Celeritatea proceselor de custodie

Curtea Europeană cere ca procesele care au ca obiect de disputa custodia să fie finalizate intr-o perioada rezonabila de timp.

Disputele privind custodia implica adeseori o examinare amănunțită a faptelor. Câteodată există probleme legale dificile dar în general ele sunt absente. Important de reținut este că într-un astfel de proces, felul în care copilul experimentează trecerea timpului are o importanță crucială (cercetare). În timp ce săptămânile trec, iar disputa asupra custodiei rămâne nerezolvată, copilul poate trăi într-o stare de nesiguranță imposibil de suportat sau poate pierde contactul cu unul dintre părinți. Din cauza nesiguranței și a durerii copilul poate chiar sfârși prin a-și respinge total părintele. Părțile implicate pot contribui la întârziere dar de cele mai multe ori instanțele nu reușesc să urgenteze procedurile în funcție de implicațiile fiecărui caz în parte. Sfatul experților poate fi necesar. De fapt, deseori în Olanda, Agenția pentru Protecția Copilului trebuie să fie implicată în investigarea cazului pentru a oferi instanței recomandări în cazul unui proces care vizează custodia sau dreptul de acces. Dar instanța care autorizează acest raport trebuie să se asigure că raportul în cauză va fi întocmit și livrat cât mai repede cu putință. Desfășurarea procesului într-o perioada prea mare de timp este o violare a Articolul 6 CEDO (Convenția Europeană a Drepturilor Omului), dreptul de a avea confirmarea dreptului civil și a audierii într-o perioadă rezonabilă de timp. Vezi spre exemplu cazul lui Joseph Wimmer, al cărui dosar pentru custodie comună a așteptat o decizie șase ani și cinci luni. Curtea Europeană a declarat cazul admisibil și este foarte posibil să poată fi găsita o violare. (Joseph Wimmer t. Duitsland EHRM 24 februarie 2005, decizie de admisibilitate, dosarul numărul 60543/00).

Sursa: Cuvântarea d-nei Caroline Forder cu ocazia Conferinței "Tendințe actuale în justiția pentru copil și familie" (15-16 Oct 2009, Bucuresti)^[1]