5 din cele mai motivante citate

de Marian Curelaru la 27 Dec. 2013 Tags: citate, motivatie, inspiratie, aforisme

"Oamenii spun deseori ca motivatia nu dureaza. Ei bine, nici un dus nu dureaza; de aceea il recomandam zilnic." Cu acest aforism, Zig Zigler isi apara convingerea ca motivatia nu este ceva pe care il obtii de doua ori pe an printr-un curs. Trebuie sa te remotivezi zi de zi. Daca viata este o calatorie, motivatia este motorul care te va duce la destinatie, pentru ca nimic nu se produce fara motivatie.

1. Succesul incepe intotdeauna cu putin."Marile realizari, la inceput si pentru un anumit timp, nu au fost altceva decat un vis". (Napoleon Hill) Cel mai mare arbore n-a fost la inceput decat o mica samanta, a fost o vreme in care Coca-Cola nu vanduse nicio singura sticla, o vreme in care Microsoft nu exista sau in care Frank Sinatra canta in sali parohiale. Nu dispretui lucrurile marunte, deoarece succesul incepe intotdeauna cu putin. Ramai focalizat pe scopul tau. Daca focalizarea ta este buna, vei reusi. 

2. Daca vrei ceva, atunci ia-l!"Nu lasa pe nimeni sa-ti spuna ca nu poti face ceva. Daca ai un vis, trebuie sa-l protejezi. Oamenii care nu reusesc sa faca ceva iţi vor spune ca visul tau nu se va implini. Daca vrei ceva, du-te si obtine. Punct." (Will Smith, "The pursuit of Happiness")Vor fi intotdeauna oameni de mica anvergura care-ti vor spune ca nu poti face un lucru, de ce nu-l poti face si cum vei esua daca incerci. Dar daca ai un vis, nu-l lasa sa plece si nu lasa pe nimeni sa-ti spuna ca nu vei reusi. Poti atinge toate nazuintele in care crezi. 

3. Continua sa muncesti normal."Nu am o inteligenta superioara si nici un talent uimitor. N-am o carisma care sa stupefieze intreaga lume si nu alerg mia de metri in mai putin de 6 minute. Singurul motiv pentru care am avut succes este ca am continuat sa lucrez in vreme ce altii ramaneau in pat". (Greg Evans, fost star al fotbalului american)Continua sa muncesti asiduu pentru un scop; in final, il vei atinge. Cheia este ca vei fi focalizat pe acel scop. JC Penney spunea: " Da-mi un magazioner care are un obiectiv si iti voi da un om care va face istorie. Da-mi un om fara niciun obiectiv si iti voi da un magazioner." 

4. Vei deveni cel la care te gandesti."Viziunea pe care o glorifici in gand, idealul pe care il indragesti in suflet, este deasupra a ceea ce vei construi din viata ta si este ceea ce vei deveni". (James Allen, "As a Man Thinketh")Gandurile pe care le ai si pe care le porti fara incetare in suflet sunt ceea ce vei deveni in cele din urma. Daca te vei vedea ca un succes, vei deveni acel succes; vei deveni acel ceva la care reflectezi in mod consecvent. 

5. Viata este o aventura."Siguranta este o superstitie. Ea nu exista in natura si copiii nostri nu o invata. Sa eviti pericolul nu este pe termen lung mai sigur decat sa fii expus la el. Viata este ori o aventura pe care o indraznim ori nimic". (Helen Keller)Oricare ar fi visul tau, pleaca sa-l vanezi. Nu te multumi niciodata cu o viata plina de o lejera lipsa de speranta si nu fi niciodata realist. John Eliot spunea: "In momentul in care cineva iti cere sa fii realist, sterge acea persoana pentru totdeauna de pe lista ta de prieteni". 

Sursa: Express.be

Autor: Marian Curelaru

Legislația olandeză cu privire la custodia comună

Caroline Forder

Acest material este extras din cuvântarea d-nei Caroline Forder cu ocazia unei conferințe din anul 2009, ținută la București

În aceeași perioadă a deciziei luate de Curtea Europeană, în Olanda se începea  deja implementarea hotărârii Curții Supreme din 4 mai 1984. La 1 ianuarie 1998, a intrat în vigoare o noua dispoziție în codul civil (introdusă prin Actul 1007 din 30 octombrie, Staatsblad 1997, 506, în parlament cu numărul 23 714).

Regula era ca, după divorț, părinții să beneficieze de custodie comună. O altă urmare, rațională, era aceea ca părinții să nu beneficieze de custodie comună după divorț dacă, la momentul divorțului, dreptul unuia dintre părinți la custodie a fost suspendat sau anulat de o măsură care implica protecția copilului.

Dacă unul dintre părinți vrea custodie unică trebuie să solicite acest lucru și să prezinte argumente puternice care să îi sprijine cererea. În cazurile în care custodia comună este continuată de ambii părinți – majoritatea cazurilor – judecătorul este împuternicit să hotărască cu privire la reședința copilului. (Articolul 827, Codul Civil de Procedură; Curtea Supremă a Olandei 15 decembrie 2000, NJ 2001, 123 m. nt. S.F.M. Wortmann).  

De asemenea, judecătorul este împuternicit să specifice modalitatea în care vor fi efectuate vizitele, modul în care părintele cu care copilul locuiește trebuie să îi ofere informatii despre copil părintelui nerezident, sau felul în care părinții trebuie să se consulte reciproc (Articolul 377h, Codul Civil).

Instanța este împuternicită să anuleze custodia comună dacă circumstanțele s-au schimbat sau dacă decizia de acordare a custodiei comune a fost luată în baza unor informații incorecte sau incomplete (Articolul 253n (1) Codul Civil). Prin circumstanțe schimbate se înțelege situația în care relația părinților s-a deteriorat atât de mult încât interesul minorului ar fi mai bine servit prin acordarea custodiei unice unui singur părinte. În aceasta situație – anularea custodiei comune în baza unor circumstanțe schimbate, curtea ar trebui să aplice aceleași criterii – explicate mai jos – pe care le aplică atunci când decide dacă trebuie sau nu acordată custodia unica unui singur părinte la momentul divorțului.

Efectul acestei legi a fost dramatic. Dacă înainte de legiferare custodia comună era acordată în mai puțin de 25% din cazuri, de la 1 ianuarie 1998 custodia comună este acordată în mai mult de 80% dintre cazurile cuplurilor divorțate.

Codul Civil Olandez specifică, în articolul 251 :

1. Părinții au custodie comună în timpul căsătoriei.

2. În cazul unui divorț părinții vor continua să aibă custodie comună, cu excepția cazului în care instanța, la cererea unuia sau a ambilor părinți, decide în interesul copilului ca custodia să fie încredințata unui singur părinte.

