Alienarea parentală: “Am fost manipulată de tatăl meu”

Traducator : Cringus Luisa Valentina

Articolul poate fi gasit si aici 

De Michael Cowan
Programul BBC Victoria Derbyshire


"Emma", acum în vârstă de 14 ani, avea șapte ani atunci când părinții ei au divorțat. Ea afirmă că în următorii cinci ani tatăl ei a reușit să o întoarcă pe ea și pe rudele ei împotriva mamei lor.

"[El a spus că mama mea este] o mincinoasă și că ea este vinovată pentru tot ceea ce s-a întâmplat, că nu ne iubește, că se poartă agresiv cu noi", afirmă în cadrul programului BBC Victoria Derbyshire.

Experiența Emmei este un exemplu de așa-numită alienare parentală – manipularea deliberată a copilului de către unul dintre părinți în defavoarea celuilalt părinte, în timpul unui divorț sau despărțire.

Experiența Emmei este un exemplu de așa-numită alienare parentală – manipularea deliberată a copilului de către unul dintre părinți în defavoarea celuilalt părinte, în timpul unui divorț sau despărțire.

La doi ani după ce părinții lor s-au despărțit, Emma și rudele ei s-au mutat cu tatăl lor.

Ea spune că intenționat le interzicea să interacționeze cu mama lor, spunând că ea “ieșise să bea cu o noapte în urmă și era mahmură, astfel că nu se putea deranja să vină [și să îi mai viziteze]".

"Doar eram mințiți," spune Emma. "Aveam doar nouă ani și până la 12 ani nu am știut mai bine."

Detalii suplimentare

Programul Victoria Derbyshire se difuzează de luni până vineri între 09:00 și 11:00 GMT pe BBC 2 și pe canalul BBC News.

Pentru Emma schimbarea a apărut în anul 2013 atunci când a primit un mesaj din partea mamei ei care spunea că încă o iubește.

Emma afirmă că a simțit că e posibil ca tatăl ei să îi fi ascuns adevărul, astfel că a cerut să își vadă mama.

"El a spus, 'Nu, iar dacă continui să te porți astfel, vei fi trimisă într-un centru de plasament, deoarece nu vom mai putea avea grijă de tine,'" își reamintește ea.

Emma s-a hotărât să fugă de acasă, iar a doua oară a reușit să ajungă la o mătușă unde a vorbit la telefon, pentru prima oară după mulți ani, cu mama ei.

Acum locuiește cu mama ei și a rupt toate legăturile cu tatăl ei.

"Cum poate acest bărbat să fie tată, cum poate avea grijă de un copil dacă s-a purtat astfel?" întreabă ea.

Este necesară o legislație

Potrivit Serviciului pentru sprijinirea și consilierea instanțelor în cazurile privitoare la copii și familie (En: Children and Family Court Advisory and Support Service - Cafcass), 5% dintre copiii implicați în divorț sau despărțire, vor experimenta un anumit nivel de alienare parentală.

În anumite țări, guvernele au adoptat o legislație de prevenire a unui astfel de comportament. În Mexic, părinții ce se fac vinovați de alienare pot primi până la 15 ani de închisoare, în timp ce în Italia sunt doar amendați.

În Marea Britanie nu există o astfel de legislație, dar judecătorii încep să recunoască alienarea parentală, acest lucru ducând la luarea copilului din grija părintelui vinovat.

Sandra Davis, Șefa Departamentului Dreptul Familiei din cadrul Mishcon de Reya, este de părere că "medierea ar trebui să fie obligatorie, precum și să existe o consiliere obligatorie de la o vârstă fragedă" în cadrul instanțelor de dreptul familiei.

Ea afirmă că acest lucru ar putea preveni apariția unor gânduri nepotrivite care să impacteze deosebit de mult copilul, oferindu-le astfel o șansă de a menține o interacțiune cu copilul, “înainte de degradarea relațiilor”.

„Antipatie periculoasă”

"Alison" – care nu și-a văzut cei doi băieți de când mariajul ei s-a destrămat în urmă cu șapte ani – a sperat că va primi mai multă susținere din partea sistemului juridic atunci când fostul soț a început să întoarcă copiii împotriva ei.

Ea spune că partenerul ei "a început să o acuze că și-
ar răni copiii".

Relația dintre Alison și copiii ei s-a destrămat rapid.

Atunci când s-a ajuns în instanța specializată pe dreptul familiei, judecătorul a constatat că copiii "manifestau o antipatie violentă și periculoasă" față de mama lor – o atitudine "încurajată" de tată prin ceea ce "le-a arătat și spus".

În procesul deschis publicului – în timp ce critica comportamentul tatălui – judecătorul a reținut că tatăl a adus mai mulți martori care atestatu că băieții erau fericiți în grija lui.

Judecătorul i-a acordat și lui Alison dreptul de a locui împreună cu copiii, astfel acordând custodia ambilor părinți. Dar ea susține că instanțele ar fi trebuit să facă mai mult pentru a se asigura că hotărârea lor va fi respectată, numindu-le “fără dinți”.

"Singura modalitate de a pune în executare o astfel de hotărâre, ar fi fost ca copiii să fie consiliați de asemenea manieră încât să se poată întoarce să locuiască cu mine. Dar ei ar fi avut nevoie de susținere pentru a proceda astfel, deoarece părerea lor despre mine era în continuarea eronată."

Ministerul Justiției afirmă că în cazurile în care se consideră că a fost nerespectată o hotărâre, plângerile se pot întoarce în instanțele care au dreptul de a dispune plata unor amenzi sau – în cazurile rare în care infracțiunea se repetă – pot pronunța o nouă hotărâre cu privire la custodie.

“Sărut o poză în fiecare seară”

Alison le scrie copiilor săi în fiecare lună, dar spune că acest proces depășește orice limită de durere, deoarece știe atât de puține lucruri despre ei.

"Nu îi cunosc acum. Au trecut șapte ani [de când i-am văzut ultima dată]. Nu știu ce le place, nu le cunosc prietenii."

Dar, ea susține că "este de responsabilitatea mea să mă asigur că copiii mei știu că sunt acolo pentru ei".
"Până în ziua de azi, în fiecare noapte, sărut de noapte bună o poză cu copiii mei de pe ecranul computerului meu."

Desigur, în ambele situații prezentate, BBC a ascultat doar o versiune a poveștii. Dar pentru Emma, oricine consideră că ar putea fi manipulați, ar trebui să țină cont de un sfat simplu: "Urmează ceea ce îți spune mintea, nu ceea ce ești determinat să crezi."


ref.[ngo5064]
Colectivul ARPCC