O privire în spatele a ceea ce spun copiii despre divorț

Traducător: Bărbulescu Alexandra

Corector: Mărgineanu Emanuela

O copie a acestui articol o găsiți aici:

Dacă bărbații sunt de pe Marte și femeile de pe Venus, atunci de pe ce planetă sunt copiii și ce limbaj folosesc? Dacă aveți impresia că adulții au dificultăți în a se înțelege unii cu alții, încercați să descifrați firul gândurilor copiilor dumneavoastră, fie că sunt mai mici, fie adolescenți. Aceștia fac conexiuni ilogice între lucrurile pe care le aud și văd, convinși fiind că logica lor nu are greșeală.  Ei folosesc cuvinte cărora le dau înțelesul pe care ei îl vor, și presupun că noi înțelegem. Se așteaptă ca părinții lor să citească gândurile, și se enervează când ESP-ul  dă greș. 

Nu e de mirare că în practica pediatrică vedem în fiecare zi copii care sunt neînțeleși, interpretați greșit și induși în eroare mai ales după divorț. Copiii se plâng că părinții lor nu îi ascultă și că mai rău, îi opresc de la a-și exprima punctul lor de vedere. Asta se întâmplă atunci când părinții presupun că știu ceea ce gândesc sau vor spune copiii lor și, cu cele mai bune intenții, le ”termină” propozițiile. Acest lucru este riscant pentru toți în cauză întrucât copiii văd lumea divorțului diferit față de părinții lor și au nevoie să se exprime cu propriile lor cuvinte. Părinții nu se vor simți în pielea lor cu ceea ce copiii lor fac sau spun, însă este important să găsească înțelesul din spatele afirmațiilor sau comportamentului lor, pentru  a nu pierde mesajul real.

Copilul: Dacă aș putea doar citi hotărârea de divorț, atunci aș înțelege...

Părintele: Este prea complicat. Nici măcar eu nu știu ce înseamnă.

ANALIZĂ: Atunci când apar conflicte asupra programului sau plata pensiei alimentare copiii, chiar și la vârsta de patru sau cinci ani, vor să știe care sunt regulile, mai ales dacă unul dintre părinți pare să le interpreteze într-un fel și celălalt părinte spune ceva cu totul diferit. Copiii ajung să se simtă controlați de o forță invizibilă denumită ”hotărârea”, înaintea autorității familiare a părinților lor. Copiii ne spun că vor să vadă bucata de hârtie și să știe câteva lucruri specifice precum: ”Când spune contractul ca pot sa stau cu mami sau tati?”, ”Daca mami spune că nu are bani si tati se plânge că plata pensiei alimentare îl falimentează, cât de mult plătește?”, ”Cine e responsabil pentru plata liceului pentru că mă înscriu anul ăsta?”. Părinții se tem că o să fie descoperit vreun secret sau compromis ascuns, dar prin oprirea accesului la document, ei fac doar să le crească bănuielile copiilor și să îi facă să se simtă manipulați.

SUGESTIE: Realizați o versiune simplă a documentului legal care vi se pare mai adecvată pentru a o da copiilor dv., ce conține programul de vizite, motivul stabilirii divizării timpului în acel mod, bazele pensiei, prevederile pentru școlarizare și banii pentru activitățile extrașcolare

Copilul: Tati, stereoul pe care mi l-ai adus e super, dar voiam mai bine să nu mi-l dai. Voiam să nu fi lipsit în toate weekendurile alea...

Părintele: Tu ai idee cât m-a costat chestia aia?

ANALIZĂ: Timpul contează mai mult decât banii pentru copii. Toți copiii iubesc cadourile, dar în urma divorțului spun că se simt adesea captivi, mai ales de cadouri scumpe. Ei nu vor să se simtă cumpărați. Vor să simtă că valorează mai mult decât banii, în special dacă veniturile sunt cauza conflictelor continue de la începutul divorțului. Când un cadou scump semnifică că o pensie alimentară a ajuns prea târziu sau deloc, atunci bucuria lor e risipită de vinovăția pentru greutățile ce apar după cumpărarea unui cadou de acest fel. Atunci când părinții încep să se întreacă în a dărui lucruri, copiii ni se plâng că alegerile de loialitate le apasă viața, și ca și părinți lucrează mai mult ca să câștige mai mult, și că timpul petrecut cu fiecare părinte scade tot mai mult.

SUGESTIE: Nu pretinde că un cadou este un înlocuitor suficient pentru timpul petrecut împreună. Ascultă ceea ce copilul tău simte și cere-ți scuze pentru timpul pierdut. Creând timpul petrecut împreună ca un lucru atât de important încât să nu fie pierdut valorează mai mult decât orice etichetă pentru copilul tău.

Copilul: Mami, mă întrebam...am putea să trecem peste următorul weekend împreună ca să pot să merg la o zi de naștere la...

Părintele: Tu nu ai idee cât de mult am așteptat să vii? Îți vezi prietenii la școală în fiecare zi. De ce trebuie să mergi la petrecere în timpul meu?

ANALIZĂ: Fiecare copil spune că sunt momente când vor să treacă peste o vizită cu părintele nerezident pentru a face altceva - să meargă la o petrecere, să iasă afară la joacă, să privească jocul League(Liga) la prieteni - și își fac griji că uneori nici măcar nu mai întreabă pentru că nu vor să-i rănească pe părinți. Ei știu că părinții lor ar putea să se simtă singuri sau respinși, dar și că asta îi face să se simtă vinovați pentru că vor să petreacă timpul cu prietenii. Părintele care le oferă mai multă flexibilitate și care înțelege nevoia pentru timpul social cu grupul de prieteni va fi răsplătit, cu toate că timpul petrecut cu copilul ar putea să scadă. Părintele care își pune nevoile proprii înainte va întâmpina resentiment crescând și mai multe cereri să petreacă timp separat în ciuda programului legal de vizită.

SUGESTIE: Asigurați-vă că respectați nevoia copilului de a se identifica  și de a petrece timp cu prietenii lor în timp ce cresc. Dacă interesele în competiție intervin în timpul vostru împreună considerați restructurarea programului, sau să căutați alte activități care vă vor aduce împreună și care pot fi continuate în timpul săptămânii (vizionare de film, artă pe calculator, construire de modele, etc.). Doar refuzându-le cererile nu o să vă aducă mai aproape de ei

Copilul: Dar știu că divorțul este vina mea și promit că o să mă opresc....

Părintele: De câte ori ți-am spus că nu este vina ta. Nu mai spune asta!

ANALIZĂ: Părinții spun acele lucruri să îi facă să se simtă mai bine, însă rareori merge asta. Copiii care se simt îngrijorați sau neliniștiți că este vina lor, spun că nu pot să se calmeze până ce nu își exteriorizează motivul de ce se simt vinovați. Lăsându-vă copilul să vorbească vă dă ocazia să îi ajutați să înțeleagă faptul că discuțiile trecute ce îi priveau pe ei sau activitățile lor nu i-a făcut pe părinții săi să nu se mai iubească. Acesta este unul dintre cazurile unde cuvântul vină înseamnă ceva diferit pentru copii, și părinții pot să îi învețe despre cum relațiile pot să meargă cu adevărat și de ce se destramă.

SUGESTIE: Asigurarea poate fi de folos la sfârșitul unei conversații, după ce copiii dvs. au reușit să spună ce aveau de spus despre ceea ce simt și și-au exprimat îngrijorarea, dar nu ar trebui să nu fie lăsați să vorbească. Cea mai bună confirmare este adevărul.

[ngo2702]

Colectivul A.R.P.C.C.