Proiect de lege: victimele ameninţărilor în familie obţin ordin de protecţie înainte ca viaţa să le fie pusă în pericol Citeste mai mult: adev.ro/o94jb1

Articolul poate fi citit aici

Proiectul legislativ care introduce, printre altele, şi interesul superior al copilului ca principiu care să servească drept ghidaj în emiterea ordinului de protecţie, inţiativă ce are deja avizul Comisiei juridice de numiri disciplină, imunităţi şi validări a Senatului, ar putea fi adoptat după vacanţa parlamentară.

Este vorba de o propunere de modificare şi completare a Legii nr. 217 din 2003 privind prevenirea şi combaterea violenţei în familie, o iniţiativă legislativă care obligă instituţiile statului să ia măsuri înainte ca viaţa victimei să fie pusă în pericol. Un aspect pe care actuala legislaţie nu-l prevede. Cel mai important aspect propus în acest proiect de lege este că persoanele care au fost ameninţate de către un membru al familiei şi reclamă acest aspect vor putea obţine un ordin de protecţie, înainte de a fi bătute sau abuzate efectiv. Ordinul se poate obţine mai ales când este vorba de ameninţări care ar putea afecta copilul şi introduce şi interesul superior al copilului ca principiu care să servească drept ghidaj în emiterea ordinului de protecţie. "În primul rând, când vorbim despre violenţă în familie tema centrală este legată de interesul superior al copilului, indiferent care membru al familiei este victima agresiunii (mama sau tatăl). Interesul superior al copilului reprezintă elementul central al politicii publice de protecţie a copilului. În toate situaţiile de violenţă în familie apare necesitatea prevenţiei. Prevenţia reprezintă metoda cea mai eficientă de combatere a acestui fenomen extrem de negativ pentru societate şi viitorul acesteia. 

Din acest punct de vedere este necesar să se ia orice măsură legală pentru a preveni un pericol iminent legat de violenţa în familie”, explică, pentru Adevărul, preşedintele Institutului de Psihologie Judiciară, psiholog dr. Iulian-Laurenţiu Ştefan. Specialistul mai spune că un important instrument legat de prevenţie în problematica violenţei domestice este şi evaluarea psihologică. „Există indicatori semnificativi care pot fi identificaţi de către psiholog şi care sunt predictori pentru un comportament violent din partea unui părinte. În acest sens este esenţială evaluarea psihologică pentru constatarea unei stări de pericol în cadrul familiei, evaluare bazată pe elemente obiective (stări de anxietate, istoricul comportamental, evaluarea climatului familial, etc.) care poate previziona un act de violenţă în familie", mai spune preşedinte Institutul de Psihologie Judiciară, psiholog dr. Iulian-Laurenţiu Ştefan. Practic iniţiativa legislativă propune măsuri pentru prevenirea materializării ameninţării. „Având în vederea amploarea violenţei în familie în ultima perioada, se impune că autorităţile să ia măsuri în cazul parvenirii informaţiilor referitoare la comiterea actelor de violenţă , iar dacă prin intermediul măsurilor operative specifice de investigaţii rezultă o bănuiala rezonabilă cu privire la violenţă să acţioneze în consecinţă. Evident, pentru a preîntâmpina o situaţie ireversibilă cu privire la viaţă sau integritatea corporală a unei persoane, cu cât se va acţiona mai din vreme, cu atât efectele violenţei în familie se vor reduce, iar legea îşi va atinge finalitatea. 

