Criterii de stabilire a interesului superior al copilului

Continuăm seria articolelor pe teme legate de custodia asupra copiilor, prezentându-vă unele dintre modificările pe care le considerăm interesante în proiectul de modificare a Legii 272/2004, iniţiat de către Direcţia Generală de Protecţie a Copiilor, direcţie din cadrul Ministerului Muncii.

I. Astfel, dând curs mai multor cereri din partea societăţii civile, iniţiatorul doreşte să sugereze pentru prima dată în legislaţia românească criteriile generale care trebuie să stea la baza determinării interesului superior al copilului. Conform a ceea ce ştim din discuţiile cu Ministerul de resort, în proiectul legii vor fi introduse 2 prevederi, după cum urmează:

Articolul (2) va fi îmbogăţit cu două noi aliniate după cum urmează:
“(5) În determinarea interesului superior al  copilului, se au în vedere, cel puţin următoarele:
a) nevoile de dezvoltare  -  fizice, psihologice, de educaţie şi sănătate, de securitate şi stabilitate şi apartenenţă la o familie;
b) opinia copilului, în funcţie de vârsta şi gradul de maturitate;
c) istoricul copilului, în mod special situaţiile de abuz, neglijare, exploatare sau orice altă formă de violenţă asupra copilului, precum şi potenţialele situaţii de risc care pot interveni în viitor;
d) capacitatea părinţilor sau persoanelor care urmează să se ocupe de creşterea şi îngrijirea copilului de a răspunde nevoilor concrete ale acestuia.
e) menţinerea relaţiilor personale cu toate persoanele faţă de care copilul a dezvoltat relaţii de ataşament.

(6) Este interzisă folosirea criteriilor discriminatorii în funcţie de sex, naţionalitate, religie sau etnie a copilului ori a părinţilor în luarea deciziilor cu privire la copil

II. De asemenea, răspunzând unor voci care au clamat că noul cod civil este vag relativ la algoritmul concret de stabilire a locuinţei minorului după divorţ, DGPC doreşte să introducă un articol de lege complet nou care să vină în sprijinul dvs. prin prezentarea criteriilor ce trebuiesc luate în considerare atunci când părinţii nu se înţeleg cu privire la locuinţa minorului şi apelează la instanţele de tutelă pentru decizie în acest sens:

(1) Locuinţa copilului este la părinţii lui în cazul în care aceştia locuiesc împreună sau la acel părinte cu care minorul locuieşte în mod statornic ca urmare a acordului părinţilor;
(2) În cazul în care părinţii nu se pot înţelege cu privire la locuinţa minorului, instanţa de tutelă va stabili locuinţa acestuia în baza următoarelor criterii:
a) disponibilitatea fiecărui părinte de a implica pe celălalt părinte în deciziile legate de copii;
b) disponibilitatea fiecărui părinte de a permite celuilalt părinte accesul în locuinţa sa;
c) situaţia locativă a fiecărui părinte din ultimii trei ani de zile;
d) istoricul de violenţă al părinţilor asupra copilului sau asupra altor persoane;
e) opinia copilului, în funcţie de vârsta şi gradul de maturitate;
f) distanţa dintre locuinţele fiecărui părinte şi unitatea de învăţământ;
g) concluziile raportului de anchetă psiho-socială emis de către autoritatea tutelară;
(3) În cazuri excepţionale instanţa poate stabili locuinţa minorului la terţe persoane sau la o instituţie de ocrotire;

Dorim să menţionăm că ambele articole sunt încă sub formă de iniţiativă şi că, pe parcursul procesului legislativ ele pot fi modificate. Credem totuşi că aceste criterii enunţate de către iniţiatorul modificărilor legislative sunt util a fi cunoscute de către dvs.