Modurile de exercitare ale autorității părintești

Autoritatea părintească se exercită în trei moduri distincte.

Primul mod de exercitare a autorității părintești este cel mai des întâlnit, prezentat în art. 503, când părinții exercită în comun autoritatea părintească odată cu nașterea ei (ce corespunde cu nașterea minorului). Acesta este modul domestic de exercitare a autorității părintești fără să fie necesară reglementarea expresă din partea instanței de tutelă.

Al doilea mod este cel în care un părinte rămâne singur ca urmarea a faptului că celălalt a decedat, este declarat mort prin hotărâre judecătorească, pus sub interdicție, decăzut din exercițiul drepturilor părintești sau nu-și poate exprima voința. Acesta este modul fortuit de împrejurări de exercitarea autorității părintești și este reglementat de art. 507:

Dacă unul dintre părinţi este decedat, declarat mort prin hotărâre judecătorească, pus sub interdicţie, decăzut din exerciţiul drepturilor părinteşti sau dacă, din orice motiv, se află în neputinţă de a-şi exprima voinţa, celălalt părinte exercită singur autoritatea părintească.

Un al treilea mod în care se exercită autoritatea părintească este cel în cazul  părinților separați sau divorțați . Acest mod de exercitare a autorității părintești post mariaj este precizat în art. 504:

Dacă părinţii sunt divorţaţi, autoritatea părintească se exercită potrivit dispoziţiilor referitoare la efectele divorţului în raporturile dintre părinţi şi copii.

Din acest moment noul Cod civil face distincție între diferitele situații care intervin după divorț.

Exercitarea autorității părintești de către ambii părinți este prima situație și regula stabilită prioritar de noul Cod civil după divorț. Mai este numită și autoritatea părintească comună sau custodia comună. Este reglementată de art. 397.

A doua situație este cea a părintelui sau a unui terț care exercită singur autoritatea părintească. Este numită și autoritate părintească unică sau custodie unică și se exercită conform art. 398.:

(1) Dacă există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, instanţa hotărăşte ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinţi.

(2) Celălalt părinte păstrează dreptul de a veghea asupra modului de creştere şi educare a copilului, precum şi dreptul de a consimţi la adopţia acestuia.

 și, respectiv, 399:

(1) În mod excepţional, instanţa de tutelă poate hotărî plasamentul copilului la o rudă sau la o altă familie ori persoană, cu consimţământul acestora, sau într-o instituţie de ocrotire. Acestea exercită drepturile şi îndatoririle care revin părinţilor cu privire la persoana copilului.

(2) Instanţa stabileşte dacă drepturile cu privire la bunurile copilului se exercită de către părinţi în comun sau de către unul dintre ei.

Din prezentarea acestor moduri se observă că exercitarea autorității părintești depinde de raporturile care există la un moment dat între părinți. Mai mult, dacă aceste raporturi sunt amiabile, principalul câștigător este minorul care nu trebuie să ducă existența unui orfan.
Acesta este și scopul noului Cod civil, ca ruptura între părinți să nu producă și o ruptură a acestora cu minorul cum s-a întâmplat până în 1 octombrie 2011.


Claudiu Tezla
ARPCC