Așa cum am menționat la început, custodia comună după divorț nu este întotdeauna în interesul copilului. Când un părinte este alcoolic sau suferă de o boală psihică gravă, spre exemplu, este posibil ca respectivul părinte să nu poată lua decizii referitoare la școlarizarea minorului sau tratamentul medical pe care acesta ar trebui să îl urmeze (Curtea Supremă a Olandei 18 martie 2005, LJN AS 8525).

De asemenea în cazurile în care părinții au dificultăți în a se înțelege, conflictele pot fi atât de grave încât o continuare a colaborării părinților poate să nu fie în interesul copilului.Dar cât de gravă trebuie să fie situația pentru ca instanța olandeză să fie pregătita să refuze sau să anuleze custodia comună? Curtea Supremă a Olandei a susținut în 1999 – înainte ca Curtea Europeană să aducă în discuție problema – că instanța națională era limitată de Articolul 8 CEDO în sensul că trebuia să interfereze pe cât de puțin posibil în relațiile părinților. De altfel, daca unul dintre părinți nu dorește să mai colaboreze cu fostul soț sau fosta soție în procesul decizional privind creșterea copilului, acest fapt nu este suficient ca instanța să se abată de la regula generală privitoare la custodia comună și să acorde custodie unică (Curtea Supremă 10 septembrie 1999, NJ2000, 20 m. nt. S.F.M. Wortmann ; Curtea Supremă 15 decembrie 2000, NJ 2001, 123 m. nt S.F.M. Wortmann).

De asemenea, chiar dacă ambii părinți solicită acordarea unei custodii unice în favoarea unuia dublată de un drept de acces pentru celălalt, acest fapt nu va fi o bază suficientă pentru a garanta decizia finală a instanței. (Asser-De Boer, par.820d).

De fapt, singura modalitate care garantează acordarea custodiei unice este dacă părinții pot convinge instanța că un aranjament de tip custodie unică servește mai bine intereselor copilului decât custodia comună. Aceasta perspectivă este, în percepția mea, în orice caz compatibilă cu perspectiva Curții Europene asupra intereselor copilului referitor la custodia comună. Curtea Europeană spune, în cazurile din Austria, ca nu există indicații științifice cum că un stat trebuie să  sprijine acordarea custodiei comune. Curtea Europeană nu oferă o perspectivă asupra situației din Olanda unde interesele copilului în custodia comună reprezintă problema.

Curtea Supremă a Olandei a formulat un test pentru a determina când trebuie aprobata cererea de custodie unica formulata de unul dintre părinți. Judecătorul procesului trebuie să fie convins că problemele dintre părinți sunt atât de serioase încât riscul ca minorul să sufere ca urmare a continuării custodiei comune, să fie atât de mare încât să nu poată fi acceptat. Ba mai mult, nu trebuie să existe nicio așteptare ca problemele părinților să poată fi rezolvate în viitorul apropiat. (Curtea Supremă a Olandei 18 martie 2005, LJN AS8525, Curtea Supremă a Olandei 15 februarie 2008, LJN BB9669).

Aceasta regulă are, de la 1 martie 2009, putere statutară deoarece este inclusă în Articolul 1 : 251a(1) al Codului Civil Olandez (Continuare al actului Parenthood and Careful Divorce Act, 27 noiembrie 2008, Staatsblad 2008, 500 Articolul J. Rezoluție de Implementare 6 februarie 2009, Staatsblad 2009, 56).

Există o critică academică considerabilă la adresa acestor criterii care exprimă o puternică politică favorabilă custodiei comune. Se argumentează că în prea multe cazuri custodia comună nu este în interesul copilului și că testul Curții Supreme nu oferă îndeajuns de multă considerație acestui interes. 1 (NB: Curtea Supremă a Olandei 11 aprilie 2008, LJNBC 2731)

Judecatoria Deva. Conditiile stabilirii pensiei de intretinere in favoarea minorului, in timpul casatoriei, in noul Cod civil

Judecatoria Deva. Conditiile stabilirii pensiei de intretinere in favoarea minorului, in timpul casatoriei, in noul Cod civil

20 august 2012 | Florin RADU Avocat, Baroul Hunedoara

(preluare de pe situl web juridice.ro)

