Întrebare:
Răspuns:
În primul rând conform cu art. 503 litera (2) din noul cod civil "faţă de terţii de bună-credinţă, oricare dintre părinţi, care îndeplineşte singur un act curent pentru exercitarea drepturilor şi îndeplinirea îndatoririlor părinteşti, este prezumat că are şi consimţământul celuilalt părinte" deci spitalul nu ar trebui să condiționeze niciunuia dintre cei doi părinți operația. Nu trebuie ca ambii părinți să semneze, fiind suficient să semneze unul singur#.
Dacă totuși spitalul află că între părinții sunt disensiuni, nu se mai poate prevala de prevederile art. 503 litera (2) pentru orice intervenție medicală care nu este neapărat necesară pentru a evita o situație de risc pt. copil. Cu toate acestea, dacă este vorba de o urgență medicală care pune în pericol viața copilului spitalul poate să acționeze fără a avea acordul părintelui sau chiar a ambilor părinți.
În cazul descris anterior, deși tatăl este părinte necustodian, are anumite drepturi părintești conform art. 15 litera (f) din Legea 272/2004. Astfel tatăl din acest caz ar trebui cel puțin să știe despre situația medicală a copilului și, deoarece are dreptul de a veghea la creșterea și educarea copilului acesta poate să se opună unei operații medicale neurgente dacă consideră că aceasta poate dăuna copilului. Pentru a se opune tatăl are două posibilități teoretice:
(a) să pornească un proces pe calea ordonanței președințiale pentru a obține o sentință care să interzică părintelui custodian executarea acestei operații neurgente – în acest dosar tatăl în cauză ar trebui să probeze de ce este respectiva operație dăunătoare copilului (nu recomandăm această abordare decât în cazuri extreme)
(b) să pornească un proces de reinstaurare a autorității părintești care, odată finalizat, ar trebui să ofere respectivului părinte dreptul de veto la respectiva operație medicală (recomandarea noastră)
În tot timpul cât se judecă în instanță acțiunile descrise la punctele (a) și (b) de mai sus, spitalul poate să efectueze oricând operația medicală doar în baza acordului părintelui custodian și a unei copii după sentința judecătorească și definitivă de încredințare a minorului.
Presupunând că respectivul părinte dat curs celei de a doua variante, părinții exercitând autoritatea părintească în comun dar dintr-un motiv sau altul, operația medicală neurgentă mai sus amintită nu a putut fi executată anterior reinstaurării exercițiului drepturilor părintești pentru tată, spitalul nu mai poate să efectueze operația medicală decât dacă are acordul ambilor părinți.
Dacă tatăl se opune abuziv (refuza intervenția) pot apărea două urmări:
(1) mama poate să inițieze un proces în instanță prin care să demonstreze că intervenția medicală neurgentă este utilă copilului, iar instanța va lua o decizie care, odată devenită definitivă și irevocabilă, este suficientă pentru spital să execute operațiunea medicală.
(2) În cazul unor riscuri serioase pe termen lung, chiar dacă mama nu inițiază vreo acțiune în instanță spitalul trebuie sa sesizeze autoritatea tutelară care, investigând cazul, poate să demareze o procedură de decădere din drepturile părintești (art. 508)
ARPCC
Doi părinți divorțați se confruntă cu următoarea situație: trebuie făcută o operație medicală copilului lor. Minorul a fost încredințat mamei pe Codul al familiei abrogat.
În acest caz s-ar părea că mama trebuie să decidă daca minorul va face operația sau nu.
Totuși spitalul cere consimțământul ambilor părinți. Are dreptate spitalul să facă acest lucru?
Răspuns:
În primul rând conform cu art. 503 litera (2) din noul cod civil "faţă de terţii de bună-credinţă, oricare dintre părinţi, care îndeplineşte singur un act curent pentru exercitarea drepturilor şi îndeplinirea îndatoririlor părinteşti, este prezumat că are şi consimţământul celuilalt părinte" deci spitalul nu ar trebui să condiționeze niciunuia dintre cei doi părinți operația. Nu trebuie ca ambii părinți să semneze, fiind suficient să semneze unul singur#.