Aceste măsuri trebuie aplicate cu precădere în familiile în care există copii minori“, declară, pentru Adevărul, avocatul Cătălin Gherzan. „Cred că orice modificare legală care duce la o protecţie sporită a victimelor violenţei în familie, adulţi şi minori, este de bun augur", precizează, pentru Adevărul, Simona Voicescu, preşedintele Asociaţiei Necuvinte. În  solicitarea de modificare a Legii 217/2003 se vorbeşte despre obligarea agresorului de a prezenţa periodic pe durata valabilităţii ordinului de protecţie la secţia de poliţie competenţă şi de asemenea, să-i instiinteze pe aceştia de schimbarea domiciliului. ""Cred că o astfel de măsură poate duce la o mai bună implementare a ordinelor de protecţie, printr-un control sporit asupra activităţilor şi conduitei agresorului. Prezentarea periodică la secţia de poliţie de care aparţine, poate avea un caracter preventiv semnificativ. O măsură de control care să-i amintească agresorului că are nişte obligaţii şi limitări impuse legal pe perioada de valabilitate a ordinului de protecţie.”,  mai spune Simona Voicescu.


ref.[ngo4568]
Colectivul ARPCC

Initiativa CSM privind titlul executor cuprins in acordul parental

Articolul poate fi gasit in original aici

Recunoașterea ca titlu executoriu a acordului parental conţinut de certificatul de divorţ emis de notarul public în ceea ce priveşte măsurile referitoare la minori

În ședința din 27 octombrie 2015, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a hotărât sesizarea Ministerului Justiţiei cu următoarele propuneri de modificare legislativă:

1. Modificarea şi completarea Legii notarilor publici şi a activităţii notariale nr.36/1995, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, după cum urmează:

Art. 100 se modifică şi va avea următorul cuprins: (precizare: textul actual devine alin.(1), după care se va introduce un nou alineat, alin.(2), care va reglementa propunerea formulată):

„Art. 100 – (1) Înscrisul autentificat de notarul public care constată o creanţă certă şi lichidă are putere de titlu executoriu la data exigibilităţii acesteia. În lipsa înscrisului original poate constitui titlu executoriu duplicatul sau copia legalizată de pe exemplarul din arhiva notarului public.

(2) Constituie de asemenea titlu executoriu acordul parental încheiat prin înscris autentificat cu ocazia divorţului sau ulterior acestui moment, în care, exercitând împreună autoritatea părintească, părinţii se înţeleg cu privire la aspecte cum sunt: stabilirea locuinţei copilului, modalitatea de păstrare a legăturilor personale cu minorul ale părintelui cu care acesta nu locuieşte, precum şi alte măsuri asupra cărora părinţii pot să dispună în condiţiile art. 375 alin. (2) din Codul civil.”

La art.136, după alineatul (4), se introduce un nou alineat, alin.(5), cu următorul cuprins:
„(5) Acordul parental autentificat de notarul public constituie titlu executoriu în condiţiile art.100 din lege.”

2. Modificarea Codului de procedură civilă, după cum urmează:

Modificarea denumirii Secţiunii a II-a a Capitolului IV, Titlul III, Cartea a V-a din „Executarea hotărârilor judecătoreşti referitoare la minori” în „Executarea hotărârilor judecătoreşti şi a altor titluri executorii referitoare la minori.”

Modificarea/completarea dispoziţiilor art. 684 Cod procedură civilă (propunere Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti) :

La articolul 684, alin.(2) se modifică şi avea următorul cuprins:
„ (2) Executarea silită nu se va putea face la alte ore decât cele menţionate şi nici în zilele nelucrătoare, stabilite potrivit legii, în afară de cazul în care se dispune altfel prin chiar hotărârea judecătorească pusă în executare, prin titlul executoriu prevăzut la art….(se va indica articolul nou introdus prin care se va da caracterul de titlu executoriu înscrisului emis de notarul public care consfinţeşte acordul parental) sau de cazurile urgente în care executarea poate fi încuviinţată de instanţa de executare, prin încheiere, dată în condiţiile art. 680 alin.(2).”