4.241 citiri

Prin sentinta nr. 4726 din 31 mai 2012, pronuntata in dosarul nr. 13250/221/2011, Judecatoria Deva a respins ca nefondata cererea de chemare in judecata.
Pentru a dispune astfel, instanta a retinut ca reclamanta a chemat in judecata, ca reprezentant legal al copiilor minori ai sai si ai paratului, pe sotul sau – tatal copiilor, solicitand instantei ca acesta sa fie obligat la plata unei pensii de intretinere in favoarea acestora. Reclamanta a sustinut ca este despartita in fapt de parat de mai multe luni de zile, iar acesta trebuie obligat sa plateasca pensie de intretinere catre copiii minori rezultati din casatoria aflata inca in fiinta. A aratat reclamanta ca paratul este angajat in munca, realizeaza venituri legale, iar copiii se afla in stare de nevoie, in ce priveste cheltuielile generale de crestere si educare.
Paratul a formulat intampinare, sustinand, in esenta, ca despartirea de fapt este cauzata exclusiv de reclamanta, care l-a alungat din casa proprietatea reclamantei, ca – desi nu mai poate locui efectiv cu copiii sai (ci in chirie) – se intalneste foarte frecvent cu acestia, dandu-le bani si cumparandu-le numeroase lucruri necesare lor si ca, spre deosebire de situatia divortului – in care instanta e tinuta sa oblige parintii la pensie de intretinere – in timpul casatoriei, instanta nu este obligata sa dispuna in acest sens, ci trebuie sa tina cont de faptul ca, potrivit noilor reglementari in materie (noul Cod civil[1]), numai daca obligatia de intretinere nu se executa de bunavoie in natura, instanta va dispune executarea ei prin plata unei sume de bani, in mod periodic, sub forma unei sume fixe sau a unui procent din veniturile debitorului obligatiei.
Probele administrate in cauza (in special declaratiile martorilor audiati, dar chiar si raspunsurile copiilor, date la interogatoriu) au confirmat cele sustinute de parat, motiv pentru care instanta a apreciat ca actiunea in justitie este nefondata, respingand-o ca atare.
Hotararea instantei este pe deplin legala si temeinica.
Intr-adevar, stabilind mai intai cadrul legal, instanta a facut in mod corect aplicarea art. 529 si 530 din noul Cod civil[2]. Astfel, potrivit acestor doua texte legale, in esenta, parintii au obligatia acordarii intretinerii in favoarea copiilor lor minori, insa coroborat cu regula ca intretinerea va fi materializata intr-o suma de bani, prin obligarea parintelui debitor, numai daca exista dovezi si temeiuri rezonabile a crede ca acesta nu isi va executa obligatia in mod voluntar ori ca acesta deja nu isi executa obligatia in discutie.
Consideram ca aceste texte de lege trebuie coroborate si cu art. 402 din noul Cod civil, care arata ca instanta (de tutela), prin hotararea de divort, stabileste contributia fiecarui parinte la cheltuielile de crestere, educare, invatatura si pregatire profesionala a copiilor.
Asadar, in cazul divortului, efectele acestuia asupra relatiilor patrimoniale dintre parinti si copii reclama ca parintii sa fie obligati din oficiu la plata unei pensii de intretinere, independent de dovedirea unei stari de nevoie a copiilor.
Interpretand per a contrario art. 402, deducem ca – in orice alta situatie, deci si atunci cand casatoria nu a fost desfiintata prin divort – parintii (in speta, parintele care nu mai locuieste cu copiii minori) pot fi obligati sa achite o suma de bani – cu titlu de pensie de intretinere, necesara pentru cresterea, educarea, invatatura si pregatire profesionala a copiilor – doar cu conditia existentei unor probe evidente din care sa rezulte ca debitorul obligatiei nu si-o executa de buna voie.
Rezumand motivarea sa si concluzionand, instanta arata ca: “In cauza, nu se desprinde concluzia ca paratul ar urmari sa se sustraga de la obligatia sa de parinte, astfel incat sa fie necesara obligarea sa la respectarea acesteia prin stabilirea unei pensii de intretinere.
Asa cum prevede si textul legal, pensia poate fi stabilita de instanta numai in situatia in care parintele nu intelege sa execute de buna voie intretinerea. Regula generala este ca intretinerea se executa in natura prin asigurarea celor necesare traiului si prin suportarea costurilor pentru cresterea si educarea copiilor, in functie de necesitatile curente ale acestora, plata pensiei de intretinere constituind o exceptie de la aceasta regula si trebuind a fi tratat ca atare, iar instantele urmand sa uzeze de aceste dispozitii legale doar in cazurile in care se impune cu necesitate o astfel de solutie. In situatia de fata, instanta apreciaza ca o astfel de abordare a problemei nu este necesara si nici utila”.

---

[1] Legea 287/2009 privind Codul civil, republicat in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 505 din 15 iulie 2011.
[2] Art. 529: “(1) Intretinerea este datorata potrivit cu nevoia celui care o cere si cu mijloacele celui care urmeaza a o plati.
(2) Cand intretinerea este datorata de parinte, ea se stabileste pana la o patrime din venitul sau lunar net pentru un copil, o treime pentru 2 copii si o jumatate pentru 3 sau mai multi copii.
(3) Cuantumul intretinerii datorate copiilor, impreuna cu intretinerea datorata altor persoane, potrivit legii, nu poate depasi jumatate din venitul net lunar al celui obligat.
Art. 530: ”(1) Obligatia de intretinere se executa in natura, prin asigurarea celor necesare traiului si, dupa caz, a cheltuielilor pentru educare, invatatura si pregatire profesionala.
(2) Daca obligatia de intretinere nu se executa de bunavoie, in natura, instanta de tutela dispune executarea ei prin plata unei pensii de intretinere, stabilita in bani.
(3) Pensia de intretinere se poate stabili sub forma unei sume fixe sau intr-o cota procentuala din venitul net lunar al celui care datoreaza intretinere. Dispozitiile art. 529 alin. (2) si (3) raman aplicabile”.

---

Frumusetea unui dezastru aviatic (despre altruism si voluntariat)

Frumusetea unui dezastru aviatic

22 Ianuarie 2014 - Alina Mungiu Pippidi
preluare de pe http://www.romaniacurata.ro/frumusetea-unui-dezastru-aviatic-4361.htm

Cum toți suntem specialiști în România să căutăm vina la alții, și în lipsa unor vinovați să găsim chiar niște țapi ispășitori, eu nu aș vrea să discut azi cine e vinovat că medicii din România se duc la urgențe cu niște sicrie zburătoare, că lucrătorii din serviciul public de intervenții de urgențe nu au GPS, că softurile pe care le cumpără scump statul de la clienți politici, de la cel pentru monitorizat trafic avioane la cel din parcările automatizate de la Otopeni pot fi citate pe ordinea de zi planetară pentru ineficiență și prostie, că există zone întregi din țară fără drumuri practicabile sau semnal radio. Astea sunt cauze, nu vinovați, cauze care arată unde suntem. Într-o țară care e la o oră de Berlin și două de Paris, de unde pleci de pe un aeroport cu nume de aviator, dar care nu a produs niciodată ceva semnificativ în domeniul aviației, pentru că între talentul și dăruirea acelor oameni ale căror machete atîrnă peste capul nostru cînd plecăm din Otopeni (rar văd cîte un tată care le arată băiatului lui) și ceea ce face un succes de țară, nu individual, stă ceva.

Stăm noi toți.

Tragedia din Apuseni expune puternic contradicția inerentă a culturii românești așa cum e ea după șase sute de ani de existență și încă sub opt mii de dolari pe cap de locuitor, sub Mauritius, Gabon sau Malaezia. Contrastul dintre un proiect colectiv așa de ineficient și nici prea bun și existența unor oameni care își riscă viața fără a fi plătiți pentru a-și face datoria sau a salva pe cineva, alții care își lasă baltă căminul pe timp de iarnă și merg cu mașinile lor de teren să ducă provizii la case izolate, alții care își scot tractorul propriu, deși nu au bani de motorină, și escaladează cu el muntele să salveze niște semeni, o studentă care sare în avion ca să învețe ceva extraordinar, un pilot care își pierde viața ca să salveze pe pasagerii lui. Oameni cu nivele de educație diferită, uniți de un singur lucru –altruismul. Ce contrast între acest nivel de dăruire, și de eficiență, pentru că din cauza unor asemenea oameni mai merg spitalele, mai învață elevii ăia care ajung la Harvard fără preparații, mai se oprește un om din zece lîngă cineva care cade pe stradă și mai intră un pompier să arunce pe fereastră un copil fără ca el să mai iasă. Și restul acestei societăți, aia în care dacă se adună trei oameni nu crează o asociație de caritate, nu încep o economie de piață, ci fac o cîrdășie din care ei vor cîștiga și alții vor pierde.

