Mitul părintelui primar !

Traducător : Cătălina Costin

O copie a acestui articol poate fi descărcată aici:

https://goo.gl/0GoJtP


Se spune adesea că divorțul scoate la iveală ce e mai rău în oameni. Acest lucru este, fără îndoială, adevărat dar, în multe cazuri, judecători bine intenționați înrăutățesc și mai mult o situație, de multe ori din neatenție.

Două cazuri recente ilustrează această problemă. În primul caz, o mama casnică dintr-un mic oraș a avut o aventură extra-conjugală, ceea ce l-a făcut pe soțul ei să înainteze actele pentru divorț. Vecinii lor au ostracizat-o pe mamă în asemenea măsură încât ea a decis să se mute la 240 de mile distanță și să ia copiii cu ea. Se înțelege că tatăl, care a făcut parte activ din viața copiilor, nu a vrut să se întâmple așa ceva, deoarece acum și-ar vedea doar rareori copiii. În timp ce judecătorul a fost foarte tulburat de fapte în fața instanței, mamei i s-a   permis să se deplaseze și să ia copiii cu ea. Nu doar că acum copiii își vor vedea numai rareori tatăl lor, ci aceștia au și fost dezrădăcinați din singura casa pe care au cunoscut-o, precum și îndepărtați de școlile lor, de prietenii lor și de familia lor extinsă. Decizia judecătorului s-a bazat foarte mult pe faptul că mama a fost o mama casnică și, în opinia judecătorului, a fost, din punct de vedere al trecutului, părintele „primar".

În cel de-al doilea caz, un tată militar trimis în străinătate s-a întors acasă și și-a găsit soția implicată într-o relație extra-conjugală. A solicitat divorțul și, deși fusese un părinte activ, instanța a acordat custodia exclusivă a copiilor săi fostei sale soții. Acum, el își vede copiii doar o dată la două săptămâni, în weekend.

Judecătorul din acest caz și-a bazat și el decizia pe   ideea că mama a fost, din punct de vedere al trecutului, părintele „primar".

Mulți oameni sunt tulburați de aceste cazuri fiindcă se pare partea vinovată a fost răsplătită iar părților nevinovate li s-a făcut o nedreptate. Aceste rezultate inițiale par cu siguranță nedrepte. Cu toate   acestea, nu aceasta este cea mai rea parte a acestor decizii. Nu doar că rezultatele inițiale sunt nedrepte, aceste decizii pun copiii în situații riscante în fața unor consecințe foarte negative pe termen lung.

Situația copiilor afectați de divorț este și mai precară, în medie, în ceea ce privește aproape fiecare măsură de sănătate și bunăstare emoțională, inclusiv un risc mai mare în ceea ce privește problemele referitoare la învățătură, alcool și droguri, abilități sociale slabe, depresie și suicid, delincvență și încarcerare, precum și o sănătate fizică mai precară și mortalitate timpurie. Motivul pentru toate acestea are mare legătură cu faptul că una dintre cele două persoane cele mai importante din viața unui copil este deseori retrogradată în postura unui vizitator rar, după cum ilustrează exemplele de mai sus.

Această problemă poate avea repercusiuni majore asupra noastră, a tuturor. S-a afirmat faptul că Adam Lanza, atacatorul din școala Sandy Hook, o luase pe căi greșite în momentul în care divorțul l-a despărțit de tatăl său. Un cercetător de seamă numește această problemă „o problemă gravă de sănătate publică".

Aceste cazuri se bazează pe mitul conform căruia un părinte este părintele primar. Adesea, judecătorii emit decizii în acest sens în cadrul unor cazuri, chiar dacă nu există niciun temei juridic sau de sănătate mintală pentru acest lucru. Peste trei duzini de studii efectuate în ultimii 20 de ani au constatat că, atunci când ambii părinți sunt iubitori și competenți, cum se întâmplă în majoritatea cazurilor, o înțelegere comună de parenting - cu luarea de decizii în comun și cu perioade de timp aproape egale pentru părinți - asigură cele mai bune rezultate pentru copiii lor.

Acest mit pare să fi apărut dintr-o prezumție legală numită „regula de aproximare" care a fost propusă cu mai bine de 20 de ani în urmă și care a fost, în cele din urmă, respinsă. Cu toate acestea, mulți avocați, psihologi și judecători încă o urmează, dată fiind neutralității și simplității sale superficiale. Totuși, la fel ca multe soluții simpliste, este pur și simplu greșită.

Pe lângă crearea unor rezultate proaste pentru copii, regula de aproximare încurajează și însuși aspectul pe care spera inițial să-l prevină - conflictul parental. Acest mit nesănătos este atât de distructiv încât în prezent multe state s-au îndepărtat de el.

În Arizona, de exemplu, dreptul de custodie al acestui stat le permitea înainte judecătorilor să ia în considerare „dacă unul dintre părinți, ambii sau niciunul a(u) oferit copilului îngrijire primară", în momentul adoptării deciziilor referitoare la custodie. Legiuitorul statului Arizona a abrogat acest limbaj iar în prezent dă indicații instanțelor în vederea maximizării timpul parental al ambilor părinți ori de câte ori este posibil.

În Nebraska, din păcate, custodia unică reprezintă în continuare o normă. Mamelor le este acordată custodia fizică unică în 62 la sută din cazuri iar taților în 10 la sută din cazuri. Custodia comună este acordată doar în 25 la sută din divorțurile din Nebraska.

Nu există nici o bază legală sau medicală pentru mitul părintelui primar. Cercetările științifice arată că înțelegerile pentru perioada parentală la fiecare două weekend-uri sunt dăunătoare pentru copii și totuși încă sunt dispuse în multe cazuri, în mod regulat. Legislativul ar trebui să oprească această criză de sănătate publică și să facă  astfel încât custodia comună să devină o normă în Nebraska, așa cum a devenit în alte state.

ref.[ngo5227]
Colectivul ARPCC