ref.[ngo4560]
Colectivul ARPCC

Ordin de protecție. Încredințarea copilului minor

Articolul poate fi gasit in original aici 

Reclamanta P. D. a chemat în judecată pe pârâta P. I. C. , solicitând instanţei ca prin sentinţa ce se va pronunţa să dispună emiterea unui ordin de protecţie, în regim de urgenţă, împotriva pârâtei prin care să se dispună pe o durată de 6 luni măsurile prevăzute de art. 23 alin. 1 lit.a.b.d.f.h din Legea nr.217/2003 reactualizată, respectiv: evacuarea temporară a pârâtei din locuinţa familiei; reintegrarea reclamantei în locuinţă; obligarea pârâtei la păstrarea unei distanţe minime de 100 m faţă de reclamantă, de domiciliu şi reşedinţă; interzicerea oricărui contact cu aceasta, încredinţarea minorului G. G. A. reclamantei pe perioada ordinului de protecţie; internarea medicală a pârâtei; executarea ordinului de protecţie să se facă fără somaţie şi fără trecerea vreunui termen. (…)

Analizând actele si lucrările dosarului, instanţa retine următoarele:

Din probele administrate în cauză instanţa reţine faptul că pârâta P. I. C. este o persoană care consumă în mod frecvent băuturi alcoolice şi după ce ajunge în stare de ebrietate are un comportament deviant , violent şi provoacă în mod frecvent scandal în locuinţă agresând-o verbal şi fizic pe reclamanta P. D. care este mama sa adoptivă cât şi pe fiul său minor G. G. A. în vârstă de 13 ani care i-a fost încredinţa ei spre creştere şi educare după ce a divorţat.

Aceste aspecte rezultă din coroborarea întregului material probator respectiv actele depuse de reclamantă în sprijinul cererii şi depoziţiile martorilor audiaţi, care au confirmat că pârâta este recalcitrantă, violentă atât faţă de reclamantă pe care a izgonit-o din locuinţa familială cu toate că potrivit certificatului de moştenitor reclamanta are o cotă parte de 5/8 din apartament , pârâta având doar cota de 3/8 in calitate de moştenitoare a tatălui său decedat, reclamanta fiind nevoită să locuiască la vecina sa de la etajul 2, martora N. L. R. de circa 3 luni de zile,comportament care a culminat cu agresarea şi a minorului G. G. A. în seara zilei de 21.01.2016 când l-a agresat verbal, l-a lovit, i-a spart laptopul, situaţie în care instanţa apreciază că se încadrează în dispoziţiile Legii nr.217/2003 şi ale Legii 25/2012 privind combaterea violenţei în familie şi se impune luarea faţă de pârâtă a măsurilor legale prevăzute de art. 23 din Legea nr.217/2003: evacuarea temporară a pârâtei din locuinţa familiei; reintegrarea reclamantei în locuinţă; obligarea pârâtei la păstrarea unei distanţe minime de 100 m faţă de reclamantă, de domiciliu şi reşedinţă; interzicerea oricărui contact cu aceasta, încredinţarea minorului G. G. A. reclamantei pe perioada ordinului de protecţie precum şi a măsurii prevăzute de art. 23 alin.3 din lege respectiv obligarea pârâtei sa urmeze un program de consiliere psihologica, psihoterapie si efectuarea unui tratament in scopul dezintoxicarii.

Instanţa faţă de acest ultim act apreciază că se impune luarea de urgenţă a măsurii de emitere a ordinului de protecţie fără citarea pârâtei agresoare, dat fiind faptul că minorul a fost izgonit din locuinţă de către pârâtă acum în timpul iernii când temperatura pe timp de noapte este in jur de minus 20 grade Celsius, minorul neavând haine suficiente precum şi cărţile şi caietele pentru a merge la şcoală.
Instanţa urmează de asemenea să dispună ca ordinul de protecţie să fie executat, de îndată, fără somaţie şi fără trecerea vreunui termen (…)