De unde mai are țara asta rezerve de altruism cînd altruismul, în nici o formă a lui, nu e promovat la noi nici de educație, nici de biserică, ce să mai vorbim de presă, care la un minut de proslăvire supremă ne oferă o oră de abjecții în care trag răniții din pat să-i întrebe cum a fost, pun la muribunzi microfoane în buzunar sau aplaudă pe ăia care dau cu bastoane de cauciuc în oameni care protestează nu pentru interesul lor, ci pentru cel al tuturor? Cîți oameni de la noi își dau seama că într-o țară cu frontiere deschise, unde orice om cu talent ar putea ajunge acolo unde acțiunea colectivă a reușit demult, unde organizarea socială funcționează să răsplătească munca, dăruirea și talentul, unii mai aleg să stea aici? Cum se explică existența în România a unor oameni ca moții care au alergat afară din casă să ajute fără să își spună că sînt alții plătiți deci să facă ăia, cum de se găsesc oameni care îngrijesc arși, leproși și zboară cu avioane despre care au avertizat deja că sunt cu risc?

Nu aștept un răspuns la asta azi și acum. Decît că uneori dacă reflectezi la excepție mai mult decît la regulă poate înțelegi mai mult. Egoismul îl găsim toți rațional. Dar faptul că mai există și altceva cere măcar un minut de pauză din agitația românească superficială și stupidă pentru a contempla un spațiu unde par să se aplice alte reguli. Ca acest munte în ceață din care se revărsa, la ceas de noapte, pe fundalul și tragic și tabloid, și acest val discret de frumusețe omenească. Sper că fiecare părinte a făcut măcar atît, să arate copilului lui aceste cîteva secunde de altfel de viață, să îi permită să întrezărească măcar un moment că sunt oameni mai buni ca el care merită dacă nu imitați, că e prea greu, măcar admirați de toată lumea. Și nu doar cînd mor.

Custodia comuna fizica (resedinta alternanta) este in interesul superior al copiilor

Shared Residential Custody: Review of the Research

DR. LINDA NIELSEN

Studiu publicat în American Journal of Family Law.

Part 1 of the study can be downloaded from http://goo.gl/vArn7D 

Part 2 of the study can be downloaded from http://goo.gl/mqdrC9

Câteva dintre concluziile studiului:

Custodia comună fizică este definită ca acel aranjament în care copilul petrece cel puțin 35% din nopți dormind la unul dintre cei doi părinţi.

Custodia comună fizică devine din ce în ce mai răspândită în lume. Câteva exemple:

-         •  în statele americane Arizona și Washington între 30% și 50% dintre copiii sunt în aranjamente de tip custodie comună fizică

-         •  în Australia, Olanda şi Danemarca aproximativ 20% dintre copii ai căror părinţi s-au separat sunt  într-un aranjament de tip custodie comună fizică

-          • în Norvegia 10% dintre copiii ai căror părinţi s-au separat sunt  într-un aranjament de tip custodie comună fizică

-          •  în Franța 10% dintre copiii ai căror părinţi s-au separat sunt  într-un aranjament de tip custodie comună fizică

Cei mai mulți copii nu sunt satisfăcuți emoțional de faptul că pot să interacțineze cu părintele nerezident doar un weekend din două.  Găzduirea peste noapte este mai benefică copilului decât simplul contact de zi.

Studiile recente continuă să demonstreze că cantitatea de timp pe care taţii nerezidenţi o petrec cu copii lor  determină strâns calitatea şi rezistenţa relaţiilor personale dintre copii şi aceşti părinţi. Aceste concluzii sunt confirmate pe eşantioane mari de subiecţi. 

Cei mai mulţi dintre copii spun că ar dori să petreacă mai mult timp cu taţii lor şi că cea mai dureroasă şi mai greu de depăşit traumă legată de divorţul părinţilor lor este legată de relaţia destrămată cu părintele nerezident. 

Așa cum a pus în cuvinte unul dintre cei mai respectați cercetători cu privire la copiii ce trec prin divorț, este vorba de d-na Joan Joan Kelly: “pentru patru decade copii au experimentat pierderea taţilor lor ca fiind cel mai negativ aspect al divorţului. Chiar şi când au continuat să se vadă unul cu altul, cele mai multe relaţii au intrat în declin ca şi apropiere emoţională, pe măsură ce timpul trecea. Aceasta este rezultatul principal a şablonului de vizitare de tip un week-end din două, extrem de dăunător unor relații de calitate ale copilului cu părintele nerezident. Instanțele au continuat să acorde acest tip de program de vizită în ciuda enormei cantități de informații științifice care au arătat că acest timp de program de vizită este insuficient”

Este larg acceptat în societatea noastră si e documentat in cercetările privitoare la parenting că implicarea ambilor părinţi în creşterea şi educarea copiilor crează şi menţin relaţii de calitate şi o calitate ridicată a îngrijirii părinteşti. Custodia comună fizică se bazează pe prezumția că acest principiu se aplică deopotrivă atât copiilor ai căror părinți nu mai trăiesc împreună cât și părinților care trăiesc în familii intacte.

Conflictul parental din timpul divorțului nu este un predictor al unor conflicte viitoare cu privire la creșterea și educarea copiilor  iar planurile parentale limitează dezbaterile și posibilitățile de conflict în cazul în care sunt bine redactate.

Posibilitatea ca minorul să fie găzduit peste noapte și în timpul săptămânii apropie copilul de situația din familiile intacte. Relația continua si frecventa a copilului cu ambii părinți stimulează rezultate mai bune școlare și o satisfacție mai mare în viitor a copilului ajuns la vârsta adultă/

Cei mai mulți adolescenți au afirmat, în studiile citate, că și-ar fi dorit să poată să aibă un cuvânt mai mare de spus cu privire la alternanța locuirii la cei doi părinți.

Așa cum este demonstrat în acest review, aceste studii au ajung la patru concluzii generale:

•  În primul rând, cei mai mulţi copii care sunt într-un astfel de aranjament au rezultate mai bune, o satisfacţie mai mare cu privire la viaţă şi o trăinicie mai mare a relaţiei cu tatăl decât cei care locuiesc preponderent cu mama (faimosul aranjament de tip „un week-end din două”).

•  În al doilea rând, părinţii care intră într‑un astfel de aranjament nu trebuie să fie excepţional de cooperativi, fără conflict, foarte bogaţi, având un standard educaţional ridicat sau să fie extraordinar de entuziaşti cu privire la ideea de locuinţă alternantă pentru ca copiii să beneficieze de un astfel de  aranjament de tip custodie comună fizică.

