes şi venituri scăzute: Copiii din familii întregi cu venituri reduse îi surclasează pe elevii proveniţi din familii monoparentale cu venituri mari. Din rândul familiilor cu ambii părinţi provin aproape de 2 ori mai mulţi elevi ambiţioşi.

Sursă: "One-Parent Families and Their Children;" Charles F. Kettering Foundation (1990). [Familiile monoparentale şi fiii lor, n.d.]

Raportul dintre a creşte fără tată şi coeficientul de inteligenţă scăzut: Cel puţin o treime din copiii care au trecut printr-un divorţ „au demonstrat un declin simnificativ al prestaţiilor şcolare” pe o durata de cel puţin 3 ani.

Sursă: L.M.C. Bisnairs (et al.), American Journal of Orthopsychiatry, no. 60 (1990)

Copilul unui părinte: Potrivit unui studiu recent despre taţii tineri necustodiani, care au rămas în urmă cu plata pensiei de intretinere a minorului, mai puţin de jumătate dintre aceştia trăiau cu proprii taţi la vârsta de 14 ani.

Faliment: Dintre copiii de culoare cu vârstă între 6 şi 9 ani, cei care locuiesc numai cu mama au obţinut coeficiente de inteligenţă mai reduse decât semenii lor din familii întregi.

Sursă: Luster and McAdoo, Child Development 65. 1994.

Copii fără tată care au renunţat la studii: Luând în considerare aspectele legate de rasă, statutul socio-economic, sex, vârstă şi capacitate, s-a remarcat faptul că minorii proveniţi din familii monoparentale erau de 1,7 ori mai expuşi riscului de a renunţa la studii decât erau semenii lor care trăiau cu părinţii biologici.

Sursă: Ralph McNeal, Sociology of Education 88. 1995.

E nevoie de amândoi părinţii: Familiile, în care sunt prezenţi în casă amândoi părinţii biologici sau adoptivi ai copilului, au demonstrat un nivel semnificativ mai ridicat de implicare parentală în activităţile şcolare ale acestuia decât familiile monoparentale (numai mama) sau cu un părinte vitreg.

Sursă: Zill and Nord, "Running in Place." Child Trends. 1994 [Alergând pe loc, n.d.]

Con garden: 43% dintre deţinuţii în închisoare au crescut într-o familie monoparentală – 39% cu mamele lor, 4% cu taţii – şi o ulterioară categorie de 14% au crescut în familii fără niciunul dintre părinţii biologici. Alţi 14% dintre ei şi-au petrecut cel puţin o parte din copilărie într-un cămin pentru copii, agenţie sau înr-un alt tip de instituţie pentru tineri.

Sursă: US Bureau of Justice Statistics, Survey of State Prison Inmates. 1991 [Statisticile Biroului de Justiţie al Statelor Unite, Studiu despre Încarceraţi, n.d.]

Aşa mamă, aşa fiu: Copiii mamelor single adolescente sunt mai expuşi riscului de a comite infracţiuni în viitor. În cazul mamelor adolescente, absenţa unui tată este un factor ulterior care determina un plus de severitate din partea mamei.

Sursă: M. Mourash, L. Rucker, Crime and Delinquency 35. 1989. [Infracţiune şi delincvenţă, n.d.]

Viitori violatori: 72% dintre criminalii adolescenţi au crescut fără tată. 60% din violatorii americani au crescut şi ei fără tată.

Sursă: D. Cornell (et al.), Behavioral Sciences and the Law, 5. 1987. And N. Davidson, "Life Without Father," Policy Review. 1990. [Ştiinţe comportamentale şi lege; Viaţa fără tată, n.d.]

Delincvenţă şi sărăcie: În timp ce nivelul de sărăcie a unei comunităţi nu e un indicator de prezicere a ratei de infracţiuni violente şi furt în respectiva comunitate, proporţia de familii monoparentale reprezintă un astfel de indicativ.