Având in vedere cele ce preced instanţa va admite acţiunea formulată de reclamanta P. D. împotriva pârâtei P.I.C, şi va dispune emiterea ordinului de protecţie împotriva pârâtei cu caracter provizoriu pe o perioadă de 6 luni de la emiterea ordinului.” (Judecătoria Caracal, Sentința civilă nr. 22/22 ianuarie 2016, portal.just.ro)

ref.[ngo4559]
Colectivul ARPCC

Clarificare a contravenției prev. de art. 27 alin 2 din legea 272/2004

Link catre petitia depusa de APRCC poate fi gasit aici

                                

                           Catre Asociatia Romana pentru Custodie Comuna

Ca urmare a petitiei dumneavoastra ce are ca obiect obtinerea unui punct de vedere referitor la posibilitatea constatarii şi sanctionarii de catre organele de politie a contraventiei prevazute  de art.27 alin. (2) din Legea nr. 272/2004, va comunicam urmatoarele:             

Aplicabile  in  materie  sunt dispozitiile  OG nr.  2/2001,  ale  Codului  penal,  ale Legii nr. 272/2004  privind  protectia  si  promovarea  drepturilor  copilului,  republicata,  cu  modificarile  si completarile  ulterioare.

Problema cu care am fost sesizati este, in esenta, daca prevederile art. 27 alin. (2) din Legea nr. 272/2004 antreneaza inca de la prima incalcare raspunderea contraventionala a parintilor rezidenti care nu respecta programul de relatii personale dispus de instants in favoarea parintelui nerezidenti, Pentru a dezlega  aceasta  problema,  este necesar  sa  lamurim in  ce masura  conduita  descrisa  se incadreaza in norma prohibitiva contraventionala, urmand ca vinovatia sa fie apreciata de la caz la Caz.in speta, prevederile art. 27 alin. (2) din Legea nr. 272/2004 trebuie coroborate cu art. 142 alin. (1) lit. j)  si art. 142 alin. (2) lit. d) ale aceluiasi act normativ. Aceste norme juridice sanctioneaza fapta persoanei care savarşeşteorice actiune de natura sa afecteze, inter alia, dreptul copilului la viata intima, familiala şi privata cu amenda contraventionala de la 5000 lei la 10000 lei.

Avand in vedere cele mentionate, in cele ce urmeaza vom analiza daca o conduita de tipul celor descrise in petitia dumneavoastra se circumscrie unei .actiuni  de natura sa afecteze dreptul copilului la viata intima, familiala şi privata",in acest scop, vom pomi de la sistemul de protectie si promovare a arepturilor copilului in Romania. Astfel, Constitutia Romaniei, la art. 26, prevede ca ,,autoritatile publice respecta şi ocrotesc viata intima, familiala si privata". Din formularea textului de lege rezulta ca statul roman are atat o obligatie negativa generala de a se abtine de la orice conduita prin care sa incalce acest drept al persoanelor fizice, cat si o obligatie pozitiva de a ,,ocroti" acest drept, de a lua masuri legale care sa previna orice ingerinte din partea altor persoane. Asadar, acest drept se bucura de o protectie echivalenta cu cea conferita de art. 8 al Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale (CEDO).

Masurile concrete de protectie ale dreptului la viata intima, farniliala si privata, in ce priveste legaturile  personale  ale  copilului  cu  parintele  nerezident  sunt  stabilite,  cu  titlu  general,  prin dispozitiile Codului civil (relevante in cauza sunt art. 56, 71 si urm. si, mai ales, art. 262 alin. (2) C. civ. care garanteaza dreptul copilului de a avea legaturi personale cu parintele nerezident). Legea nr.272/2004 prevede masurile detaliate pe care statul roman le-a adoptat pentru protectia acestui drept. Astfel, art.  17 garanteaza  dreptul copilului ,,de a mentine relatii personale  si contacte directe cu parintii [ ... ]", iar art. 27 garanteaza dreptul copilului ,,la protejarea imaginii sale publice si a vietii sale intime, familiale si private".

