Ce vedem în filme despre divorţ nu are legătură cu realitatea

Ce vedem în filme despre divorţ nu are legătură cu realitatea

Interviu cu fondatorul www.paternita.info (pentru revista italiană Affaritaliani.it)

"Divorţul la TV este prezentat ca exacerbând conflictul, în stilul războiului Rozelor, sau pur şi simplu îndulcindu-l, cum face familia Cesaroni. Dar în realitate există o suferinţă profundă". Astfel, FABIO BARZAGLI, tată separat şi la rândul său fiu provenind din părinţi separaţi, intervine la Affaritaliani.it pentru a readuce copiii în centrul dezbaterii cu privire la custodia comună, dezbatere susţinută zilele trecute de părinţi faimoşi ca Matteo Sereni şi Tiberio Timperi. "Copiii suportă consecinţele cele mai dureroase ale separării dar îşi vor da seama doar când vor fi mari"

Marţi 21 Septembrie 2010 17:37 PM

"Este corect să fie apărate drepturile părinţilor separaţi şi să fie luate în considerare toate normativele eficiente, dar să nu uităm drepturile copiilor. În cadrul acestor războaie între părinţi, copiii suferă cel mai mult, în prezent şi când vor creşte, deoarece anumite dureri se concretizează doar când se ajunge la maturitate". FABIO BARZAGLI, responsabil al portalurilor www.infanzia-adolescenza.info şi www.paternita.info a trăit personal experienţa separării copil fiind dar şi în calitate de soţ şi tată.

Deoarece ei sunt cei care plătesc consecinţele cele mai dificile ale separării părinţilor, dar adesea aceştia trec pe planul doi, uitaţi printre cerinţe economice şi numărarea orelor petrecute în casa unui părinte decât în casa celuilalt părinte. "E bine venită iniţiativa legislativă, pentru care mă lupt personal, dar este şi o acţiune morală şi culturală ce trebuie continuată". De ani de zile BARZAGLI este implicat personal în apărarea drepturilor familiei. Colaborează cu Marino Maglietta, preşedinte al asociaţiei Creştere Împreună şi elaboratorul legii 54 din 2006, şi se ocupă în principal de reprezentarea, pe întreg teritoriul Italiei cât şi în apropiere, persoanelor care se confruntă cu drama separării.

Acesta, trăind personal drama, ştie bine ce înseamnă, mai ales atunci când te afli în ipostaza de fiu. "Când părinţii mei s-au separat eu eram deja mare – povesteşte -. Aveam 18 ani, deşi primele discuţii au apărut atunci când aveam 12 ani. Totuşi, abia la treizeci de ani mi-am dat seama câtă suferinţă mi-a adus şi consecinţele pe care le-am suportat în viaţă, de la şcoală la muncă, de la sănătate în raport cu ceilalţi. Separarea, indiferent cum apare, lasă un gol neprevăzut. Din ziua în care încep războaiele între părinţi, înţelegi că nu vei mai putea conta pe ei."

În fiecare an în Italia 450.000 de persoane trăiesc experienţa separării. Dintre acestea o sută de mii sunt copii, printre aceştia, există treizeci de mii de copii care văd cum se distruge de tot sau aproape de tot raportul cu unul dintre părinţi. Pentru ceilalţi, raporturile vor continua oricum într-un mod dezechilibrat: în medie 80% din timp este petrecut cu un părinte, de fapt, "colocatarul", care de obicei este mama, şi 20% din timp cu celălalt părinte. În practică, doar 6/8 din nopţi din treizeci sunt petrecute în casa tatălui. Şi copilul ce provine din părinţi separaţi are cu 77% mai mult posibilitatea de a suferi atacuri de panică.

Prin intermediul broşurilor, emisiunilor TV, cursurilor şi iniţiativelor de sensibilizare, BARZAGLI încearcă să conducă familiile spre o "separare uşoară", de fapt, mai întâi către o "evaluare uşoară" a controverselor, sau o tentativă de reconciliere. Copiii sunt cei care trebuie mai ales urmaţi, deoarece înţeleg ceea ce se întâmplă cu părinţii şi devin suficient de conştienţi pentru a accepta situaţia.

În acest aspect, mass media cu siguranţă nu este de ajutor: "Televiziunea transmite mesaje contradictorii şi prea puţin adevărate. Separarea este prezentată exacerbând conflictul, în stilul Războiului Rozelor, sau îndulcindu-l, cum fac dramele TV de tipul Familiei Cesaroni, care prezintă totul într-un mod uşor şi fericit. Dar ambele cazuri sunt foarte departe de adevăr. În realitate există multă suferinţă profundă ascunsă."

Maria Carla Rota

([ngo457] traducător Nicu Dinuta)