Criteriul continuității versus custodia comună

Acesta este un rezumat
Articolul poate fi gasit aici

Traducător: Luisa Valentina Crînguș


În cadrul acestei lucrări se analizează și se propune un criteriu de acordare a custodiei copiilor în cazurile situațiilor de criză familială care pleacă de la principiul continuității relațiilor părinte-copil în urma destrămării legăturilor dintre părinți. Se tratează standardul de aproximare, propuse de Institutul Juridic din America, în Principiile juridice ale dizolvării familiei, care constă în atribuirea custodiei fiecărui părinte în parte, în funcție de interesul acordat îngrijirii copiilor anterior rupturii.

Această lucrare analizează și propune un standard de atribuire a custodiei fizice a copiilor în situații de criză familială. Este standardul de aproximare propus de Institutul Juridic din America în Principiile juridice ale dizolvării familiei, potrivit căruia custodia este atribuită fiecărui părinte în parte în funcție de rolul parental avut în trecut. Promovează continuitatea relației părinte-copil odată ce părinții încetează a mai locui împreună.


2. Custodia comună: locul acesteia în sistem

Acordarea custodiei exclusiv unuia dintre părinți este, în prezent, modelul principal din Codul Civil care, din anul 2005, permite părinților să se înțeleagă asupra custodiei comune, acord ce trebuie aprobat de judecător , cu excepția situației în care acesta este dăunător pentru. În lipsa unei înțelegeri, judecătorul poate impune copii4 această măsura dacă una dintre părți o solicită, iar Ministerul Fiscal realizează o evaluare favorabilă și judecătorul consideră că doar prin intermediul custodiei comune poate fi protejat, de o manieră adecvată, interesul superior al minorului.


3. Teza standardului de aproximare

3.1. Prezentare

Reprezintă un criteriu de acordare a custodiei copiilor în cazurile de criză matrimonială sau de cuplu, care prespune acordarea custodiei fiecărui părinte, în măsura implicării sale în îndeplinirea sarcinilor de îngrijire a copiilor anterior separării.

Criteriul a fost propus de Elizabeth S. Scott în anul 1992  și este cel promovat de Institutul Juridic din America în Principiile juridice ale dizolvării familiei, ca și formulă ce poate fi adoptată de către judecător în lipsa unui acord între părinți.

3.2. Avantaje

Avantajele aplicării acestui criteriu ce pot contribui la soluționarea problemei acordării custodiei, rezultă, în mod fundamental, din luarea ca și exemplu, a deciziilor pe care chiar părinții le-au luat pe parcursul conviețuirii.

3.2.1 Criteriul reflectă, într-o formă viabilă, preferințele mai probabile și deja încercate ale fiecărui părinte și, în consecință:

a. Favorizează rezolvarea întrebării referitoare la custodia copiilor prin cooperare, prin urmare, reduce costurile negocierii care sunt în stabilite în funcție de regulile aplicabile în cazurile în care nu există un acord între părinți, bazandu-se pe ceea ce aceștia negociază.

b. Favorizarea unui climat de confruntare minoră între părinți, pentru că nu există un motiv de dispută, acuzații și înjosiri ale unui părinte în relația cu celălalt părinte, întrucât discuția nu este despre ei, ci despre dedicarea timpului fiecărui părinte în vederea îngrijirii copiilor până la momentul separării. În definitiv, criteriul poate atenua dușmănia dintre părți și acest fapt are un impact favorabil asupra intereselor copiilor, deoarece se evita situația expunerii lor la conflictul dintre părinți.

c. Facilitează o îndeplinire mai mare și mai bună a drepturilor și obligațiilor ce rezultă ca urmare a rezoluției, deoarece împărțirea custodiei este în concordanță cu organizarea pentru care au optat părinții pe parcursul coabitării. Acest fapt favorizează spiritul de colaborare necesar bunului mers al relațiilor în urma divorțului. d. Reduce motivele de înlocuire a custodiei copilului cu sume de bani în cursul procesului de negociere. Dacă legea redă preferințele părinților, favorizează astfel ca părțile să ajungă la înțelegeri în privința custodiei, păstrându-și independența negocierii asupra proprietății, întrucât se evită ca unul dintre ei să se vadă obligat să renunțe la drepturile de tip patrimonial în vederea obținerii atribuirii custodiei într-un în legislație.

4. Note de final

Reglementarea criteriilor legale de atribuire a custodiei pot indica preferințele politice pentru un sistem de organizare familială, mai mult sau mai puțin egalitar, dar nu va modifica rolul bărbaților și femeilor27. Din acest motiv idea aproximării este de a adapata distribuirea custodiei copiilor în funcție de dinamica fiecărei familii și evitarea impunerii tuturor famiilor aceleași tipare de funcționare. Scopul este adoptarea unor soluții realizabile care să permită continuarea relațiilor copiilor cu părinții lor ulterior divorțului și să atenueze caracterul relațiilor dintre aceștia.



ref.[ngo2966]
Colectivul ARPCC