Recomandarea nr. R (84) 4 a Comitetului Miniştrilor al Statelor Membre privind responsabilităţile parentale

CONSILIUL EUROPEI

COMITETUL MINIŞTRILOR

Recomandarea nr. R (84) 4

a Comitetului Miniştrilor al Statelor Membre privind responsabilităţile parentale¹

(adoptată de Comitetul Miniştrilor la 28 februarie 1984, cu ocazia celei de a 367-a reuniuni a delegaţilor miniştrilor)

acest text în format PDF se poate descărca de aici http://goo.gl/Rq18Bx

Original: EN, FR                                                                                   Traducere: jud. Cristi Danileţ

Comitetul Miniştrilor, în temeiul art. 15.b din Statutul Consiliului Europei,

Luând în considerare că scopul Consiliului Europei este realizarea unei uniuni mai strânse între statele membre, în special prin promovarea adoptării de reguli comune în domeniul juridic,

Considerând că este posibil să fie aduse îmbunătăţiri regimurilor legale privind responsablităţile parentale în vederea promovării dezvoltării personalităţii copilului şi protejării atât a persoanei fizice a acestuia, cât şi a intereselor sale morale şi materiale garantând în acelaşi timp egalitatea juridică între părinţi,

Recomandă guvernelor statelor membre să adapteze, acolo unde este nevoie, legislaţia acestora la principiile privind responsabilităţile parentale enunţate în anexa prezentei recomandări.

Anexa la Recomandarea nr. R (84) 4

Principiul 1

În scopul prezentei recomandări:

1. responsabilităţile parentale desemnează ansamblul îndatoririlor şi prerogativelor destinate să asigure bunăstarea morală şi materială a copilului, în special acelea de a avea grijă de persoana copilului, de a menţine relaţii personale cu el şi de a-i asigura educaţia, întreţinerea, reprezentarea lui legală şi administrarea bunurilor sale;

2. termenii „tata”, „mama”, „părinţi” se referă la persoanele care au o legătură juridică de filiaţie cu copilul.

Principiul 2

Orice decizie a autorităţii competente cu privire la atribuirea responsabilităţilor parentale sau modalitatea în care aceste responsabilităţi sunt exercitate trebuie să fie fondată în primul rând pe interesele copilului. Oricum, trebuie respectată egalitatea între părinţi şi să nu fie făcută nicio discriminare, mai ales pe temei de sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine naţională sau socială, apartenenţă la o minoritate naţională, avere, naştere sau orice altă situaţie.

Principiul 3

Atunci când autoritatea competentă este chemată să ia o decizie cu privire la atribuirea sau exercitarea responsabilităţilor parentale şi care afectează interesele esenţiale ale copilului, acesta va fi consultat dacă permite gradul său de maturitate în raport cu decizia.

Principiul 4

Atunci când persoanele care au responsabilităţi parentale le exercită în detrimentul intereselor esenţiale ale copilului, autoritatea competentă trebuie să ia măsurile adecvate, din oficiu sau la cerere.

Principiul 5

Responsabilităţile părinteşti cu privire la un copil născut din căsătorie aparţin împreună celor doi părinţi.

Principiul 6

În cazul desfacerii căsătoriei sau separării părinţilor, autoritatea competentă desemnată să intervină trebuie să statueze cu privire la exercitarea responsabilităţilor parentale. În acest scop, aceasta trebuie să ia orice măsură adecvată, de exemplu împărţind exercitarea responsabilităţilor între cei doi părinţi sau, dacă aceştia consimt, dispunând că responsabilităţile să fie exercitate împreună de cei doi părinţi. Pentru luarea acestei decizii, autoritatea va ţine cont de eventualul acord încheiat între părinţi în măsura în care acesta nu este contrar intereselor copilului.

Principiul 7

1.  Atunci când copilul este născut în afara căsătoriei şi este stabilită o legătură juridică de filiaţie doar cu privire la un părinte, responsabilităţile parentale aparţin acestuia.

2. Atunci când copilul este născut în afara căsătoriei şi este stabilită o legătură juridică de filiaţie cu privire la ambii părinţi, legislaţia naţională va putea prevedea că responsabilităţile parentale să fie exercitate:

a. sub rezerva dispoziţiilor principiului 8 ;

i. de către mama singură;

ii. de către tatăl singur, atunci când decizia a fost luată de către autoritatea competentă sau a fost încheiat un acord între cei doi părinţi;

b. potrivit unei împărţiri între cei doi părinţi decisă de către autoritatea competentă;

3. împreună de către cei doi părinţi dacă locuiesc împreună sau dacă a fost încheiat între ei un acord.

Principiul 8

În toate cazurile, obligaţia de întreţinere a copilului revine celor doi părinţi. Părintele la care copilul nu locuieşte trebuie cel puţin să aibă posibilitatea de a menţine relaţii personale cu copilul, cu excepţia cazului în care aceste relaţii dăunează serios intereselor lui.

Principiul 9

1. Atunci când responsabilităţile parentale sunt exercitate împreună de către cei doi părinţi şi unul dintre ei încetează din viaţă, aceste responsabilităţi vor reveni în mod exclusiv părintelui supravieţuitor.

2. Atunci când părintele care exercită singur responsabilităţile parentale încetează din viaţă, responsabilităţile sale trebuie să fie exercitate de către părintele supravieţuitor doar dacă interesul copilului nu necesită alte măsuri.

3. Atunci când nu mai există nici un părinte în viaţă, autoritatea competentă trebuie ia o decizie cu privire la atribuirea responsabilităţii parentale. Legislaţia naţională poate prevedea ca aceste responsabilităţi să revină unui membru de familie sau unei persoane desemnate de către ultimul părinte decedat, dacă interesul copilului nu necesită alte măsuri.

Principiul 10

1. Atunci când responsabilităţile parentale sunt exercitate împreună de către cei doi părinţi, orice decizie care poate afecta interesele copilului trebuie să fie luată de comun acord.

2. Dacă apare un dezacord, autoritatea competentă investită de către unul dintre părinţi trebuie, în măsura în care interesul copilului o necesită, să facă eforturi să concilieze părinţii şi, dacă această tentativă nu reuşeşte, să ia orice decizie adecvată.

3. În raporturile cu terţii acordul celor doi părinţi este prezumat, cu excepţia cazului în care legea naţională, având în vedere importanţa interesului în cauză, impune o manifestare expresă a acestui acord.

Principiul 11

Fiecare părinte trebuie în mod firesc să fie informat cu privire la exercitarea responsabilităţilor care nu îi revin, în măsura dorită de către el, şi, în orice caz, atunci când interesele esenţiale ale copilului sunt afectate.

1 Cu ocazia adoptării acestei recomandări şi prin aplicarea articolului 10.2 c din Regulamentul interior al reuniunii Delegaţilor Miniştrilor,

• Reprezentanţii din Danemarca, Lichtenstein, Norvegia şi Regatul Unit şi-au rezervat dreptul Guvernelor lor de a se conforma sau nu primului paragraf al principiului 9 figurând în anexa recomandării ;
• Reprezentantul Olandei şi-a rezervat dreptul Guvernului său de a se conforma sau nu principiului 11 figurând în anexa recomandării.