Petitie pentru unificarea jurisprudentei privitoare la stabilirea vremelnica a unui program de vizitare minor

Va prezentam o petitie primita de la un parinte caruia Tribunalul Buzau ia respins cererea de ordonanta presedintala de stabilire vremelnica un program de legaturi personale cu copilul sau. 

Ne exprimam dezamagirea profunda pentru faptul ca in Romania anului 2013 astfel de situatii, in care un copilul este separat de catre parintele sau, pe motive procedurale (pe motiv ca astel s-ar pre-judeca fondul)

Colectivul ARPCC 

******************************************* 

DOMNULE VICEPREŞEDINTE,

Subsemnatul XY, domiciliat în mun. Z supun atenţiei dvs. următoarele:

-am avut pe rolul Judecătoriei Buzău dosarul de ordonanţă preşedinţială NNNN;

-prin sentinţa civilă nr. AAA a Judecătoriei Buzău mi-a fost ĩncuviinţată derularea unui program de relaţii personale cu fiul meu, XA, născut la DDD, prin luarea copilului la domiciliul meu, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a dosarului de divorţ CCCC;

-soţia mea nu a respectat acest program şi a declarat recurs;

-prin decizia civilă BBB, Tribunalul Buzău a respins cererea de ordonanţă preşedinţială 24581/200/2012, motivând: “Pe de altă parte, prin stabilirea programului de vizită solicitat de reclamant, se prejudecă fondul cauzei, ceea ce este inadmisibil pe calea ordonanţei preşedinţiale”.

Ĩn aceste ĩmprejurări, am rămas fără niciun drept de acces la minor, situaţie similară celei din cauza CEDO Vojnity vs. Ungaria ( petiţia 29617/07, decizia din 12.02.2013), ĩn care judecătorii au concluzionat: „28. Curtea notează de la început că, în speţă, petentul a avut contacte regulate cu fiul său, până la decizia Curţii Regionale din judeţul Csongrád din 4 februarie 2008, care l-a lipsit de toate drepturile de acces (a se vedea punctul 14 de mai sus).

În această privinţă, Curtea reaminteşte că plăcerea reciprocă trăita de către părinte și copil, unul ĩn compania celuilalt, constituie un element fundamental al vieții de familie (a se vedea Eriksson vs. Suedia, 22 iunie 1989, § 58, seria A, nr. 156). Reclamantul fiind lipsit de acest element, Curtea constată că decizia Tribunalului Regional a constituit o ingerință în dreptul reclamantului la respectarea vieții de familie. Astfel, cazul intră în domeniul de aplicare al articolului 8 din Convenție.”

           

            Ĩn opinia mea, decizia civilă 102/23.01.2013 ĩncalcă totodată şi prevederile art. 496 alin. 5 al N.C.C., art. 7-1 al Convenţiei ONU cu privire la drepturile copilului, art. 14 şi 30 ale Legii nr. 272 din 21 iunie 2004, art. 7 şi 24 (3) al Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 4, alin. (1) şi (2) ale Convenţiei de la Strasbourg asupra relaţiilor personale care privesc copiii, art 5 al Protocolului nr. 7 la Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, aşa cum a fost amendat prin protocolul nr. 11.

Jurisprudenţa CEDO relevantă este cea din cauzele  Zavrel vs. Republica Cehã (petiţia numărul: 14044/05, decizia din 18 aprilie 2007), Keegan vs. Irlanda (petiţia 16969/90, decizia din 26.05.1994), Iosub Caras vs. România (petiţia 7198/04, decizia  din 27.07.2006), Ignacollo-Zenide vs. România   (petiţia 31679/96, decizia din 25.01.2000).

Am studiat şi alte decizii definitive şi irevocabile pronunţate ĩn alte dosare de ordonanţe preşedinţiale având ca obiect derularea de programe de relaţii personale şi am ajuns la concluzia că tribunale din ariile de competenţă a 5 Curţi de Apel din România au admis astfel de cereri, considerând deci că ĩn acest mod NU se prejudecă fondul.