Dreptul la viata intima, familiala si privata are o sfera larga de aplicabilitate, putand include si dreptul copilului la relatii personale cu parintii, fapt ce reiese inclusiv din jurisprudenta  Curtii Constitutionale a Romaniei, dar şi  a Curtii Europene a Drepturilor Omului (CEDO). Asa cum se poate observa, insa, legiuitorul a ales sa garanteze dreptul copilului la relatii personale cu parintele nerezident   si sa detalieze  masurile  pozitive  de protectie  a acestuia  in mod  expres  şi  distinct  de cele pentru  asigurarea  respectarii   dreptului  la viata  intima,  familiala  si privata.  Prin  urmare,  apreciem  ca sistemul  de protectie   a drepturilor   copilului  in Romania   separa  masurile   de protectie   a dreptului  la viata  intima,  familiala  si privata  de cele pentru  protectia  dreptului  de a mentine  legaturi  personale  cu parintii.  Tot  in  sustinerea   acestei  ipoteze,  observam   ca pentru  fiecare  dintre  cele  doua  drepturi  ale copilului   sunt  prevazute   sisteme  sanctionatorii   diferite.  Astfel,  pentru  incalcarea   art.  17 si urm.  din Legea  nr.  272/2004   se prevede  un remediu  judiciar   -  masurile  prevazute   la art.  20  al aceluiasi  act normativ.  Pe  de alta  parte,  pentru  incalcarea   art.  27 alin.  (1) din Legea  nr.  272/2004  este  prevazuta sanctiunea  contraventionala   de la art. 27 alin. (2) coroborat  cu art.  142 alin.  (1) lit. j)  si art.  142 alin. (2)  lit.  d).  Asadar,   legiuitorul   a tratat  cu  o atentie  deosebita   dreptul  copilului   de  a mentine   relatii personale   cu parintii   sai  si a prevazut   garantii  speciale  pentru  protectia   acestuia,   stabilind,  pe  de o parte,  un continut  specific  al acestui  drept  si conduite  imperative  pentru  persoanele   implicate  intr-un asemenea   raport  juridic   si, pe  de  alta  parte,  un  regim  sanctionator   divers,  care  poate  fi adaptat  in functie  de fiecare  caz in parte.

Concluzionand,    apreciem   ca  dand  o interpretare   sistematica   textului  de  lege  asupra  caruia ne-ati   solicitat   sa  ne  pronuntam,   in  contextul   intregului   ansamblu   de  norme   ce  asigura   protectia drepturilor  copilului,  conduita  descrisa  de dumneavoastra   nu se poate  considera  o incalcare  a art. 27 alin. (2) al Legii nr. 272/2004,  ci a art.  17 alin. (1) al aceleiasi  legi. Prin urmare,  astfel de sanctiuni  nu pot fi aplicate  pentru  faptele  parintilor  rezidenti  de a nu permite  reluarea  legaturilor  directe  si efective ale copilului  cu parintii  nerezidenti  prin diverse  modalitati.

0  astfel  de interpretare   este in consens  si cu jurisprudenta   CEDO  in materie.  Astfel, Curtea de la Strasbourg  a apreciat  ca obligatiile  pozitive  pe care  statele  le au in temeiul  art. 8 pot implica  şi adoptarea   unor  masuri  ce  vizeaza   respectul   vietii  familiale   in  relatiile  indivizilor   intre  ei,  nu  doar obligatia  negativa  de a se abtine  de la orice  ingerinte  care  nu sunt in deplin  acord  cu art.  8  alin.  (2) CEDO  (a se vedea  Minceva c.  Bulgariei, nr. 21558/03,   §81; M  C. c.  Bulgariei, nr. 39272/98,  §150). Totusi,  Curtea  a stabilit  si ca  statele  se bucura  de o marja  considerabila   de apreciere  in ce priveste masurile  cele  mai  adecvate  in acest  scop  (Keegan c.  lrlandei,  16969190, §49).  De asemenea,   a mai aratat  Curtea  ca  in  cauzele  referitoare   la  inapoierea   copiilor,   caracterul   adecvat  al  unei  masuri  se judeca  in functie  de rapiditatea  punerii  sale in aplicare  (Amanaliichioai c. Romdniei, nr. 4023/04,  §92; Jgnaccolo-Zenide c.   Romdniei,nr.   31679/96,    § 102;  Pini  si  altii  c.   Romdniei,  nr.   78028/01   si 78030/01,   § 17 5). 