•  În al treilea rând, adulţii care au trăit într-un astfel de aranjament spun că acest aranjament s-a dovedit a fi în interesul lor – în contrast cu cei care au trăit doar cu mama după divorţul părinţilor lor

•  În al patrulea rând, în majoritatea ţărilor industrializate există un trend continuu de deschidere și acceptare din partea justiției, a opiniei publice și a părinților a ideii de custodie comună fizică

Cum trimit pensia de intretinere daca firma nu mai poate popri banii?

Întrebare:

Recent am devenit tătic la cel de-al doi-lea băieţel şi voi intra în concediu de creştere a copilului (c.c.c.) ptr 2 ani începând cu luna martie 2014.

De la locul meu de munca, lunar  pana acum îmi era reţinută în integralitate suma de bani reprezentând plata alocaţiei de intretinere datorate fiului meu din prima casatorie, suma care era virata de angajator pe cardul mamei, fara interventia mea. Recent de la servici mi-au comunicat ca odata cu intrarea in c.c.c nu mai au cum sa-mi retina acesta suma si în consecinţă nu stiu cum se va face plata alocatiei catre copil in acest caz.

Este cineva dintre noi care cunoaste sau a avut o situatie similara ?

Este obligatorie in aceasta perioada  plata alocatiei sau nu ?

Oricum si daca ipotetic nu as avea obligatia achitarii in aceasta perioada a alocatiei ptr copil, as prefera sa-i platesc in natura direct copilului si sa-i cumpar cele necesare. 

 

Răspuns:

1) câtă vreme instanţa a stabilit pensie în bani e preferabil să continuaţi să plătiţi în bani

2) plata este obligatorie deoarece dvs. beneficiaţi de venituri 

2) cereţi mamei să vă comunice contul bancar şi puteţi tranmite dvs. banii prin cont. În caz că mama nu are sau nu vă comunică contul bancar trimiteţi banii prin mandat poştal pe adresa mamei

Recunoaşteţi drepturile copiilor ai căror părinţi au divorţat!

ARPCC salută recunoaşterea alienării parentale de către Institutul de Psihologie Judiciară. Vedeţi mai jos comunicatul emis de această instituţie în noiembrie 2013. 

Colectivul ARPCC

Recunoaşteţi drepturile copiilor ai căror părinţi au divorţat!

Preluare din Ziuade Constanţa

Institutul de Psihologie Judiciară adreseaza autorităţilor române un Memoriu prin care solicită recunoaşterea celor 10 drepturi ale copilului ai cărui părinţi au divorţat, necesare pentru prevenirea riscurilor de destructurare afectivă, alienare parentală, ambivalenţă emoţională şi de dezvoltare a unui conflict de loialitate, constatate în aceste cazuri.

 “Asistăm cu îngrijorare la ignorarea practicii Curtii Europene a Drepturilor Omului (CEDO) de către instituţiile cu atribuţii în protecţia drepturilor copilului, precum şi la utilizarea de către părintele căruia i s-a încredinţat custodia copilului sau la care copilul are domiciliul, a prevederilor hotărârilor judecătoreşti ca metoda de coerciţie împotriva celuilalt părinte sau ca instrument pentru obţinerea unor avantaje personale, împotriva interesului superior al copilului, prin indulgenta unui sistem care nu mai corespunde realităţii sociale actuale”, a declarat psih. dr. Laurentiu Ştefan, preşedintele Institutului de Psihologie Judiciară.
Practica Curtii Europene a Drepturilor Omului (CEDO) a recomandat în mod repetat instanţelor naţionale revizuirea modului de a interpreta dispoziţiile legale în vigoare cu privire la drepturile copilului ai cărui părinţi au divorţat, custodia acestuia şi exercitarea drepturilor şi îndatoririlor părinteşti. Cu toate acestea, chiar după adoptarea noului Cod civil al României şi după modificarea legislatiei privind protectia drepturilor copilului, cele mai multe dintre problemele sesizate si constatate in Romania de catre CEDO au ramas nerezolvate.
Institutul de Psihologie Judiciară solicită autoritatii legislative, executive si judecatoresti din Romania, precum si institutiilor si autoritatilor publice centrale si locale, cu atributii in protectia drepturilor copilului, ca in regim de urgenta sa recunoasca cele 10 drepturi ale copilului a carui parinti au divortat, descrise sau care reies in prezentul memoriu si sa intreprinda masuri urgente pentru protectia acestora:

1. Completarea art. 263 din Codul civil al Romaniei, cu următoarea prevedere: „Participarea ambilor părinţi la creşterea şi educarea copilului şi păstrarea relaţiilor personale cu copilul de către părintele care nu locuieşte cu acesta sunt drepturi ale copilului, în interesul superior al acestuia.”, urmând ca până la operarea acestora instanţele de judecată să interpreteze prevederile legale existente potrivit completarii;
2. Eliminarea din hotararile judecatoresti a expresiei „drept la vizita” al parintelui care nu locuieste cu copilul, prezenta in practica curenta a instantelor de judecata care solutioneaza cererile de stabilire a custodiei copilului si inlocuirea acesteia cu expresia „datoria de a participa activ la cresterea si educarea copilului si de a avea relatii personale cu copilul” a parintelui care nu locuieste cu copilul, cu mentionarea expresa a programului, care sa-i incumbe in egala masura si parintelui care locuieste cu copilul, in acord cu dispozitiile art. 261 din Codul civil al Romaniei, in interesul superior al copilului; 3. Completarea prevederilor art. 379 din Codul civil al Romaniei referitoare la „Divortul din culpa”, cu urmatoarea prevedere: „Culpa unuia dintre soti in desfacerea casatoriei nu are efecte asupra stabilirii custodiei copiilor sau asupra exercitarii drepturilor si indatoririlor parintesti.”, urmand ca pana la operarea acestora instantele de judecata sa interpreteze prevederile legale existente potrivit completarii;
4. Introducerea obligatiei realizarii unei expertize/evaluari psihologice a copilului si familiei sale in cazul constatarii neintelegerii parintilor cu privire la custodia copilului si nu a unei anchete psihosociale, asa cum prevede in prezent art. 486 din Codul civil al Romaniei, urmand ca pana la operarea acestora instantele de judecata sa interpreteze prevederile legale existente potrivit completarii;
5. Neadmiterea si neutilizarea ca mijloace de proba a rapoartelor de ancheta psihosociala, intocmite de catre institutiile publice cu atributii in domeniu, sau a rapoartelor de expertiza/evaluare psihologica realizate de catre psihologi independenti, care in concluzii contin/sugereaza solutia judiciara cu privire la custodia copilului, in interesul superior al copilului;
6. Solicitarea obligatorie de catre instantele de judecata a prezentei unui psiholog independent in cazul executarii silite a hotararii judecatoresti cu privire la custodia copilului, pentru asistenta psihologica a copilului care urmeaza sa fie luat de la domiciliul/resedinta sa anterioara pronuntarii. Pentru prevenirea unor traume grave asupra copilului, psihologul independent numit sa poata solicita instantei de judecata suspendarea procedurii de executare silita, pana la finalizarea programului de consiliere psihologica a copilului, in interesul superior al copilului.;
7. Instantele de judecata sa se asigure ca activitatea de consiliere psihologica a copilului, in vederea punerii in executare a hotararii judecatoresti cu privire la custodia acestuia, sa se realizeze numai de catre psihologi independenti, atestati in specialitatea consiliere psihologica sau psihoterapie, numiti de catre instanta de judecata;
8. Eliminarea confuziei „ancheta psihosociala = expertiza/evaluarea psihologica”. Ancheta psihosociala este realizata de catre institutiile publice cu atributii in domeniu, iar expertiza/evaluarea psihologica este realizata de catre psihologi independenti, formati in domeniu, cele doua sintagme neputandu-se confunda sub aspect profesional si stiintific, cele doua activitati fiind diferite si complementare, potrivit CEDO;
9. Recunoasterea jurisprudentei internationale si nationale cu privire la existenta Sindromului Alienarii Parentale (PAS) si adoptarea unor masuri de protectie a copilului alienat, constand in conservarea si dezvoltarea status-ului afectiv securizant al copilului pentru ambii parinti si pentru familia extinsa si consilierea psihologica a copilului victima si a parintelui agresor, urmand ca pana la operarea acestora instantele de judecata sa interpreteze prevederile legale existente in sensul existentei PAS;
10. Recunoasterea legala a abuzului emotional drept forma de abuz care afecteaza sanatatea si dezvoltarea psihica a copilului, in raport cu dispozitiile art. 487 si 488 din Codul civil al Romaniei, urmand ca pana la operarea acesteia instantele de judecata sa interpreteze prevederile legale existente potrivit acestei definitii.