Sursă: D.A. Smith and G.R. Jarjoura, "Social Structure and Criminal Victimization," Journal of Research in Crime and Delinquency 25. 1988 [Structura socială şi persecutarea criminală, n.d.]

Probleme legate de căsătorie: Numai 13% din infractorii adolescenţi provin din familii constituite din ambii părinţi biologici . Părinţii a 33% dintre ei sunt divorţaţi sau separaţi şi părinţii a 44% dintre infractorii adolescenţi nu s-au căsătorit niciodată.

Sursă: Wisconsin Dept. of Health and Social Services, April 1994.

Nu e de glumă: În comparaţie cu băieţii care fac parte din familii intacte, biparentale, nu numai că e mai probabil ca băieţii adolescenţi provenind din familii destrămate să fie închişi pentru comiterea de infracţiuni, dar e mai probabil şi faptul ca aceştia să menţină o atitudine mai agresiva pe perioada de încarcerare.

Sursă: M Eileen Matlock et al., "Family Correlates of Social Skills..." Adolescence 29. 1994. [Adaptarea familiei la cererirele societăţii, n.d.]

Ceva statistică: 70% dintre tinerii din instituţiile de corecţie statale au crescut cu un singur părinte sau fără niciunul.

Sursă: Alan Beck, Survey of Youth in Custody, 1987, US Bureau of Justice Statistics, 1988. [Studiu despre tinerii daţi în custodie, n.d.]

Cel mai important lucru: Legătura dintre structura familiei şi delincvenţă e atât de puternică încât dinamica familiară domină şi o elimină pe cea între rasă şi delincvenţă şi respectiv între venit mic şi infracţiune. Această concluzie se poate întâlni si în literatura de specialitate.

Sursă: E. Kamarck, William Galston, Putting Children First, Progressive Policy Inst. 1990 [Copiii sunt pe primul plan, n.d.]

Exemple: Faţă de semenii lor fără copii, e mai probabil ca taţii adolescenţi să comită şi să fie condamnaţi pentru acţiuni ilegale. Delictele comise de aceştia sunt de natură mult mai gravă.

Sursă: M.A. Pirog-Good, "Teen Father and the Child Support System," in Paternity Establishment, Institute for research on Poverty, Univ. of Wisconsin. 1992. [Tatăl-adolescent şi sistemul de sprijin acordat minorului, în Stabilirea Paternitatii, Institutul de cercetare a sărăciei, Universitatea din Wisconsin, 1992, n.d.]

Efectul ghetou: Posibilitatea ca un tânăr de sex masculin să se abată de la lege se dublează în cazul în care acesta a crescut fără tată şi respectiv se triplează dacă trăieşte într-o zonă cu o concentraţie foarte mare de familii monoparentale.

Sursă: A. Anne Hill, June O'Neill, "Underclass Behaviors in the United States," CUNY, Baruch College. 1993 [Tipare tipice de comportament de suburbie în Statele Unite, n.d.]

Mai rău ca la război: Un soldat care a luptat în al Doilea Război Mondial avea mai puţine şanse să fie ucis în luptă decât are un băiat născut în 1974 în America.

Sursă: US Sen. Phil Gramm, 1995

Un sprint în plus şi la serviciu şi acasă: Taţii cărora le-a păsat de dezvoltarea intelectului copiilor lor şi de dezvoltarea socială a adolescentului aveau mai multe şanse să avanseze în carieră în comparaţie cu bărbaţii neimplicaţi în astfel de activităţi.

Sursă: J. Snarey, How Fathers Care for the Next Generation.Harvard Univ. Press. [Implicarea paternă în viitorul urmaşilor, n.d.]

Taţi responsabili: În 1991 totalul preşcolarilor îngrijiţi de tată – fie ei căsătoriţi sau single - crescuse cu 5 procente (circa 20%) faţă de 1988 (15%).

Sursă: M. O'Connell, "Where's Papa? Father's Role in Child Care," Population Reference Bureau. 1993. [Unde e tatăl? Rolul tatălui în îngrijirea paternă, n.d.]

