PROPUNERE DE LEGE PRIVIND RĂSPUNDEREA PĂRINTEASCĂ ÎN SPANIA

Traducator: Cătalina Costin
Acesta este un rezumat.
O copie a acestui articol poate fi descarcată aici: https://goo.gl/hNAFHi

PROPUNERE DE LEGE PRIVIND RĂSPUNDEREA PĂRINTEASCĂ ASUPRA COPIILOR DIN CUPLURILE CĂSĂTORITE ȘI NE CĂSĂTORITE DE ACELAȘI SEX ORI DIFERIT PRIN CARE SE MODIFICĂ ARTICOLUL 92 DIN CODUL CIVIL.


EXPUNERE DE MOTIVE

Acest draft are ca obiect reglementarea custodiei comune în sine, înțeleasă ca o răspundere părintească în comun, introducând în Codul Civil figura uniunilor consensuale care au copii, de același sex ori de sex diferit, ca noutate în toată Europa, având și scopul de a evita 85% din conflictele produse în Spania ca urmare a separării legale a cuplurilor care au copii în

Totodată, sunt protejate drepturile ascendenților dependenți ce conviețuiesc cu respectivul cuplu, drepturile copiilor care au alt(ă) mamă/tată, asociind eforturi în vederea evitării fraudării dependenței care există în Stat, dat fiind că aceasta va fi revizuită în aceste cazuri, de o Judecătorie.

În prezent, datele Caritas ne-au dat dreptate: prin reglementarea din 2005, profilul noului sărac este următorul: tată sau mamă divorțată având copii în grijă.

În fine, indicăm faptul că propunerea pe care o formulăm ar ajuta la evitarea în mare măsură a unor situații care se produc cu o frecvență tot mai ridicată, uneori ca urmare a utilizării abuzive a resurselor și a cheltuielilor publice, alteori fără un control sau fiscalizare anume.

Printre conflictele a căror evitare se încearcă și ideile pozitive reunite în cadrul acestei propuneri, se numără următoarele:

1o.- Evitarea în mare măsură a sustragerii intra și internaționale de minori de către unul dintre părinți (Convenția de la Haga 1980 și Convenția Bruxelles II).

2o.- Ar evita utilizarea frauduloasă a unor denunțuri instrumentale de rele tratamente și/sau abuzuri împotriva unuia dintre părinți către celălalt.

3o.- Evitarea înfruntării părților, conferind un rol predominant medierii și dialogului prealabil.

4o.- Evitarea colapsării tribunalelor și a echipelor psihosociale prin abuzarea de această resursă.

5o.- Evitarea lungilor procese de lichidare a regimului matrimonial.

6o.- Evitarea unui volum excesiv de muncă în cadrul Judecătoriile pentru Minori și Familie.

7o.- Evitarea utilizării instrumentale a copiilor în aceste procese prin interferențe ale părinților și/sau alienări necuvenite, fie acestea conștiente sau inconștiente.

8o.- Evitarea situației în care copiii sunt lipsiți de apărare, având în vedere timpii de așteptare (întârziere judiciară) din Tribunale.

9o.- Economisire a costurilor cu avocații din oficiu, deoarece vor exista acțiuni desfășurate doar de unul singur, în loc de

10o.- Economisire pentru bugetele publice, dat fiind că este pusă la dispoziție cultura acordului, în loc de cea a înfruntării.

11o.- Custodia comună este reglementată astfel încât este favorizat dialogul cuplului, redundând în beneficiul copiilor.

12o.- Profită de stabilirea reglementării desfacerii cuplurilor homosexuale în aceleași condiții ca ale celor heterosexuale.

13o.- Favorizează apărarea drepturilor ascendenților dependenți ai cuplului în cadrul aceluiași proces.

14o.- Intervenție minimă a procurorului (doar ca și garant al drepturilor copiilor) și a echipelor psihosociale (doar pentru cazuri de risc al copiilor sau în cazuri de încălcări grave ale îndatoririlor părintești).

15o.- Utilizare alternativă a resurselor publice municipale existente ale serviciilor sociale ca sprijinire a judecătorilor din judecătoriile mixte și de specialitate, evitând contractarea unui număr mai mare de echipe psihosociale.

16o.- Economii la sistemul public de sănătate a unor sume colosale pentru consultări și medicamente împotriva anxietății și a depresiei post separare, provocate de actuala incertitudine a răspunsului judiciar.

17o.- Economii la sistemul judiciar în cadrul unor noi procese de modificare de măsuri, fiind prevăzute respectivele posibilități în procesul inițial.