Dacă totuși spitalul află că între părinții sunt disensiuni, nu se mai poate prevala de prevederile art. 503 litera (2) pentru orice intervenție medicală care nu este neapărat necesară pentru a evita o situație de risc pt. copil. Cu toate acestea, dacă este vorba de o urgență medicală care pune în pericol viața copilului spitalul poate să acționeze fără a avea acordul părintelui sau chiar a ambilor părinți.
În cazul descris anterior, deși tatăl este părinte necustodian, are anumite drepturi părintești conform art. 15 litera (f) din Legea 272/2004. Astfel tatăl din acest caz ar trebui cel puțin să știe despre situația medicală a copilului și, deoarece are dreptul de a veghea la creșterea și educarea copilului acesta poate să se opună unei operații medicale neurgente dacă consideră că aceasta poate dăuna copilului. Pentru a se opune tatăl are două posibilități teoretice:
(a) să pornească un proces pe calea ordonanței președințiale pentru a obține o sentință care să interzică părintelui custodian executarea acestei operații neurgente – în acest dosar tatăl în cauză ar trebui să probeze de ce este respectiva operație dăunătoare copilului (nu recomandăm această abordare decât în cazuri extreme)
(b) să pornească un proces de reinstaurare a autorității părintești care, odată finalizat, ar trebui să ofere respectivului părinte dreptul de veto la respectiva operație medicală (recomandarea noastră)
În tot timpul cât se judecă în instanță acțiunile descrise la punctele (a) și (b) de mai sus, spitalul poate să efectueze oricând operația medicală doar în baza acordului părintelui custodian și a unei copii după sentința judecătorească și definitivă de încredințare a minorului.
Presupunând că respectivul părinte dat curs celei de a doua variante, părinții exercitând autoritatea părintească în comun dar dintr-un motiv sau altul, operația medicală neurgentă mai sus amintită nu a putut fi executată anterior reinstaurării exercițiului drepturilor părintești pentru tată, spitalul nu mai poate să efectueze operația medicală decât dacă are acordul ambilor părinți.
Dacă tatăl se opune abuziv (refuza intervenția) pot apărea două urmări:
(1) mama poate să inițieze un proces în instanță prin care să demonstreze că intervenția medicală neurgentă este utilă copilului, iar instanța va lua o decizie care, odată devenită definitivă și irevocabilă, este suficientă pentru spital să execute operațiunea medicală.
(2) În cazul unor riscuri serioase pe termen lung, chiar dacă mama nu inițiază vreo acțiune în instanță spitalul trebuie sa sesizeze autoritatea tutelară care, investigând cazul, poate să demareze o procedură de decădere din drepturile părintești (art. 508)
ARPCC
Categoric da. Trebuie semnatura de la ambii parinti. Chiar daca mama are custodia copilului, tata nu este scos de la drepturile parintesti. Ambii parinti isi iubesc copilul, este copilul lor si amandoi trebuie sa semneze. Daca unul nu e deacord, operatia nu se face, ambii parinti sunt primii responsabili.
RăspundețiȘtergereDin păcate nu e chiar așa. De facto, prin încredințarea minorului către părintele custodian, acesta are toate drepturile asupra copilului, părintele care nu a primit încredințarea fiind de fapt într-o situație echivalentă cu părintele din art. 398 lit (2). Deci fără a avea EXERCIȚIUL autorității părintești. Părintele actualmente necustodian trebuie să se grăbească să pornească un nou proces de reinstaurarea a aturității părintești.
RăspundețiȘtergereCe simplu ar trebui să fie!...Unul din părinţi are custodia, copilul este bolnav, deci trebuie operat. E CLAR că trebuie operat. Trebuie să aştept acordul celuilalt părinte, numai bine până se agravează starea sănătăţii copilului? Chiar nu! E drept că vreau, ca părinte ne-custodian, să particip la creşterea copilului meu. Dar asta nu înseamnă că se poate periclita sănătatea sau chiar viaţa copilului, pentru că spitalul vrea neapărat o semnătura de la un părinte aflat, poate, în celălalt capăt al ţării!
RăspundețiȘtergere