Nu  in ultimul  rand,  Curtea  a apreciat  ca impunerea   unei  amenzi  poate  fi o masura adecvata,  in principiu  (Adamczak c.  Poloniei, nr. 25718/94;  Minceva c.  Bulgariei, precitata,  §89). Tot Curtea  subliniaza,  insa, ca impunerea  unei  serii de amenzi  in cuantum  ridicat  poate  fi, in unele cazuri, contrara  intereselor  copilului,  acesta  fiind pus in situatia  de a suporta  deteriorarea   situatiei  financiare a parintelui  rezident  (D. c. Poloniei, nr. 8215/02).

Aplicand  aceste  principii  la situatia  normativa  din Romania,  rezulta  rara indoiala  ca rigorile CEDO  sunt  satisfacute.   in  ce priveste  rapiditatea,   aplicabilitatea   practica   şi  eficienta  acestor  norme juridice,  apreciem  ca instantele  de judecata   sesizate  conform  procedurii  prevazute  la art. 20 sunt apte de a asigura  solutionarea   cauzelor  si dispunerea   eventualelor   sanctiuni  cu celeritate  (de exemplu,  pe calea  unei  ordonante   presedintiale  ),  adaptand   aceste   sanctiuni   in  functie   de  situatia   particulara   a partilor  şi  a copilului  interesat.  Apreciem   ca sanctiunile   contraventionale   nu au acelasi  efect  precum sanctiunile   dispuse  de instantele   de judecata,   intrucat  niciuna  dintre  parti  nu beneficiaza   de sumele platite  de parintele  care nu se conformeaza   obligatiei  de ,,predare  a copilului",   ci acestea  se fac venit la bugetele  publice.  Mai mult,  cuantumul  amenzilor  este mult  prea ridicat,  in opinia  noastra,  pentru  a asigura  o eficienta  combatere   a fenomenului   alienarii  parentale.   Astfel,    conform  dispozitiilor   Legii nr. 272/2004,  sanctiunea  pentru  incalcarea  at. 27 alin.  (2) este amenda  intre  5.000 si 10.000 lei. Or, o amenda  minima   de  peste  2.5  ori  mai  mare  decat  salariul  mediu  net  in  Romania 1     este  excesiv   de oneroasa   pentru   majoritatea   populatiei,   mai  ales  in  conditiile   in  care  aceasta   este  aplicata   chiar parintelui  rezident,  cu care copilul  locuieste  efectiv.  Daca  asemenea  sanctiuni  ar fi aplicate,  apreciem ca ar fi incalcat  principiul   interesului   superior  al copilului,   intrucat  acesta  ar fi pus  in  situatia  de a suporta  deteriorarea   situatiei  patrimoniale   a parintelui   care  il intretine   efectiv.  Nu  in  ultimul  rand, trebuie  subliniat  ca agentul  constatator   va fi constrans de limitele sanctiunilor asa cum acestea sunt stabilite de lege, fara a putea cobori sub sau urea peste ele in functie de situatia financiara a parintelui care işi incalca obligatiile, dar şi de alte particularitati ale spetei, in concluzie, pentru motivele de mai sus, apreciem ca art. 27 alin. (2) din Legea nr. 272/2004 nu acopera conduita parintilor care impiedica parintele nerezident sa aiba relatii personale şi contacte directe cu copilul. Totodata, apreciem ca masura sanctionarii contraventionale  nu  este  cea mai adecvata pentru a determina o schimbare de conduita a parintelui rezident, mai ales in varianta actuala cu sanctiuni pecuniare foarte ridicate.

ref.[ngo3758]
Colectivul ARPCC