18o.- Evită continua avalanșă de mii de denunțuri pentru delicte ușoare (înainte contravenții) de neîndeplinire a regimului vizitelor și a celorlalte, ce colapsează Judecătoriile de Instrucție.

19o.- Economii la Ministerul de Interne ce ocupă multe resurse zilnice referitor la denunțurile instrumentale de rele tratamente.

20o.- Dispariția posibilității de a utiliza strategii ce duc la apariția unor acte de violență asupra femeii.

21o.- Ajută la unificarea unor criterii divergente din legile comunităților autonome.

22o.- Ajută la prevenirea unor comportamente de violență între semeni.

Deasemenea, dată fiind existența a două realități sociale evidente în societatea noastră, în care au avut loc schimbări majore în ceea ce privește rolurile sexelor, cu privire la creșterea copiilor și la distribuirea sarcinilor casnice între bărbați și femei, această situație fiind rezultat al diferitelor politici sociale, precum și al unor legi cum ar fi Legea de Conciliere a vieții Familiale și a celei în Câmpul Muncii, precum și a LO de Egalitate între bărbați și femei, care au produs un efect real asupra tratamentului de egalitate a bărbaților și a femeilor în aceste sectoare, lucru care nu se petrece în zona Dreptului

Familiei, unde încă există mari dificultăți pentru ca femeile să poată primi un tratament de egalitate în ceea ce le privește drepturile, deoarece Codul Civil, în cadrul reformelor sale din 1981 și al ultimei din 2005, reglementând separările familiale sau ale cuplului, acordă în continuare un rol secundar femeilor în calitatea lor de mame.

Acest fapt favorizează situația în care femeile sunt cele care trebuie să facă față celei mai mari surmenări personale, în muncă și sociale, având grijă de și acordând atenție copiilor, conferindu-li-se în mod aproape exclusiv răspunderea îngrijirii copiilor, cu prețul sacrificării vieților lor în toate aspectele, atât personal, cât și social și la serviciu. Un tată divorțat fără custodia copiilor este angajat în mod preferențial de firme, față de o mamă care deține custodia copiilor săi.

Mamele divorțate cu obligații exclusive de tutelă a copiilor ei, are mai multe dificultăți în a-și concilia viața personală cu cea familială.

Mamele divorțate cu obligația exclusivă a custodiei formează cele mai nevoiașe familii și cu cel mai mare risc de excluziune socială (a se vedea rapoarte ale Save The Children, Caritas ori ale fundației La Caixa), mai ales în perioade de criză, deoarece depind de încasarea unei pensii de la fostul soț, care de obicei ajunge șomer, iar ele de abia au timp să muncească în afara casei și să primească pentru asta o remunerație.

Majoritatea mamelor divorțate cu obligații de custodie exclusivă a copiilor lor și cu pensii care de abia le ajunge până la sfârșitul lunii se văd obligate să caute slujbe în economia subterană, pentru a evita o modificare de măsuri ca urmare a schimbării circumstanțelor ori să caute slujbe care să fie compatibile cu atribuția pe care o reprezintă îngrijirea și atenția acordate copiilor, implicate de custodia exclusivă. Aceasta înseamnă că trebuie să accepte programe de lucru și slujbe prost remunerate. Dovada o reprezintă faptul că statul a fost nevoit să provizioneze fonduri substanțiale pentru ajutoare acordate unor familii monoparentale, formate din mame divorțate având copii în îngrijire, utilizând pentru aceasta o mulțime de resurse publice care se traduc în ajutoare economice directe, ajutoare pentru școli și programe alimentare în școli, precum și în materiale școlare, etc. dar mai grav este că această situație a custodiilor exclusive închide ușile dezvoltării în câmpul muncii și profesional al unor sute de mii de femei care, atunci când reacționează în fața acestei situații, atunci când copiii sunt deja majori sau chiar adulți, aceștia au handicapul de a fi prea în vârstă pentru a începe să-și dezvolte o viață proprie în câmpul muncii cu o expectativă reală și eficace, pentru a-și îmbunătăți viețile.

Pe de altă parte, pierderea locuinței de către tați (criza evacuărilor) a dus la apariția unor noi paria sociali, aceștia fiind bărbații divorțați lipsiți de resurse în vederea obținerii unei locuințe demne pentru trai, bărbați care se văd obligați să locuiască în casele rudelor sau chiar ajung mulți pe străzi, fără un acoperiș. A se vedea datele de la Caritas, Bănci de Alimente și Cantine și Cămine sociale din cadrul multor primării, în care profilul persoanelor fără case este reprezentat în procent de 87% de tați divorțați care au rămas fără familie și fără resurse.