Concediu paternal: 63% din 1500 directori administrativi şi respectiv directori de resurse umane au afirmat că nu erau de acord cu ideea ca un tată să îşi ia concediu pentru îngrijirea copilului.

Sursă: J.H. Pleck, "Family Supportive Employer Policies," Center for research in Women. 1991. [Practicile angajatorului de suport pentru familie, n.d.]

La serviciu: Din 1977 până în 1989 numărul taţilor, care se plâng că munca îi acaparează nepermiţându-le să îşi onoreze responsabilităţile familiare, a crescut de la 12 la 72%. De atunci, 74% dintre tătici preferă o slujbă potrivită cu rolul de tată în detrimentul unui job cu posibilităţi de avansare rapidă în carieră.

Sursă: James Levine, The Fatherhood Project. [Proiectul de paternitate, n.d.]

Tată de la distanţă: 26% dintre taţii absenţi trăiesc în altă ţară decât copiii lor.

Sursă: US Bureau of the Census, Statistical Brief . 1991. [Biroul de Recensământ al Statelor Unite, Statistical Brief, 1991, n.d.]

Tăticul săptămânii: Tiparul relaţiei tată-copil se schimbă după divorţ chiar şi în cazul taţilor care păstrează legătura cu copiii lor. Taţii încep să se comporte mai degrabă ca nişte rude decât ca un părinte. În loc să ajute la teme, taţii ,care nu locuiesc cu proprii copii, îi duc pe aceştia la cumpărături, cinema sau la cină. Şi în loc să le dea sfaturi şi să îi îndrume, taţii divorţaţi devin „taţi de vacanţă”.

Sursă: F. Furstenberg, A. Cherlin, Divided Families . Harvard Univ. Press. 1991. [Familii destrămate, n.d.]

Vârsta nu aduce cu sine înţelepciune: În timp ce 57% dintre taţii necăsătoriţi îşi vizitează copilul de circa 2 ani mai mult de o singură dată pe săptămâna, numai 23% menţin frecvent legătura cu fiii când aceştia au în jur de 7 ani şi jumătate.

Sursă: R. Lerman and Theodora Ooms, Young Unwed Fathers . 1993. [Taţi tineri şi necăsătoriţi, n.d.]

După 10 ani: După 10 ani de la destrămarea unei căsătorii, mai mult de două treimi dintre copii declară că nu şi-au văzut taţii de un an.

Sursă: Naţional Commission on Children, Speaking of Kids. 1991. [Despre copii, n.d.]

Adresă necunoscută: Mai mult de jumătate din copiii care nu locuiesc cu taţii nu şi-au vizitat niciodată tatăl acasă la acesta.

Sursă: F. Furstenberg, A. Cherlin, Divided Families. Harvard Univ. Press. 1991. [Familii separate, n.d.]

Ani întregi petrecuţi fără tată: Circa 40% din copiii care nu locuiesc cu tatăl nu l-au mai văzut de cel puţin un an. Din cei 60% rămaşi, numai unul din 5 rămâne peste noapte acasă la tatăl său, chiar dacă numai o singură dată pe luna. Şi numai unul din 6 îşi vede tatăl mai des de o dată pe săptămână.

Sursă: F. Furstenberg, A. Cherlin, Divided Families. Harvard Univ. Press. 1991. [Familii separate, n.d.]

Comparaţii? Potrivit unui sondaj Gallup din 1992, mai mult de 50% dintre adulţi au afirmat că taţii de azi petrec mai puţin timp cu proprii copii decât timpul pe care taţii lor îl petreceau cu ei.

Sursă: Gallup national random sample for the National Center for Fathering, April 1992.

Tată necunoscut: 35% din copiii, care locuiesc numai cu mama, nu îşi mai văd niciodată tatăl şi alţi 24% îl văd mai rar de o dată pe lună.