Pentru detalii suplimentare, declaraţii îl puteţi contacta pe dl. Larenţiu Ştefan, preşedintele Institutului de Psihologie Judiciară, tel. 0733073477, email [email protected]

ref. [ngo1299]

Pensie alimentara pana la 26 ani

Î.:Ma scuzati pentru ca indeaznesc sa va scriu,insa am gasit adresa pe net. Pe site-ul dvs am citit,dar nu gasesc raspuns la intrebarea mea si daca se poate sa ma lamuriti cu o informatie va rog. Cazul meu este urmatorul: in urma cu 6 ani parintii mei s-au despartit, in urma divortului tatal meu ne-a dat afara din locuinta si a refuzat sa mai imi dea bani. Pein urmare am actionat in istanta, iar judecatoarea mi-a stabilit pensie alimentara de 25% din salarul lui fiind unicul copil. Am urmat 3 ani de facutate si 2 de master. In aceasta sesiune am terminat masterul. Stiind ca am dreptul la pensie pana la varsta de 26 de ani( in prezent am 24), intrebarea mea este urmatoarea, trebuie sa fiu inscrisa la scoala urmatorii 2 ani pentru a primi pensie? Sau mai primesc inca 2 ani pensie fara a mai fi inscrisa la vreo intitutie de invatamant de stat? Va multumesc. P. O.

R.:Intr-adevar, conform art. 499 (3) din Codul "(3) Parintii sunt obligati sa il intretina pe copilul devenit major, daca se afla in continuarea studiilor, pana la terminarea acestora, dar fara a depasi varsta de 26 de ani.". Din aceasta perspectiva, in masura in care va continuati studiile, aveti dreptul legal sa solicitati  parintelui sa-si execute in continuare obligatia de intretinere.

Totusi, v-am recomanda prudenta in implementarea acestei solutii. Astfel, in functie de tipul de studii pe care il veti urma, este posibil sa se interpreteze ca nu sunteti neaparat in continuarea studiilor, astfel incat nu ati mai fi indreptatita la intretinere. Este astfel posibil ca parintele respectiv sa poata solicita in instanta pensia platita, in masura in care poate dovedi ca nu ati procedat cu rea-credinta sau nu ati fost in realitate in continuare de studii.

Va oferim cateva exemple fata de care trebuie sa manifestati atentie. Mai departe, este doar decizia dumneavoastra cum doriti sa procedati:

- inceperea unor studii la alta facultate/specializare decat cea pe care ati absolvit-o cu licenta ar putea fi negata de instanta ca fiind o continuare de studii. Un exemplu oarecum extrem, dar sugestiv: in masura in care ati terminat o facultate  de medicina, va fi greu de sustinut ca sunteti in continuarea studiilor daca incepeti o facultate cu profil economic.

- la fel, in privinta programelor de master: daca veti urma un master care poate fi considerat a nu avea legatura cu specializarea dobandita in urma licentei, s-ar putea sa nu fiti in continuare de studii. Oricum, este discutabil daca un program de master reprezinta "continuare de studii", acesta fiind o forma de invatamant care nu pune cursantul in imposibilitatea de a se intretine din munca, ci dimpotriva, este la baza un program creat special pentru a muncii in timpul derularii sale

- nu in ultimul rand, daca incepeti acum sa studiati, dar la implinirea varstei de 26 ani abandonati aceste studii, se va putea considera ca ati inceput studiile respective cu rea-credinta, doar pentru a primi pensie si fara nici o intentie de a le finaliza.

Au răspuns pentru dvs. av. Cătălin Oroviceanu și av. Liliana Grădinaru.

Colectivul ARPCC

Semnaţi petiţia pentru recunoașterea Alienării Parentale ca violenţă/abuz emoţional împotriva copiilor

Semnaţi petiţia pentru recunoașterea Alienării Parentale ca violenţă/abuz emoţional împotriva copiilor

Profesioniștii din mai multe discipline au identificat și definit alienarea parentală ca o practică omniprezentă prin care un părinte care divorţează atacă emoţional relaţia celuilalt părinte cu copilul. Aceasta abuz emoţionale este realizat de obicei cu intenţia de a câștiga beneficii materiale sau un avantaj competitiv în faţa instanţei de judecată. De cele mai multe ori Agenţiile de protecţie a copilului nu fac nimic pentru a preveni sau penaliza părinţii abuzatori, astfel că relaţia dintre copil și părintele natural suferă o degradare ireversibilă care implică daune emoţionale profunde asupra copilului

Începând cu anul 1990, anul în care Convenţia cu privire la Drepturile Copilului a intrat în vigoare, o formă și mai periculoasă de alienare parentală a pătruns în societate. Pentru a se conforma cu rezoluţiile anuale propuse de ONG-uri la Comitetul privind Drepturile Copilului, statele și guvernele au iniţiat, dezvoltat și susţinut o persecuţie împotriva părinţilor pentru a îi separa de la copiii lor pe motive legate de așazisă neglijenţă. Agenţiile de protecţie ale copiilor din multe ţări despart copiii de părinţii biologici, de bunici și familia extinsă în baza unora dintre cele mai nerezonabile motive, acceptând sentinţe judecătorești de despărţire a părinţilor naturali de copii pentru ca aceștia să fie daţi spre adopţie.

