Ce este alienarea parentală şi cum afectează copilul

Articolul in original poate fi gasit aici

Termenul “alienare parentală” poate că nu este familiar multora dintre noi, însă cu siguranţă am întâlnit cel puţin un caz de o astfel de agresiune sau putem identifica măcar un moment în care chiar noi înşine am trecut printr-un abuz catalogat de specialiştii internaţionali drept “alienare parentală”. Mai exact, acesta este o formă de abuz psihologic (emoţional) sever asupra copilului, constând în activitatea de denigrare sistematică a unui părinte de către celălalt părinte, cu intenţia alienării (înstrăinării) copilului de către celălalt părinte.

România este prima ţară din Uniunea Europeană şi a patra ţară la nivel mondial care a recunoscut alienarea parentală ca formă de abuz psihologic sever asupra copilului, cu impact major asupra dezvoltării sale emoţionale şi mentale. Cu toate acestea, în ultimii 5 ani, numărul de cazuri de alienare parentală a crescut accelerat, mii de cazuri ajungând anual în instanţă. Alienarea parentală este exercitată de către un părinte, sau de persoana care locuiește cu copilul, în scopul îndepărtării definitive a copilului de celălalt părinte. Efectele sunt grave, influențând atât psihicul copilului (abandon școlar, consum de droguri și alcool, tendințe suicidale, agresivitate, depresie, apatie), cât și viitorul adult (șomaj frecvent, imposibilitatea păstrării locului de muncă, imposibilitatea formării și menținerii unei relații de cuplu).

“Părintele alienator sau abuzator este cel care se află în relație de încredere cu copilul și îi poate, astfel, induce acestuia din urmă anumite idei, îi poate prezenta situații alterate sau greșit interpretate, cu scopul de a-l face să creadă că celălalt părinte este dușmanul său, că nu-l mai iubeşte, că este complet rău și că nu este interesat de binele copilului”, declară Simona Vlădica, doctor în Psihologie.

Atacurile constante asupra dezvoltării cognitive a copilului influențează starea de sănătate a acestora, Prof. Dr. Alexandru Vladimir Ciurea, Șef Secție Neurochirurgie Spital Sanador, declarând: „La nivel neurologic, copilul este foarte afectat de discuţiile dintre părinţi şi încercările acestora de a-i schimba percepţia unul asupra celuilalt. Creierul său suferă un atac psihologic constant care îl va afecta ulterior. Dezvoltarea emoţională a copilului va avea de suferit, iar impactul pe viitor va fi vital.”

Din punct de vedere legal, nu există o normă în rezolvarea cazurilor de alienare parentală, de multe ori, existând dificultăți în încadrarea juridică a cazurilor: “În momentul în care suntem nevoiţi să luăm o decizie cu privire la stabilirea unui program de vizită a părinţilor divorţaţi sau să asistăm la situațiile de conflict la care sunt supuşi copiii în sala de judecată, atunci intervine situaţia delicată. Este foarte important ca noi să recunoaştem astfel de cazuri de alienare parentală atunci când apar şi este proritar să avem judecători formaţi cu privire la acest fenomen”, declară Daniela Pantazi, Purtător de cuvânt Consilul Suprem al Magistraturii.

Abuzul este recunoscut ca proba în divorţ

Cunoscut în ţări precum Statele Unite ale Americii, Canada, Cipru, Franţa sau Portugalia, unde au loc, anual, acţiuni cu rolul de a conştientiza acest fenomen grav, fenomenul de alienarea parentală a fost recunoscută, la noi în țară, de către Colegiul Psihologilor din România, începând cu 2016 și, în prezent, ARPCC face eforturi pentru a recunoaște oficial ziua de 25 aprilie ca Ziua Conștientizării Alienării Parentale.

Acest tip de abuz ar putea răsturna decizia judecătorilor în ceea ce priveşte custodia minorului dacă o expertiza specială va demonstra că a fost “îndoctrinat”. Psihologii povestesc că în unele situaţii mai ales în cele în care părinţii sunt despărţiţi, copiii pot fi folosiţi ca arme în războiul divorţului şi astfel sunt traumatizaţi. Un părinte influenţează copilul prezentându-l pe celalat ca pe un duşman, un om rău sau periculos. “Studii din România arata că 40 % dintre copii ajung să se vadă cu ambii părinţii foarte puţin după separare”, a spus Cătălin Bogdan, preşedinte al Asociaţiei Romane pentru Custodie Comună la stirileprotv.ro. Pentru o evaluare corectă specialiştii au nevoie de cel puţin 25 de şedinţe pentru a putea pune diagnosticul de alienare parentală. În prima fază specialistul se vede cu ambii părinţi pentru a afla motivul conflictului, apoi cu cel mic, după care cu fiecare părinte în parte şi la final cu toată familia.

www.puterea.ro


ref.[ngo4529]

Colectivul ARPCC