Sursă: J.A. Selzer, "Children's Contact with Absent Parents," Journal of Marriage and the Family, 50 (1988). [Relaţia copiilor cu părinţii absenţi, n.d.]

Contacte mai rare: Dintr-un studiu pe 304 adulţi tineri, reiese că cei, ai căror părinţi au divorţat după plecarea lor din căminul părintesc, ţineau mult mai puţin legătura cu tatăl decât fiii adulţi ai căror părinţi rămâneau căsătoriţi. Contactul săptămânal cu fiii a scăzut de la 78% pentru taţii căsătoriţi la 44% pentru taţii divorţaţi.

Sursă: William Aquilino, "Later Life Parental Divorce and Widowhood," Journal of Marriage and the Family 56. 1994. [Viaţa de după divorţ şi văduvie, n.d.]

Viaţa ca o pauză de publicitate: Adunate unul câte unul, momentele pe care un tată le petrece cu copilul său ajung la mai puţin de 10 minute pe zi.

Sursă: J. P. Robinson, et al., "The Rhythm of Everyday Life." Westview Press. 1988 [Ritmul vieţii de zi cu zi, n.d.]

Risc major: Per total, mai mult de 75% dintre copiii americani sunt la risc din cauza absenţei figurei paterne. Chiar şi în familiile biparentale, mai puţin de 25% de copii au parte de o medie de cel puţin o oră pe zi de contact relativ individual cu tatăl.

Sursă: Henry Biller, "The Father Factor..." a paper based on presentations during meetings with William Galston, Deputy Director, Domestic Policy, Clinton White House, December 1993 and April 1994. [Factorul tată..., un document alcătuit pe baza prezentărilor în timpul întrunirilor cu Galston, Director Adjunct, Politică internă, n.d.]

Cine răspunde la uşă? 1,6 milioane de copii cu vârsta cuprinsă între 5 şi 14 ani se întorc în case unde nu îi aşteaptă niciun adult.

Sursă: U.S. Bureau of the Census, "Who's Minding the Kids?" Statistical Brief. April 1994. [Cine are grijă de copii?, n.d.]

Comunicarea nu e importantă: unde scrie aşa ceva? Aproape 20% dintre elevii din clasele 6-12 nu au mai întreţinut de cel puţin o lună o conversaţie de calitate, care să dureze mai mult de 10 minute, cu măcar unul din părinţi.

Sursă: Peter Benson, "The Troubled Journey." Search Institute. 1993. [Călătorie cu obstacole, n.d.]

Sentiment justificat de vinovăţie: Dintr-un studiu din 1990 al L.A. Times reiese că 57% din totalul taţilor şi 55% dintre mame experimentează un sentiment de vinovăţie din cauza faptului că nu petrec îndeajuns timp cu fiii lor.

Sursă: Lynn Smith and Bob Sipchen, "Two Career Family Dilemma," Los Angeles Times, Aug. 12, 1990. [Dilemă familiară: când ambii părinţi sunt în carieră, n.d.]

Şi dumneata cine eşti? În 1965 părinţii petreceau în medie 30 ore pe săptămână cu fiii lor. În 1985 timpul destinat copiilor scăzuse la 17 ore.

Sursă: William Mattox, "The Parent Trap." Policy Review. Winter, 1991. [Capcana părinţilor, n.d.]

Merită să aştepţi: În 1992, dintre cei care au promovat liceul, s-au căsătorit înainte să aibă un copil şi au aşteptat până la 20 de ani înainte să procreeze, numai 8%, trăiau în condiţii precare.

Sursă: William Galston, "Beyond the Murphy Brown Debate." Institute for Family Values. Dec. 10, 1993. [Dincolo de Cazul Murphy Brown, n.d.]

