Custodia comuna in Canada - definitia custodiei comune legale si a custodiei comune fizice

Recomandarea custodiei comune legale in Canada

Autor: Lucia Fernandez De Sierra, doctor în psihologie, psiholog independent din Canada
Traducere din limba franceză a textului disponibil la adresa web www.arpcc.ro/docs/pg/011
Traducător: Amelia Gheorghe, Adaptare: Codin Băltăgan

În luna decembrie a anului trecut, emisiunea ”Enjeux” de la Radio Canada trecea în revistă avantajele şi dezavantajele custodiei comune cu locuinţă alternată. În Franţa, acest tip de soluţie este foarte popular şi foarte utilizat de tribunale. În acelaşi timp, este foarte criticat şi, în prezent, o mişcare contrară se dezvoltă cu paşi mari. Emisiunea pune în lumină complexitatea situaţiei cu mărturisirea mai multor copii cu locuinţă alternată , călătorind dintr-o casă în alta, săptămână după săptămână, mereu cu bagajele făcute.

Acest articol îşi propune să prezinte definiţia custodiei comune, să facă portretul robot al părinţilor care ar putea fi buni candidaţi, şi de asemenea trăsăturile copiilor. Este prezentat studiul pilot comandat în 2004 de Ministerul Justiţiei din Canada, şi criteriile utilizate în jurisprudenţa din Québec.

Potrivit liniilor directoare asupra pensiilor alimentare pentru copii stabilite în 1997, guvernul federal defineşte custodia comună astfel : ”un copil locuieşte în două locuinţe, şi petrece cel puţin 40% din timp în ce-a de-a doua” (Ministerul canadian al Justiţiei, 1997). Adesea utilizate ca sinonime, se confundă termenii de custodie comună fizică şi custodie comună legală, după care părinţii împart responsabilitatea deciziilor importante care privesc viaţa copiilor lor, putând adopta diverse condiţii de locuit. Spre deosebire de majoritatea statelor lumii, termenul de ”custodie comună fizică” este impropriu utilizat în Canada pentru a numi un aranjament de tip locuinţa alternată a copilului în care se poate ca autoritatea părintească să fie exercitată sau nu în comun. Custodia comună (fizică sau legală) implică mai multe responsabilităţi de conciliat între cei doi părinţi decât doar locuința alternantă. În Canada, locuinţa alternată poate fi inclusă sau nu în aranjamentul privitor la
autoritatea părintească comună.

Trebuie să admitem că nu toţi părinţii sunt potriviţi pentru custodia comună (cu sau fără reşedinţă alternată). Autori ca Schutz şi All (1989), Folberg (1984), Musinger & Karlson (1994) (in Brinklin, 1994); Gardner (1989) consideră că nişte candidaţi buni pentru custodia comună nu trebuie să aibă nicio dificultate în a colabora, sunt amândoi de acord să împartă custodia şi să-şi asume fiecare partea lui de responsabilitate; nu există violenţă, resentimente şi nici dorinţă de răzbunare a părinţilor unul faţă de celălalt, sunt de acord în ceea ce priveşte locul unde vor locui copiii; au aceleaşi valori morale şi sociale; sunt gata să negocieze (şi să cedeze) în cazul unor divergenţe.

Zirkel are propria sa listă de criterii. El consideră că nişte părinţi apţi pentru custodia comună şi-au împărţit înainte de despărţire într-un mod egal îngrijirile acordate copilului, ceea ce permite menţinerea unei rutini deja instaurate. Părinţii locuiesc aproape unul de celălalt, (la maxim 20 de minute) sau în acelaşi cartier şcolar, în aşa fel încât copilul să aibă o continuitate în activitatea lui (prieteni, şcoală). Merg de la o locuinţă la alta fără prea mari dificultăţi. Cei doi părinţi au un stil asemănător de educaţie şi valori. Se sprijină reciproc ca asociaţi egali pentru creşterea şi educarea minorului. Amândoi iau măsuri pentru a-şi proteja copilul de conflictele şi neînţelegerile ce apar între ei. În opinia lui Zirkel, copilul trebuie sa facă dovadă de un temperament flexibil şi adaptabil, ca să se poată acomoda schimbărilor necesare între cele două sisteme de dinamică familială. Zirkel ţine cont şi de vârsta copilului, de exemplu, pentru un sugar mai mic de un an, propune mai multe vizite în timpul zilei, înainte de a-l culca pentru prima dată în noua casă.