În cazul fenomenului evacuărilor, apare împrejurarea în care 82% din cazurile de familii evacuate au ajuns în această situație deoarece erau familii debitoare și insolvente în urma unui divorț sau al unei despărțiri, familii ce nu puteau face față costului presupus de două locuințe: de cea familială și de cea pe care trebuia s-o achiziționeze sau închirieze cel/cea mutat(ă) din locuința familială.

Nivelurile de violență intrafamilială a căpătat o mare amploare în familiile cu acest profil de mamă care deține custodia exclusivă și în care tatăl are drept de vizită. Față de numărul redus de familii cu o custodie în comun, în cadrul cărora de abia apar date referitoare la violența asupra femeii. În multe cazuri de custodii exclusive, de obicei copiii preiau controlul familiei, începând din adolescență, deoarece un singur părinte care nu o duce bine, în majoritatea cazurilor mamele, care nu are timp să impună limite și să-și controleze copiii, pierde controlul asupra acestora atunci când ajung la adolescență.

Majoritatea adolescenților care-și agresează părinții sunt copii care trăiesc sub custodia monoparentală a unor mame divorțate. Destructurare familială favorizată de sistemul actual. Există un nivel ridicat al tinerilor cu insucces școlar, în majoritate copii ai unor părinți divorțați care au pierdut contactul sau care au un contact scăzut cu figura paternă și cu mediul patern.

În cazul minorilor la care există o dualitate de persoane care au grijă de aceștia, nu apare de obicei insuccesul școlar sau agresivitatea și lipsa de respect față de conceptul autorității. De fapt, în Regatul Unit, SUA există studii ce acreditează faptul că răspunderea părintească în comun a fost un instrument util pentru:

1o.- combaterea luptei împotriva inegalității femeilor.

2o.- Prevenirea apariției unor tineri cu insucces școlar.

3o.- Prevenirea apariției unor tineri agresivi sau care se alătură mișcărilor extremiste.

4o.- Prevenirea consumului de droguri și de alcool în rândul tinerilor.

5o.- Reducerea actelor de violență intrafamilială și a violenței către femei.

6o.- Previne radicalizarea politică a adolescenților.

Copiii care au trăit sub o custodie în comun cresc într-un mediu familial în care dialogul și cooperarea sunt absolut necesare, deoarece custodia în comun condamnă părțile la cooperare, conform ultimei doctrine a Tribunalului Suprem, obligația atenției și a îngrijirii copiilor fiind împărțită pe jumătate. Acești copii cresc într-un context în care ambii părinți, fie aceștia micști sau de același sex, trebuie să fie în același timp cei care impun limite și cei care acordă recompense și recunoaștere a succeselor și a eforturilor.

În custodia monoparentală, acest rol de impunere a limitelor și de educare le revine mamelor într-un procent foarte ridicat iar tatăl rămâne ca o figură depărtată, la fel și răspunderile acestora, iar în puținul timp cât se află alături de copii părinții care nu dețin custodia întorc privirea, fiind mai lacși în ceea ce privește educația și devenind figura tatălui Burger King sau a celui de final de săptămână, cazuri în care nu impun norme sau programe apnee, de teamă să nu fie respinși de copiii lor.

Acest lucru face ca părintele care deține custodia să devină “personajul rău” pe termen mediu iar părintele care nu deține custodia să devină “personajul bun”, ceea ce produce copii împărați sau ostatici de o parte ori de alta.

Adevărul e că, după 30 de ani de lege a divorțului, noile fenomene de copii sâcâitori, abuzatori, violenți, infractori, eșuați, dependenți de droguri sau alcoolici, etc. prezintă, aproape toate, un element comun: faptul că au trecut printr-un divorț traumatic al părinților, în care figura paternă a dispărut din viețile lor și au trăit majoritatea sub custodia monoparentală maternă și cu un indice ridicat al situației de abandon emoțional.

Există alte probleme mai actuale asociate luptei copiilor în urma unui divorț, probleme reprezentate de sustragerea intranațională și internațională a copiilor sau de manipularea mintală a copiilor, aceștia fiind supuși unor presiuni psihologice (inducere a falsei memorii, alienare psihologică sau utilizarea instrumentală a copiilor în cazul unor denunțuri penale) ce vor afecta în mod foarte negativ restul vieților acestora.










ref.[ngo4685]
Colectivul ARPCC