LEGISLATIA IN NEBRASKA

Articolul poate fi gasit si aici 







ÎN VEDEREA UNEI LEGI referitoare la Legea Parentală; modificarea secțiunii 43-2921 , Reemiterea, Revizuirea Statutului Nebraska și secțiunea 43 – 2929, Suplimentul Cumulativ al Statutului revizuit, 2012; intenția statului; schimbarea dispozițiilor privind planurile parentale așa cum au fost prescrise și abrogarea secțiunilor originale.

Adoptată de oamenii statului Nebraska, Secțiunea 1. Secțiunea 43-2921,Reemiterea, revizuirea Statutului Nebraska, va fi modificată așa cum urmează:

43-2921 Legislația consideră că este în interesul superior al copilului ca planul parental să poată fi dezvoltat în toate procedurile în ce privește custodia, timpul în care părintele își vizitează copilul, sau alte modalități de vizită pe temeiul Capitolului 42 și ca planul parental să impună o responsabilitate individuală specifică pentru a putea îndeplini aceste roluri parentale în mod adecvat și așa cum trebuie în vederea îngrijirii și dezvoltării sănătoase a fiecărui copil afectat de acest plan.

În continuare, legislatorul afirmă că este în interesul superior al copilului să aibă un mediu sigur, stabil și educațional . Se va urmări realizarea interesului superior al copilului și vor fi considerate dorințele copilului, indiferent de vârsta sa, dacă acestea au la bază un raționament logic susținut și dacă are o vârstă la care înțelege.
În orice procedura care implică un copil, interesul superior al acestuia trebuie să fie standardul prin care se pronunță instanța și stabilește responsabilitățile individuale, incluzând deliberarea custodiei, timpul parental, modalitățile de vizită sau alte modalități de menținere a legăturilor personale, precum și soluționarea conflictelor care îi afectează pe copii.Statul recunoaște importanța extremă a relației părinte-copil pentru bunăstarea și dezvoltarea copilului și e conștient că această relție trebuie considerateă din ambele perspective cu excepția cazului în care acest fapt este contrar interesului superior al copilului.

Legislativul recunoaște gravitatea unor posibile efecte asupra copiilor cauzate de timpului insuficient petrecut cu oricare din părinți.  

Atunci când ambii părinți sunt activ implicați în viața lor, indiferent că locuiesc sau nu sub același acoperiș, copiii au mai multe șanse să termine școala, mai puține să se angajaze în activități riscante și respectiv să se implice în activități criminale. Politica publică a acestui stat susține că minorii trebuie să aibă un contact frecvent cu ambii părinți după ce aceștia s-au separat sau după divorț și încurajează părinții să își împartă drepturile și responsabilitățile părintești .
Legislativul recunoaște că fiecare părinte și copil are un interes unic și legal și un drept protejat constituțional cu privire la relația părinte-copil. Toți părinții și toți copiii au drepturi în relația părinte-copil.

Având în vedere gravitatea unor posibile efecte asupra copiilor cauzate de condiția de subiect direct al abuzului, de martor la abuzul sau neglijarea copiilor, sau abuzul partenerului de viață, instanțele își vor asuma datoria și responsabilitatea de a oferi protecție și siguranță copilului sau copiilor atunci când i-au fost prezentate probe de abuz asupra copilului, folosit de agresor pentru a menține puterea și controlul asupra victimei.

În cazurile de abuz asupra partenerului, interesul superior al copilului se realizează prin garantarea siguranței copilului și partenerului abuzat și nepermițând agresorului să continue actul de violență. Când abuzul asupra copilului sau neglijarea, abuzul domestic al partenerului, sau problemele conflictuale nerezolvate între părinți împiedică realizarea interesului superior al copilului în acordul parental, atunci bunăstarea copilului este esențială în soluționarea acestor conflicte.

Sec. 2 Secțiunea 43-2929, Statutul Cumulativ revizuit.  

Suplimentul 2012 se modifică după cum urmează:

43-2929 (1) În procedurile în care datoriile părintești față de copil sunt argumentate (Capitolul 42), sunt favorizate ordinul de custodie comună legală și timp egal în care ambii părinți să își exercite rolul. În astfel de proceduri, planul parental trebuie dezvoltat și apoi aprobat de Tribunal. Regulile Tribunalului pot prevedea dezvoltarea planului parental de părți sau de către consilierul lor, un program de conciliere al tribunalului, un centru de mediere aprobat sau un mediator privat. În cazul în care planul parental nu a fost elaborat și prezentat instanței , sau convenit de părinți , fiecare părinte trebuie să prezinte un plan parental în temeiul subsecțiunii ( 6 ) din prezențta secțiune și instanța de judecată va crea planul parental în conformitate cu Legea Parentală. Planul parental va urmări interesul superior al copilului în temeiul secțiunilor 42-364, 43 -2923, și 43-2929.01 și va:

(a) Asista în dezvoltarea unei familii restructurate care va urmări interesul superior al copilului îndeplinind datoriile părintești; și 

(b) Include, dar fără a se limita la acestea, determinări ale următoarelor: 

(i) Custodia legală și custodia fizică a fiecărui copil; 

(ii) Repartizarea timpului petrecut cu părinții, vizitele, sau alte modalități de menținere a legăturilor personale pentru fiecare copil, incluzând, dar fără a se limita la acestea, sărbătorile legale specificate și vacanțele, zilele de naștere, ziua Mamei, ziua Tatălui, vacanțele școlare și cu familia și alte ocazii speciale, specificând datele și orele dedicate acestora, sau o formulă sau metodă pentru a determina un program suficient de detaliat așa încât, dacă este necesar, programul să poată fi aplicat în procedurile ulterioare de către instanța de judecată și să stabilească orele și numerele de telefon corespunzătoare la care se poate apela pentru contactul telefonic.