În faţa necesităţii de a obţine mai multe detalii despre caracteristicile si repercusiunile diferitelor tipuri de custodie, Ministerul Canadian al Justiţiei a comandat, în 2004, o analiză critică a contractelor de custodie. Este vorba despre un studiu pilot, realizat în Alberta, pentru a cerceta posibilitatea de a obţine la scară naţională informaţii asupra înţelegerilor între părinţi. Acest proiect avea două scopuri: pe de-o parte să examineze planurile parentale care implică custodie comună cu locuinţă alternată (deci custodie comună fizică n.t.) pe un eşantion de părinţi şi, pe de altă parte, să conceapă metodologia unui studiu al contractelor de custodie partajată care să se poată aplica altor înţelegeri parentale şi a unor eşantioane de anvergură naţională.

Rezultatele studiului arată că, în cele mai multe cazuri, condiţiile de locuinţă au rămas stabile în perioada care a urmat după despărţire şi după divorţ. Subiecţii studiului au declarat că pot să colaboreze în mod constant cu fostul partener ; iau diverse hotărâri, în particular, cu sau fără ajutorul avocaţilor. Şi-au exprimat, de asemenea, şi satisfacţia cu privire la condiţiile de locuinţă. Majoritatea au ţinut o legătura strânsă, amicală, cu celălalt părinte, discutând pe măsură ce apăreau problemele şi susţinându-l pe celălalt în deciziile lui. În aproximativ 75% din cazuri, planul parental s-a tradus în practică prin împărţirea responsabilităţilor de pe o zi pe alta. Puţine subiecte de neînţelegere pe tema banilor au fost semnalate, ambii părinţi lucrând cu normă întreagă. Dat fiind că responsabilităţile părinteşti, chiar şi împărţite în mod egal se amestecă şi se schimbă de-a lungul timpului, planurile parentale prea structurate se dovedesc dificil de adoptat. Potrivit acestui studiu,
o mare parte a părinţilor considerau că înţelegerile erau satisfăcătoare pentru copiii lor, în special pentru că ei erau capabili să lucreze împreună si să se sprijine reciproc.

În Quebec, şi după studierea jurisprudenţei, acordarea custodiei comune (incluzând custodia comună cu locuinţă alternată) se face după o listă de criterii (Dreptul Familiei 1997, 1992, 1988). Primul criteriu depinde de capacitatea părinţilor : cei doi răspund într-un mod asemănător nevoilor fizice, materiale, emoţionale şi spirituale ale copilului, pe lângă nevoile de învăţare şi sociale. Al doilea criteriu, dar nu mai puţin important, este comunicarea funcţională între părţi, precum şi disponibilitatea lor şi dorinţa de a stabili o custodie comună înainte de despărţire.

Un alt factor de care se ţine seama este distanţa între domiciliul părinţilor (mai ales când copiii sunt la şcoală). Mai există şi soluţia numită ”nesting” : copiii rămân în casă şi părinţii fac cu rândul, ceea ce cere o locuinţă (sau o cameră) exterioară petru fiecare părinte şi multă cooperare din partea lor.

Printre alte criterii, cei doi părinţi au valori educative (ceea ce unii numesc unitate de direcţie şi continuitate în educaţie) şi moduri asemănătoare de a acţiona. Sunt capabili să menţină un mediu stabil, incluzând familia reconstituită (o mama vitregă sau un tată vitreg pot reprezenta pentru copii forme distincte de ataşament) şi raporturi cu familia extinsă (bunici, unchi, mătuşi, veri).