În dovedire, exemplific prin dispozitivele hotărârilor aferente cauzelor: de la BR, dosarul 14395/196/2012, de la IF, dosarul 15154/94/2012, de la IL, dosarul 2405/330/2011, de la SB, dosarul 488/257/2009, de la SV, dosarul 3539/285/2012, de la TR dosarul 2134/339/2008, de la PH, dosarul 4263/281/2012, de la BZ dosarul 27161/200/2012, de la BZ dosarul 16900/200/2012.

În aceste condiţii, decizia civilă BBB a Tribunalului Buzău soluţionează ĩn mod complet diferit faţă de alte cauze similare o cerere de derulare a unui program de relaţii personale pe calea ordonanţei preşedinţiale.

Prin prevederile ei, această decizie civilă a Tribunalului Buzău ĩncalcă un Drept Fundamental al Omului, cel la viaţă de familie şi al Copilului, acela de a fi crescut şi ĩngrijit de amândoi părinţii, constituind un precedent periculos pentru jurisprudenţa din România.

Având ĩn vedere considerentele de mai sus, ĩn temeiul art.11 lit d) al Regulamentului de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, Deciziei nr. 5/ 19 ianuarie 2009 a Î.C.C.J., art. 2 (3), art. 5 (1) şi (4), art. 6 (j) ale Legii 272/2004, art. 6 şi art. 8 ale Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, formulez prin prezenta

PETIŢIE

şi vă adresez rugămintea de a dispune urgent următoarele:

-ca Tribunalul Buzău să elaboreze un plan URGENT de acţiune, cu termene imediate, ĩn vederea unificării practicii judecătoreşti ĩn ceea ce priveşte soluţionarea cererilor de stabilire a programelor de legături personale, pe calea ordonanţelor preşedinţiale;

-să mi se transmită urgent, dacă există, şi alte exemple de soluţionare similare deciziei civile BBB a Tribunalului Buzău, luate la nivelul unor instanţe din cadrul altor Curţi de Apel decât cea din Ploieşti, pentru a formula petiţii ĩn scopul iniţierii unui Recurs ĩn Interesul Legii, de către Procurorul General al României şi Avocatul Poporului;

-să mi se confirme ĩn scris, urgent, că practica judecătorească ĩn ceea ce priveşte soluţionarea cererilor de stabilire a programelor de legături personale, pe calea ordonanţelor preşedinţiale a fost unificată la nivelul Tribunalului Buzău;

Ataşez copii după următoarele documente:

1. Declaraţia martorului TN, de la fila 159 din dosarul de ordonanţă preşedinţială NNNN
2. Decizia civilă BBB a Tribunalul Buzău, pronunţată ĩn dosarul de ordonanţă preşedinţială
3. Dispozitivul hotărârii judecătoreşti de la Tribunalul IF, dosarul 15154/94/2012
4. Dispozitivul hotărârii judecătoreşti de la Tribunalul IL, dosarul 2405/330/2011
5. Dispozitivul hotărârii judecătoreşti de la Tribunalul TR dosarul 2134/339/2008
6. Dispozitivul hotărârii judecătoreşti de la Tribunalul SV, dosarul 3539/285/2012
7. Dispozitivul hotărârii judecătoreşti de la Tribunalul SB, dosarul 488/257/2009
8. Dispozitivul hotărârii judecătoreşti de la Tribunalul BR, dosarul 14395/196/2012
9. Dispozitivul hotărârii judecătoreşti de la Tribunalul PH, dosarul 4263/281/2012
10. Dispozitivul hotărârii judecătoreşti de la Tribunalul BZ,  dosarul 27161/200/2012

Dispozitivul hotărârii judecătoreşti de la Tribunalul BZ, dosarul 16900/200/2012

15.05.2013

Cu respect,

DOMNULUI VICEPREŞEDINTE AL CURŢII DE APEL PLOIEŞTI