(iii) Locuința copilului în timpul săptămânii, weekend și zilele festive în cursul anului;  

(iv) Planul de tranziție, inclusiv ora și locul de transfer al copilului; metode de comunicare și modul și calitatea relaționării dintre părți pe durata transferului și datoriile cu privire la transportul copilului pe timpul transferului; 

(v) Proceduri în luarea deciziilor asupra îngrijirii și controlului de zi cu zi a copilului în concordanță cu deciziile majore luate de persoana sau persoanele care au custodia legală și responsabilitatea pentru funcțiile parentale; 

(vi) Proviziunile pentru un proces de remediere în ceea ce privește viitoarele modificări la un astfel de plan; 

(vii) Aranjamente pentru a maximiza siguranța tuturor părților și a copilului; 

(viii) Dispoziții pentru a asigura accesul continuu la școală și progresul în funcție de vârstă școlarului; și

(ix) Prevederi pentru siguranță atunci când preponderența probelor evidențiază abuzul sau neglijarea copilului, abuz domestic al partenerului, nerezolvarea conflictelor parentale, sau activități criminale care dăunează în mod direct copilul.

(2) Planul parental presupune notificarea părților dacă unul dintre părinți își schimbă adresa, cu excepția situației în care adresa va include doar județul și statul, în cazul în care una dintre părți trăiește sau se mută într-un loc care nu trebuie divulgat din motive de siguranță. 

(3) Un plan parental adecvat și care protejează interesul superior al copilului trebuie să încurajeze discuțiile între părinți în ceea ce privește deciziile majore care includ educația copilului, sănătatea și religia.

În fața dovezilor comiterii de abuz sau neglijență asupra copilului, de abuz al partenerului, sau conflict parental nerezolvat, totuși, se ia în considerare includerea de prevederi care să garanteze siguranță și un plan de tranziție care restricționează comunicarea sau cantitatea și tipul de contact dintre părți în timpul transferurilor .

(4) Indiferent de determinarea custodiei în planul parental și doar dacă părintele este decăzut din drepturi, ambii părinți vor continuă să dețină drepturile stipulate în secțiunea 42-381.

(5) În dezvoltarea planului parental, se va lua în considerare vârsta copilului, nevoile sale de dezvoltare și punctul de vedere al acestuia și de asemenea se va considera consolidarea unei relații sănătoase între copil și părinți.

(6) Dacă părinții nu reușesc să se pună de acord asupra planului parental, fiecare părinte își va propune propriul plan parental tribunalului. Tribunalului i se cere să adopte un plan parental care să asigure custodia legală comună și care maximizează timpul petrecut cu fiecare părinte. Tribunalul nu va prefera un plan parental pe baza sexului părintelui sau al copilului.

(7) Decretând custodia legală comună, tribunalului i se cere să pretindă ca părinții să se sfătuiască între ei și să încerce să găsească o soluție în ceea ce privește deciziile referitoare la datoria de părinte. Dacă părinții nu sunt capabili să ajungă la o înțelegere, planul parental va atribui unui părinte responsabilitatea de luare a deciziilor finale pe anumite categorii de decizii majore .

Tribunalului i se cere să împartă această răspundere finală de luare a deciziilor între părinți astfel încât fiecare părinte să aibă răspunderea pentru luarea de decizii finale referitoare la anumite categorii de decizii majore, ca de exemplu religia, educația, sănătatea, activități extracuriculare și alte categorii pe care tribunalul le găsește unice în contextul unei anumite familii.

(8) Dacă în orice moment în timpul procedurilor în care îndatoririle parentale față de copil sunt în discuție în Capitolul 42, instanța constată printr-o preponderență a probelor că un părinte s-a angajat intenționat într-un comportament cauzator de conflicte, interferând cu dreptul de vizită al copilului, intervenind în relația copilului cu celălalt părinte, sau luând alte măsuri cu intenția de a manipula procedura, instanța va lua în considerare un astfel de comportament în decizia sa și îl va sancționa, incluzând, dar fără să se limiteze doar la asta, plata taxelor de avocat părintelui care nu a încălcat legea, impunând alte sancțiuni bănești pentru părintele incriminat, considerând acest comportament o modificare substanțială a circumstanțelor, sau modificând hotărârea de custodiei legală comună în custodie primară pentru părintele ofensat.

(9) În procesul de interpretare a deciziilor create de instanță cu privire la planurile parentale, instanța va furniza constatările scrise asupra cazului și concluziile legii cu privire la deciziile luate, în cazul în care planul parental creat de instanță nu prevede custodia legală comună și nu mazimizează timpul pe care fiecare parte trebuie să îl petreacă cu copilul.

(10) Prevederile subsecțiunii (6) a acestei secțiuni încurajează planurile parentale să maximizeze timpul petrecut de fiecare părinte în parte cu copilul și asigură custodia legală comună, dar nu constituie în sine o schimbare materială a condițiilor care afectează interesul superiior al copilului sau copiilor, și necesită modificarea planurilor parentale intrate în vigoare înainte de 1 iulie 2014

(11) Toate prezumțiile sau directivele legate de custodiile legale și de timpul petrecut cu părinții existente de la 1 iulie 2014, adoptate fie prin hotărâre judecătorească sau reguli judiciare, scrise sau nescrise, care sunt incompatibile cu această secțiune , sunt înlocuite în Sec 3. Se abrogă secțiunea originală 43-2921, Reemiterea Statuturilor revizuite ale Nebrascăi, și secțiunea 43-2929, Revizuirea Statutului Suplimentului Cumulativ, 2012.


ref.[ngo4357]
Colectivul ARPCC