Cât despre copil, jurisprudenţa ţine cont de voinţa lui, de vârstă, de starea de sănătate, de absenţa sindromului de alienare parentală, ca şi de confortul copilului de a interacţiona cu părintele. Ca urmare a rupturii familiale, copilul trebuie să aibă cel mai mare beneficiu, o relaţie apropiată şi constantă şi relaţii sănătoase cu cei doi părinţi. Atât mama cât şi tatăl trebuie să recunoască importanţa contactelor copilului cu fiecare dintre ei şi implicarea lor în deciziile care îl privesc.

În litigii, la Tribunal, sistemul de custodie comună (cu locuinţă alternată) oferă părinţilor posibilitatea de a ”câştiga” mai degrabă decât o pierdere. Numeroşi părinţi, pentru a evita plata pensiei alimentare, preferă custodia cu locuinţă alternată, ba chiar cheltuielile împărţite. De altfel, in expertizele psiho-legale, mulţi psihologi recomandă custodia comună cu sau fără locuinţă alternată pentru a evita indispoziţia, nemulţumirea şi sentimentele de nedreptate ale părinţilor. Brunet (1999) semnalează că adesea Tribunalul nu ţine cont de capacităţile parentale ale părţilor ci acordă custodia comună (cu locuinţa alternată) părţilor pentru a nu priva copilul de un raport egal cu cei doi părinţi. Totuşi, în cazul unor conflicte grave (chiar elemente nesănătoase şi patologice) ca violenţa conjugală, sau răpirea copilului, custodia comună nu este o soluţie sănătoasă, nici viabilă. În expertizele medico-legale, fiecare caz ar trebui analizat şi studiat în profunzime, cu cel mai mare
respect, păstrând neutralitatea şi obiectivitatea, ţinând cont de nevoile copilului, de vârsta lui, şi de legăturile particulare pe care le menţine (durabilitate, armonie şi confort) cu fiecare dintre părinţi. O expertiză a custodiei copilului trebuie, în teorie, să aibă ca scop confortul şi beneficiul acestuia. Cu toate astea, de câte ori nu observăm că custodia comună (cu locuinţă alternată) nu este decât un conflict divizat, continuare şi amplificare a conflictului dintre părinţi şi că minorul este prins între două sisteme diferite de educaţie şi valori, ba chiar opuse.

Ca psihologi, avem nevoie de cercetare în domeniu pentru a ne putea sprijini pe nişte repere clare şi empirice atunci când ne prezentăm în faţa Tribunalului pentru a face recomandări.

Referinţe :

• Ministère de la Justice du Canada (2004) Ententes de garde partagée : entrevues de parents (Étude pilote).
• Brunet, L. (1999) La garde d’enfant et droit d’accès. L’expertise psycholégale, balises méthologiques et
déontologiques. UQAM.
• Call, J. A. (1994) In Re Joint v. Sole Custody. The Custody Newsletter. PACE, 1997
• Droit de la famille – 2270 J.E. 95-1853 (C.A.)
• Droit de la famille - 2778 (1997) R.D.F. 555 (C.S.) p. 557
• Droit de la famille - 1636 (1992) R.D.F. 600 (C.S.)
• Droit de la famille – 301 (1988), R.J.Q. 17 (C.A.), p. 27
• Fernandez de Sierra, L. (2001) L’encoprésie comme résultat d’aliénation parentale : étude de cas. XXVIth
International Congress on Law and Mental Health. Montréal, Canada, juillet 2001.
• Gardner, R.A. (1989) Family evaluation in child custody mediation, arbitration and litigation. Cresskill, NJ :
Creative Therapeutics.
• Leonoff, A. & Montague, R. (1996) Guide to Custody and Access Assessments. Carswell.
• Weiner Davis, M. The Divorce Remedy. Simon & Schuster, 2001
• Zirkel, Kip (1999) Custody and placement decisions.Guidelines for parents . The Custody Newsletter, PACE
spring 1999.