Ridicarea restricţiilor la culcare

Autor : Richard Warshak

Traducător: Bratuva Ioana

Corector: Zamfir Mihaela Georgiana

O copie a acestui articol poate fi descărcată aici: http://goo.gl/CWuwGG

Se pun în mişcare schimbări majore în Australia şi Noua Zeelandă. Şi acestea prevestesc schimbări şi în Europa şi U.S de asemenea. În ultimii ani, un raport de cercetare realizat de către Biroul Procurorului General al Australiei conţinând declaraţii ale autorului, a exercitat un impact disproporţionat asupra vieţilor copiilor de vârsta mică a căror părinţi sunt separaţi. Refuzând tendinţa de a-i menţine în mod constant pe ambii părinţi implicaţi în viaţa propriilor copii, indiferent daca părinţii locuiesc sau nu împreună, ghidurile Australiei, adoptate la scară largă în S.U.A., descurajează ideea permiterii copiilor de vârstă mică să ramană peste noapte cu ambii parinţi după separarea acestora. În cele mai multe cazuri, asemanatoare celui de “restricţii la culcare” se referă la faptul că doar mamele au grija de copii pe timpul nopţii.

Dar toate aceste se schimbă. Practic peste noapte.

Profesioniştii australieni şi-au redus propriile ghiduri în funcţie de apariţia a două lucrări recente ce expun ştiinţa deficitară din spatele interzicerii copiilor de vârstă mică de a se bucura de plăcerea cititului poveştilor dinainte de culcare de către taţi. O opinie echilibrată asupra datelor studiului este susţinută de bunul-simţ. Dacă copii de vârstă mică pot trage un pui de somn în timpul zile sub privirile atente ale taţilor, ei pot dormi şi noaptea în casele taţilor. Dacă copii de vârstă mică pot sta departe de mamele aflate la slujbă o zi întreaga, ei nu ar trebui să fie privaţi de timpul calitativ petrecut cu taţii pe timpul nopţii.

Legatura puternică parinte-copil incepe la nastere- atât pentru mame, cât şi pentru taţi. Să ai grijă de copii pe timpul nopţii şi să fii acolo dimineaţa face parte din procesul dezvoltării unei relaţii solide. Cu cât părinţii petrec mai mult timp cu copii si bebeluşii lor, cu atât mai mult vor fi în stare să descifreze semnalele copilului şi să fie receptiv la nevoile sale. În casele unde există ambii parinţi, încurajăm împartirea atribuţiilor parentale pe timpul nopţii şi al zilei.

Nimic nu se pierde în relaţia mamă-copil atunci când taţii schimbă scutece şi fac baie bebeluşului.

Sunt mândru să spun că, una dintre lucrările ce au schimbat jocul, îmi aparţine. Dar am fost ajutat. Manuscrisul a fost îmbunatăţit, verificat, şi aprobat de 110 cercetatori din 15 tari, aflaţi în vârful ierarhiei profesionale: profesori emeriţi, decani, foşti preşedinţi ai asociaţiilor profesionale cum ar fi Asociaţia Americană de Psihologie şi şefi de departamente. La nivel colectiv, grupul a avut 10 000 de publicaţii pentru care era apreciat. Am fost uniţi de dorinţa de a face o declaraţie publică faţă de parerea stiinţei în legătură cu problema nevoilor copiilor de vârstă mică dupa separarea parinţilor.

Scopul nostru nu a fost doar de a clarifica stiinţa acceptată, stabilită. Noi am vrut să ne asigurăm că ştiinţa solidă joacă un rol important în politica şi deciziile referitoare la contactele copilului de vârstă mică cu fiecare parinte. Citiţi despre raportul de aprobare aici.

Noi am ajuns la două concluzii majore. În primul rand, asa cum încurajăm părinţii din familiile unite să-şi împartă responsabilităţile privind creşterea copiilor, ştiinţa socială evidenţiind dezvoltarea sanatoasă a relaţiilor părinte-copil şi beneficiilepe termen lung, tot aşa susţinem ideea împărţirii atribuţiilor parentale ca o normă parentală pentru copii de toate vârstele, inclusiv cei de vârstă foarte mica. În al doilea rând, restricţionarea timpului petrecut de tată pe timpul zilei pana când copiii intră la gradiniţă nu este cea mai buna opţiune pentru majoritatea copiilor daca vrem să le oferim cea mai bună sansă la relaţii normale cu proprii taţi. Noi suntem pentru, şi nu împotriva, nopţilor petrecute cu copii de vârsta mică şi nu găsim nici un motiv în amanarea petrecerii nopţilor cu copii pană când acestia au patru ani.

Cea de a doua lucrare, de Linda Nielsen, analizează minuţios procesul prin care cercetarea australiană se transpune în interdicţii mondiale împotriva nopţilor petrecute tată-copil. Asociaţia Americană de Psihologie a publicat ambele lucrari. Citeşte despre agitaţia creată aici.

În mod normal împarţirea obligaţiilor parentale nu se potriveşte tuturor familiilor. Indiferent de vârsta copiilor, parinţii ar trebui sa ia în calcul o serie de factori atunci cand realizează cel mai bun plan de îngrijire parentala. Ceea ce este benefic pentru un copil dintr-o famile, s-ar putea sa nu fie cea mai bună opţiune pentru un copil dintr-o alta famile.

Recomandările noastre se aplică majoritaţii familiilor. Faptul ca unii parinţi sunt neglijenţi, abuzivi sau au deficienţe parentale grosolane-parinţi ai căror copii vor avea nevoie să fie protejaţi de acestia chiar şi in familiile unite- nu ar trebui folosit pentru a priva majoritatea copiilor, crescuţi de doi parinţi iubitori,să beneficieze de aceeaşi grijă şi după separarea parinţilor.

Este timpul sa rezolvăm ambivalenţa şi ideile contradictorii despre rolul mamei şi al tatălui în viaţa copiilor. Dacă îl apreciem pe tatăl ce îi citeşte”Goodnight Moon” copilaşului său şi îşi linişteşte bebeluşul agitat la ora 3 a.m.dimineaţa în timp ce parinţii locuiesc împreună, de ce ne-am retrage sprijinul şi l-am priva pe copil de aceste manifestări de dragoste paternă doar pentru că parinţii nu mai locuiesc împreună, sau doar pentru că soarele a apus?



ref.[ngo1828]
Colectivul ARPCC