Incredințarea minorului este identică cu exercitarea autorității părintești?

O afirmație des întâlnită este aceea că soluția încredințării minorului către un singur părinte din Codul familiei abrogat este identică sau se aseamănă cu autoritatea părintească exercitată de unul dintre părinți.

Astfel conform art. 42 alin.(1) și 43 alin.(1) din Codul familiei abrogat se stabilește de către instanță încredințarea minorilor către unul dintre părinți și exercitarea de către acesta a drepturilor părintești.

Art. 42. - Instanta judecătoreasă va hotărî, odată cu pronunțarea divorțului, căruia dintre părinți vor fi încredințați copiii minori. În acest scop, instanța va asculta părinții și autoritatea tutelară și, ținând seama de interesele copiilor, pe care de asemenea îi va asculta dacă au împlinit vârsta de zece ani, va hotărî pentru fiecare dintre copii, dacă va fi încredințat tatălui sau mamei.

Art. 43. - Părintele divorțat, căruia i s-a încredințat copilul, exercită cu privire la acesta drepturile părintești. 

Noul cod civil definește foarte clar autoritatea părintească în art. 483 ca un ansamblu de drepturi şi îndatoriri care revin ambilor părinți:

(1) Autoritatea părintească este ansamblul de drepturi şi îndatoriri care privesc atât persoana, cât şi bunurile copilului şi aparţin în mod egal ambilor părinţi.

(2) Părinţii exercită autoritatea părintească numai în interesul superior al copilului, cu respectul datorat persoanei acestuia, şi îl asociază pe copil la toate deciziile care îl privesc, ţinând cont de vârsta şi de gradul său de maturitate.

(3) Ambii părinţi răspund pentru creşterea copiilor lor minori.

Observăm că în cazul încredințării părintele avea doar drepturi părintești. În cazul autorității părintești, care este mult mai amplă și cuprinde drepturile cât și îndatoririle părinților și privesc atât persoana cât și bunurile copilului.

Putem spune, cu alte cuvinte, că încredințarea minorului din Codul familiei abrogat era un fel de favor acordat unui singur părinte, pe când autoritatea  părintească este o răspundere prin prisma drepturilor pe care acesta le are.

Claudiu Tezla

ARPCC