Ajutaţi-ne să oprim această cruzime și brutalitate împotriva copiilor! 

Deja s-au strâns 14000 de semnături la nivel global !

Semnaţi această petiţie aici

[ngo1274]

Brosura in limba romana, privitoare la alienarea parentala

Avem placerea sa punem la dispozitia publicului larg urmatoarea brosura referitoare la alienarea parentala:

Brosura poate fi descarcata de la adresa web
http://www.arpcc.ro/manuale/alienare

Cu deosebita consideratie.
Colectivul ARPCC

Am un copil. Puteți să mă ajutați în procesul de divorț?

Puteți să mă ajutați în procesul de divorț?

Vă ajutăm deja. Dar nu în mod direct. Misiunea noastră este de a pune la dispoziția dvs. și avocatului/mediatorului dvs. experiența noastră într-o formă cât mai lizibilă, utilizând  internetul. Vă sfătuim că citiți cât mai mult din lucrurile publicate de noi. Deşi nu sunt perfecte încă, resursele pe care vi le punem la dispoziție, reprezintă cea mai completă bază de cunoștințe din România privitoare la problematica custodiei comune. ARPCC este o sursă de referință pentru mulți avocați, mediatori și judecători implicați în cauze cu minori. Încercăm să structurăm informația de așa natură încât să vă fie accesibilă și dvs. pentru că dacă veți înțelege drepturile și obligațiile dvs. veți putea colabora mai bine cu avocatul ce vă reprezintă interesele. Astfel veți putea influența calitatea actului de justiție. 

Ne-am bucura ca nu doar unul dintre părinți să citească materialele publicate de noi. Sugerați fostului partener de viață să citească la rândul său materialele publicate de noi. Dacă acest lucru se va întâmpla, suntem convinși că veți putea să reglați mult mai ușor eventualele diferenduri, apelând la o modalitate necontencioasă de finalizare a divorțului. Astfel copilul dvs. și dvs. personal veți avea multe de câștigat.

Resurse utile:

Atât mamele cât şi taţii pot învăţa să fie mai buni părinţi, găsind căile de comunicare adecvate cu celălalt părinte, spre beneficiul copiilor lor. Dacă divorţați, este util să accesaţi resursele pe care vi le punem la dispoziţie:

• Manualele editate de către noi și care se regăsesc aici
• Biblioteca online a ARPCC (conține studii, articole, legislație, șabloane și exemple) disponibilă aici
• Articole cu caracter enciclopedic din Wikipedia disponibile aici (a se vedea caseta din dreapta paginilor)
• Blog-ul ARPCC disponibil aici

Specialişti care vă pot ajuta:

ARPCC nu recomandă un avocat, un psiholog sau un mediator pentru bani. Credem însă că avocaţii, mediatorii sau psihologii care sunt expuşi ideilor ARPCC (s-au înscris în newsletter-ul ARPCC) înţeleg mai bine drepturile dvs. şi ale copilului dvs. privitoare la exercitarea autorităţii părinteşti în comun. De aceeea ne permitem să publicăm lista cu specialiştii cu care suntem în contact:

• Baza de date cu mediatorii care sunt înscrişi pe newsletter-ul ARPCC se poate consulta aici
• Baza de date cu avocații înscrişi pe newsletter-ul ARPCC se poate consulta aici

Ce fac dacă am o întrebare privitoare la custodie?

Foarte multe din răspunsurile la întrebările dvs. se regăsesc în resursele enumerate mai sus. De pildă manualul părintelui divorțat sau broșura de popularizare. În blogul ARPCC puteți să căutați articolele etichetate ca "sfaturi pentru părinți". Dacă consultând cu atenție materialele descrise mai sus nu ați găsit răspuns la întrebările dvs. puteți să ne adresați  o întrebare aici. Ne rezervăm dreptul de a publica atât întrebarea dvs. cât și răspunsul, după ce vom fi anonimizat orice informații personale. Vă rugăm să notați faptul că întreaga activitate a asociației este realizată exclusiv prin munca voluntară a unor oameni care au familii, servicii și care, poate ei înșiși sunt implicați într-un proces de divorț. Deoarece suntem extrem de ocupați am aprecia dacă ne veți adresa întrebări doar după ce ați investit minim 20 de ore studiind resursele enumerate mai sus. 

Totuși, cum pot să obțin ajutor?

Consultați, vă rugăm, această pagină

Pentru părinții divorțați ce vor să ni se alăture:

Pe lângă timpul dvs. investit în acțiunile în justiție pentru cazul personal, vă recomandăm să încercați să alocați timp și pentru a lucra pentru cauza noastră comună, aceea de a îmbunătăți situația de ansamblu a copiilor români ce trec prin divorțul părinților. Dacă sunteți un părinte divorțat, aceasta contribuție benevolă vă va ajuta să vă re-echilibrați într-un moment în care din punct de vedere emoțional sunteți foarte sensibil. Vă veți simți folositor și util societății, iar acesta nu e puțin lucru. Dar înscrieți-vă în grupul nostru doar dacă sunteți pregătit în a lucra serios, cu responsabilitate, pe termen lung, fără a pretinde altceva în schimb, pentru această cauză comună -- aceea de a proteja mai bine pe cei 50.000 de copii care trec an de an prin experienţa divorţului părinţilor lor.

Situaţia custodiei în Belgia şi Olanda

Traducători: Mihaela Vascu, Antoci Andreea Claudia

Acest articol poate fi descărcat de la adresa web: http://goo.gl/oENwkY

Situaţia custodiei în Olanda

Olanda, ca şi Norvegia, Germania şi alte ţări din Vestul Europei, are într-adevăr implementată în dreptul familiei, încă din anul 1998, prezumţia de autoritate părintească comună după divorţ. Dar Olanda are doar o foarte slabă prezumţie de egalitate părintească şi de îngrijire comună a copilului post separare (custodie comună fizică). Aceasta însemnă că, în practica legală, se permite reşedinţă alternantă doar atunci când mama este de acord.  

