Punctul 6 din avizul CSM la Proiectul de Modificare a Legii 272/2004

A V I Z

referitor la proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului

În urma examinării proiectului de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului,

CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII

În temeiul art. 38 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

În baza Hotărârii nr. 600 din 03 iulie 2012 a  Plenului Consiliului Superior al Magistraturii:

Avizează favorabil proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, cu următoarele observaţii şi propuneri:

P U N C T U L  6

În ceea ce priveşte respectarea acestor programe de legături personale, apreciem că se poate institui o nouă metodă de responsabilizare a părintelui rezident care se împotriveşte legăturii personale a copilului cu celălalt părinte. Este bine cunoscut, inclusiv din hotărârile CEDO împotriva României, că, prin natura lor, executarea silită a hotărârilor judecătoreşti referitoare la încredinţarea sau reîncredinţarea minorilor sau la programul de legături personale este foarte dificilă şi, uneori, chiar imposibilă. Inclusiv noul Cod de procedură civilă alocă o atenţie deosebită acestor împrejurări, reglementând ipoteze speciale în care este oprită executarea silită în cazul împotrivirii copilului. În consecinţă, soluţia pentru facilitatea relaţiei copilului cu părintele nerezident nu este decât în ultimă instanţă aceea de a veni cu organele de executare şi cu poliţia pentru a obţine întâlnirea cu copilul, deoarece acest demers poate fi, în sine, mai traumatizant decât împotrivirea părintelui la care se află copilul.

Considerăm că, în astfel de situaţii, la semnalarea unor abateri importante de la respectarea programului de vizitare (cum ar fi împiedicarea unei vizite, prin lipsa de la domiciliu a copilului) sau a unor abateri de mai mică importanţă, dar repetate (de exemplu întârzierea repetată în aducerea copilului la întâlnirea cu părintele nerezident, cu afectarea duratei întâlnirii), se impune reglementarea posibilităţii ca  părintele vătămat în drepturile sale să poată sesiza şi să fie declanşată o „monitorizare” a relaţiilor personale de către Serviciile publice de asistenţă socială din oraşe sau de către persoanele cu atribuţii de asistenţă socială din aparatul propriu al consiliilor locale comunale. Perioadele de monitorizare pot ajunge şi până la 3-6 luni, iar la finalul perioadei se poate întocmi un raport care ar putea sta la baza luării unor măsuri de către instanţă, inclusiv la schimbarea deciziei privitoare la exercitarea autorităţii părinteşti de către părintele rezident.

Textele următoare ar putea fi introduse la art. 15, ca patru noi alineate după alineatul (2):

„(3) În cazul în care părintele rezident împiedică sau afectează în mod negativ legăturile personale ale copilului cu celălalt părinte, prin nerespectarea programului stabilit de instanţă sau convenit prin planul parental, părintele nerezident poate cere Serviciului public de asistenţă socială sau, după caz, persoanelor cu atribuţii de asistenţă socială din aparatul propriu al consiliului local comunal în circumscripţia căruia se află locuinţa minorului, să monitorizeze relaţiile personale cu copilul pentru o durată de până la 6 luni.

(4) Monitorizarea permite persoanelor cu atribuţii de asistenţă socială să asiste la predarea copilului către părintele nerezident, la înapoierea acestuia, să realizeze audierea părinţilor, a copilului şi a persoanelor cu care copilul locuieşte, precum şi a martorilor, în vederea întocmirii raportului de monitorizare.

(5) La finalul perioadei de monitorizare, persoana care a întocmit raportul poate stabili prelungirea perioadei de monitorizare cu cel mult 6 luni, poate recomanda consilierea psihologică a părintelui rezident, a celui nerezident sau a ambilor părinţi, precum şi o serie de măsuri pentru îmbunătăţirea relaţiei personale dintre copil şi părintele nerezident.

(6) Raportul de monitorizare prevăzut la alin. (4) se înmânează fiecăruia dintre părinţi şi poate fi folosit ca probă în instanţă”.

Note ARPCC

1. Un index cu principalele sugestii de îmbunătățire a proiectului venite din partea CSM se pot vedea aici
2. Avizul complet emis de către CSM precum și proiectul de lege propus de către MMFPS pot fi consultate aici sau aici