Şi mai multe cifre:

· 63% dintre tinerii sinucigaşi provin din cămine fără tată (sursă: U.S. D.H.H.S., Bureau of the Census – Biroul de recensământ al Statelor Unite);

90% din toţi copiii fără adăpost şi cei care au fugit de acasă provin din familii fără figură paternă;
85% dintre copiii cu tulburări comportamentale provin din familii fără tată (Sursă: Centrul de prevenţie al bolilor, n.d.);
80% dintre violatorii mânaţi de refularea furiei provin din familii fără tată (Sursă: Criminal Justice & Behavior, Vol 14, p. 403-26, 1978.);
71% dintre cei care au renunţat la şcoală provin din familii fără tată (Sursă: National Principals Association Report on the State of High Schools, Raportul Asociaţiei Naţionale a Directorilor despre Situaţia în Licee, n.d.);
75% din toţi pacienţii adolescenţi internaţi în centre pentru abuz de substanţe chimice- provin din familii fără tată (Sursă: Rainbows for all God`s Children, O rază de soare pentru toţi copiii lui Dumnezeu, n.d.);
70% din tinerii închişi în instituţiile statale provin din familii fără tată (Sursă: U.S. Dept. of Justice, Special Report, Sept 1988, Ministerul de Justiţie al Statelor Unite, n.d.);
85% dintre toţi tinerii încarceraţi au crescut într-o familie fără tată (Sursă: Fulton Co. Georgia jail populations, Texas Dept. of Corrections 1992, Ocupanţii închisorilor din Georgia).

Cum e situaţia din punctul de vedere al taţilor

· 37,9% din taţi nu au drept de vizită/să menţină legătura (p.6, col.II, paragraful. 6, rânduri 4 & 5, Biroul de recensământ 1991.);

„40% dintre mame recunosc că au interferat cu dreptul tatălui necustodian la vizită cel puţin o dată ca să îşi pedepsească fostul soţ.” (Sursă: p. 449, col. II, rânduri 3-6, ( Fulton) Frequency of visitation by Divorced Fathers; Differences in Reports by Fathers and Mothers. Sanford Braver et al, Am. J. of Orthopsychiatry, 1991; Frecvenţa dreptului de vizită al taţilor divorţaţi; Diferenţe, n.d. );
„Per total, circa 50% dintre mame nu recunoaşte importantă faptului ca tatăl să păstreze legătura cu copiii săi...” (Sursă: Surviving the Breakup, Joan Kelly & Judith Wallerstein, p. 125, Supravieţuind despărţirii, n.d.);
Numai 11% dintre mame iau în calcul părerea partenerului de viaţă când e vorba de gestionarea problemelor cu proprii copii. Contează mai mult părerea altora: profesori şi doctori – 45%, prieteni apropiaţi şi rude – 16%. (Sursă: EDK Associates survey of 500 women for Redbook Magazine. Redbook, November 1994, p. 36, Studiul Asociaţiei EDK pe 500 femei pentru Redbook Magazine, n.d.);

„Fostul partener de viaţă (mama) a reprezentat principalul obstacol în vederea obţinerii unor contacte mai dese cu minorii.” (Sursă: Increasing our understanding of fathers who have infrequent contact with their children, James Dudley, Family Relations, Vol. 4, p. 281, July 1991, Despre conştientizarea factorilor care determină sporadicitatea contactelor taţilor cu fiii lor, n.d.);

„Marea majoritate (70%) a taţilor crede că li se acordă prea puţin timp împreună cu fiii lor.” (Sursă: Visitation and the Noncustodial Father, Mary Ann Kock & Carol Lowery, Journal of Divorce, Vol. 8, No. 2, p. 54, Winter 1984; Dreptul de vizită al taţilor necustodiani, n.d.)

„După divorţ, foarte puţini dintre copii erau satisfăcuţi de totalul timpului petrecut cu tatăl lor.” ( Sursă: Visitation and the Noncustodial Father, Koch & Lowery, Journal of Divorce and Remarriage, Vol. 8, No. 2, p. 50, 1984; Dreptul de vizită al taţilor necustodiani, n.d.)