În Olanda, custodia legală comună a fost introdusă în dreptul familiei de Parlamentul olandez în 1998, aceasta fiind stabilită ca standard pentru autoritatea părintească după divorţ. Iar noua lege olandeză privitoare la continuitatea îngrijirii părinteşti după separare (legea nr. 30145 ce a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2009) a determinat introducerea în dreptul familiei olandez a principiului de bază al egalităţii ambilor părinţi şi a prezumţiei de egalitate părintească (atât înainte cât şi după divorţ sau separare şi neţinându-se cont dacă părinţii au fost căsătoriţi anterior sau nu). Noua lege olandeză a introdus totodată prevederi care încurajează părinţii care se despart în a redacta şi propune instanţei un plan parental agreat în comun ca parte a procedurilor de separare sau de divorţ

.   

Ţinând cont însă de tradiţia olandeză mediocră în reformare efectivă a dreptului familiei, de valoarea preponderent decorativă a sentinţelor judecătoreşti pentru taţi şi de cutuma instanţelor olandeze de a da hotărâri care suprascriu sau interpretează “creativ” legislaţia, rămâne de văzut ce va aduce această nouă lege în jurisprudenţa instanţelor specializate în dreptul familiei pentru părinţii aflaţi în curs de divorţ sau separare şi pentru copiii lor.  

Legea Belgiană din 2006 privitoare la reşedinţa alternantă

În Belgia, la iniţiativa Partidului Socialist, a fost implementată o prezumţie legislativă de tip 50/50 custodie fizică comună (care implică în mod efectiv reşedinţa alternantă a copiilor) după separarea părinţilor. Iniţiativa fost votată în Camera Comunelor şi în Senat iar legea a intrat in vigoare când a fost publicată oficial de către Guvernul Federal Belgian, pe 4 septembrie 2006.

Un procent estimat de 35-45% din divorţurile actuale belgiene rezultă acum în aranjamente care implică participarea ambilor părinţi la creşterea copilului, aranjamente ce implică reşedinţa alternantă a copilului. Noua lege belgiană federală privitoare la custodia comună fizică va fi discutată mai pe îndelete în prezentarea de mai jos.   

Această nouă lege a introdus prezumţia de custodie comună fizică, de îngrijire şi reşedinţă alternantă a copilului ca normă ori aranjament preferat de îngrijire a copilului post-divorţ, normă care să fie hotărâtă de către instanţele belgiene specializate în dreptul familiei. Mai mult, legea a introdus accesul unilateral şi imediat în instanţă pentru oricare dintre părinţii divorţaţi sau separaţi care solicită clarificarea, întărirea sau extinderea prevederilor sentinţelor anterioare, în caz de nevoie.      

Contrar a ceea ce se crede, reforma belgiană a dreptului familiei din septembrie 2006 nu a introdus regula de 50/50 îngrijire fizică comună şi aranjament de reşedinţă, pentru toţi părinţii belgieni aflaţi în curs de divorţ sau separare. În schimb, a introdus doar o prezumţie de custodie comună fizică (reşedinţă alternantă a copilului) care, în baza legii, ar trebui supusă evaluării şi investigaţiei minuţioase, ca primă opţiune, pentru fiecare caz în parte, de către instanţele belgiene specializate în dreptul familiei. Această evaluare se face de către judecători, la cererea unuia sau a altuia dintre părinţii aflaţi în divorţ, individual şi separat.

Aşadar, s-a introdus în legislaţia belgiană prevederea ca atunci când cel puţin una dintre părţile implicate în procesul de separare cere curţii belgiene o sentinţă de tip reşedinţă alternantă şi îngrijire comună în cursul procedurilor de divorţ şi custodie, instanţele belgiene specializate în dreptul familiei să fie obligate să investigheze minuţios posibilitatea de a stabili reşedinţa alternantă a copilului cu cei doi părinţi ca primă opţiune. Instanţele sunt investite cu prerogativa de a impune o sentinţă de tip custodie comună fizică în cadrul procedurilor de divorţ şi separare, chiar şi atunci când cealaltă parte implicată nu şi-a dat acordul privitor la un astfel de aranjament de tip reşedinţă alternantă.

Practic, dezideratele privind reşedinţa alternantă a copilului post-divorţ şi aranjamentele de îngrijire comună (custodia comună fizică) au fost recunoscute încă o dată şi restabilite ca esenţă a dreptului familiei belgian şi a procedurilor instanţelor specializate în dreptul familiei.

Mai mult decât atât, judecătorii curţilor belgiene specializate în dreptul familiei au obligaţia explicită trasată de lege în a specifica în scris motivele care stau la baza deciziilor lor privind aranjamentele de îngrijire şi reşedinţă ale copilului post-divorţ, în cazul în care acestea se abat de la prezumţia de custodie comună fizică (reşedinţă alternantă şi îngrijire comună).

Aceste dispoziţii noi ale legii belgiene au plasat participarea comună a celor doi părinţi la creşterea copilului ca parte principală a procesului decizional al curţilor belgiene ale dreptului familiei cu privire la îngrijirea, accesul şi reşedinţa copiilor implicaţi. Necesitatea şi obligaţia impusă de lege judecătorilor specializaţi în dreptul familiei de a motiva detaliat, în scris, în sentinţele judecătoreşti emise, de ce nu se impune un aranjament care să implice creşterea şi educarea în comun a copilului de către cei doi părinţi şi locuinţa alternantă a copilului, acordă posibilitatea justiţiabilului de a se face apel în cazul în care acesta consideră că motivarea instanţei nu este corectă.

Un element suplimentar dar subestimat, al reformei belgiene a dreptului familiei este acela că dosarele privitoare la divorţ şi custodia copilului nu sunt, prin lege, niciodată considerate închise, cât timp copiii nu ajung la vârsta majoratului.

În acelaşi timp, legea belgiană prevede accesul imediat şi prioritar al dosarului pe rolul instanţei de judecată, la cererea unilaterală a oricăruia dintre părinţii implicaţi, fără a fi nevoie de reprezentare legală în cadrul şedinţei de judecată cerute. Acest acces prioritar şi imediat poate fi util în situaţiile în care un părinte cere din partea instanţei o sentinţă suplimentară, care să conţină prevederi clarificatoare ori cu măsuri asiguratorii mai ferme, atunci când consideră că aranjamentele privitoare la îngrijirea copilului, la reşedinţa copilului, la îngrijirea şi accesul la copil, aşa cum au fost decise printr-o sentinţă anterioară, nu au fost respectate satisfăcător de celălalt părinte.

Despre autor:

Peter Tromp este un psiholog educaţional şi de copii din Olanda ce reprezintă Platform for European Fathers (PEF) şi Dutch Father Knowledge Centre (VKC).