Nu vreau ca sa ii permit celuilalt accesul in locuinta mea

Întrebare:

Sunt din Bacău şi exercit în comun cu fosta soţie autoritatea părintească asupra băiatului nostru. Sentinţa s-a pronunţat în vară, mama fiind de acord ca minorii să locuiască la mine. Deci locuinţa minorului este la mine. Nu avem stabilit prin sentinţa vreun program de vizitare instanţa apreciând că ne vom înţelege. Aşa a fost până nu de mult. Recent mama mi-a cerut să poată să-l viziteze regulat pe minor la domiciliul meu ”ca să îl ajute cu pregătirea temelor pentru şcoală”. Eu însă nu sunt dispus însă să îi permit fostei să vină la mine. Nici eu nu mă duc la ea în casă şi nu văd de ce ar trebui să îi permit ei să intre în apartamentul meu. Puteţi să îmi daţi un sfat?

Răspuns:

Stimate domn, Stabilirea locuinţei la un părinte este în primul rând o obligaţie şi mai apoi un drept. Multă lume consideră invers. Anume că părintele rezident are mai multe drepturi decât cel nerezident. În realitate drepturile sunt egale. Cu privire la orice decizie majoră privind bunăstarea copilului ambii părinţi trebuie să se pronunţe privitor la aceste decizii şi este responsabilitatea părintelui rezident de a-l implica pe celălalt părinte în aceste decizii. Dacă este însă să privim prin prisma obligaţiilor, părintele rezident are cu mult mai multe obligaţii printre care enumerăm:

1. obligaţia de a pune la dispoziţia părintelui nerezident copii după actele medicale şi şcolare ale copiilor (art. 14 şi 15 din Legea 272/2004) imediat după emitere, ideal printr-o metodă care să poată fi ”auditată” (mail, fax)

2. obligaţia de a nu schimba locuinţa copilului (deci şi locuinţa sa) fără acordul celuilalt părinte, dacă această schimbare e de natură să impieteze asupra legăturilor personale ale minorului cu părintele său -- lucru ce înseamnă în general că orice schimbare de locuinţă trebuie notificată cu minim 4-6 săptămâni înainte celuilalt părinte (jurisprudenţa daneză şi olandeză vorbesc de minim 6 săptămâni termen de notificare) cerându-se acest acord (art. 497 din noul cod civil). În cazul în care părintele nerezident refuză modificarea locuinţei părintele rezident are obligaţia să rămână pe loc până când instanţa de tutelă va analiza problema şi se va pronunţa în acest sens.

3. obligaţia de a permite celuilalt părinte să desfăşoare programul de legături personale atât în afara locuinţei copilului cât şi la locuinţa copilului (art. 496 aliniatul (5) din noul cod civil)

Cele trei obligaţii suplimentare sunt în principal ale părintelui rezident şi în foarte puţină măsură obligaţii ale părintelui nerezident.

Dacă totusi nu doriţi să permiteţi fostei dvs. partenere să acceseze pe copil în locuinţa dvs. ar fi cazul să încercaţi un aranjament de tip custodie comună fizică în care copilul (la vârsta de 7 e suficient de mare încât să poată locui alternativ cu fiecare dintre părinţi  -- o săptămână cu mama şi una cu tata, de exemplu). Aceasta va da posibilitatea fiecărui părinte să se implice în efectuarea temelor pentru acasă şi în ale activităţi specifice vârstei copilului, în linie cu principiile şi filozofia autorităţii părinteşti exercitate în comun.