„ Sentimentele de furie faţă de foştii soţi au împiedicat implicarea efectivă din partea tatălui; o mamă furioasă ar putea uneori să saboteze eforturile tatălui de a-şi vizita copiii.” (Sursă: Ahrons and Miller, Am. Journal of Orthopsychiatry, Vol. 63. p. 442, July `93);
„ Faptul că unele mame acţionează în aşa fel încât să împiedice vizitele tatălui ar putea fi o consecinţă a dorinţei acestora de răzbunare împotriva taţilor pentru situaţia problematică dintre ei din timpul căsătoriei sau post divorţ.” (Sursă: Seltzer, Shaeffer & Charing, Journal of Marriage & the Family, Vol. 51, p. 1015, November 1989)

Dintr-un studiu: „Interferenţe cu dreptul de vizită – Un Studiu Naţional”, de Ms. J Annette Vanini, M.S.W. şi Edward Nichols, M.S.W., reiese că la 77% dintre taţii necustodiani nu li se permite să îşi viziteze fiii – prin ordin judecătoresc- în urma „interferenţei cu dreptul de vizită” dus mai departe de părintele custode. Cu alte cuvinte, nerespectarea dreptului de vizită impus de tribunal e de 3 ori mai problematică decât nerespectarea plăţii pensiei de întretinere a minorului impusă de tribunal şi afectează şi mai mult copiii perechilor divorţate. (Publicat pentru prima dată în septembrie 1992).

Pensia de întreţinere a minorului

Informaţiile provenite din surse diverse demonstrează faptul că numai 10% din totalul taţilor necustodiali intră în categoria „taţilor neserioşi”: 90% dintre taţii cu custodie comună a plătit întreţinerea hotărâtă. Dintre taţii cu drept de vizită, 79% o plătesc. 44,5% dintre taţii fără drept de vizită continuă să îşi întreţină financiar fiii. (Sursă: Raportul Biroului de recensământ, Seria P-23, nr. 173)

Informaţie adiţională: 66% dintre cei care nu plătesc pensia de întreţinere nu o fac pentru că nu au mijloacele economice necesare pentru efectuarea plăţii. (Sursă: GAO report: GAO/HRD-92-39 FS).

52% dintre taţii care au rămas în urmă cu plata pensiei de întreţinere au un venit inferior la $6,155 pe an. (Sursă: The Poverty Studies Institute at the University of Wisconsin, Madison,1993; Instituţia de Studiu al sărăciei la Universitatea din Wisconsin, n.d.)

66% din mamele single lucrează part time, spre deosebire de taţi, dintre care numai 10% lucrează part time. Mai mult, aproape 47% din mamele necustodiene nu îşi onorează obligaţia de plată a pensiei de întreţinere faţă de 27% din taţii care nu respectă această obligaţie. (Sursă: U.S. General Accounting Office Report, GAO/HRD-92-39FS January 1992).

· 66% din toate pensiile de întreţinere neplătite de taţii necustodiani au ca motiv imposibilitatea de a plăti. (Sursă: U.S. General Accounting Office Report, GAO/HRD-92-39FS January 1992).

Numărul mamelor custodiane: 11,268,000
Numărul taţilor custodiani: 2,907,000 (Rapoarte actuale ale populaţiei, Biroul de recensământ al Statelor Unite, seriile P-20, nr. 458, 1991)

Technical Analysis Paper No. 42, U.S. Department of Health and Human Services, Office of Income Security Policy, Oct. 1991, Authors: Meyer and Garansky. (Documente tehnice de analiză, nr. 42, Ministerul de Sănătate şi Drepturi ale Individului al Statelor Unite ale Americii, Departamentul politicii de siguranţă a veniturilor, octombrie 1991, autori: Meyer şi Garansky, n.d.)

Mame custodiane care primesc o pensie de întreţinere: 79,6%.

Taţi custodiani care primesc o pensie de întreţinere: 29,9%.

Statistici americane despre ce înseamnă să creşti fără un parinte

Traducător: Roxana Leonte

Copia acestui articol o găsiți aici: https://goo.gl/wCLy6o

[ngo455] v3