"instantele de tutela" prevazute in lege, niciodata implementate la nivelul Justitiei

răspuns al unui judecător la o cerere de opinie emisa de ARPCC pe tema instantelor de tutela prevazute de legislație de mai bine de 10 ani și niciodată implementate

Buna seara,

Numele meu este (…) , sunt judecator la Tribunalul (…). Insist pe faptul ca sunt un simplu judecator si ca nu am detinut si nu detin nicio functie de conducere in cadrul Tribunalului (…) , iar cele ce urmeaza exprima opinia mea strict personala).

Problema" instantei de tutela" m-a preocupat inca de la mentionarea sa in Legea nr. 287/2009 (actualul Cod civil) si a ramas un proiect "de suflet", chiar daca  - cel mai probabil - acesta nu se va materializa pe parcursul desfasurarii activitatii mele profesionale.

Pentru inceput, ideea infiintarii unei instante specializate care sa judece doar cauze cu minori a aparut in perioada anilor 2002 - 2004, cu ocazia implementarii mai multor programe europene privind, generic, "Justitia pentru minori" (persoana care s-a implicat si s-a dedicat acestui proiect a fost doamna judecator Marie Anne Boulon, din Franta - un om deosebit, despre care insa nu este acum locul si momentul sa vorbim). Urmare a acestor eforturi s-a infiintat Tribunalul specializat pentru minori si familie Brasov (cred ca in anul 2004, dar mai multe informatii veti gasi pe portalul instantelor de judecata) si din cate cunosc a ramas unicul pana in prezent.

Din punct de vedere al reglementarii legale, Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara a cuprins inca de la adoptarea sa referiri la "tribunalele specializate", dar in afara de Tribunalul pentru minori Brasov si patru tribunale specializate comerciale (cu redenumirea din prezent) eu personal nu cunosc sa mai existe alte instante specializate.

Asadar, ideea de instante (subliniez, instante, nu completuri - pluralul din DEX de la complet de judecata) specializate in solutionarea cauzelor cu minori a existat inca de acum 10 ani, iar reluarea ei in cuprinsul noului Cod civil se datoreaza probabil si surselor sale de inspiratie (in alte tari europene existand asemenea instante).

In ce priveste completele (de fapt, completurile) specializate, ele au fost infiintate incepand cu anul 2007, in cadrul sectiilor civile ale instantelor si functioneaza si in prezent (eu personal constitui un asemenea complet).

Incontestabil, ideea infiintarii si mentinerii acestor complete reprezinta un beneficiu si un avantaj pentru toti cei implicati in astfel de proceduri, dar mai ales pentru copiii in cauza.

Totusi, ea are limitele sale. Astfel, in conditiile in care un judecator "specializat pe cauze cu minori" ajunge sa fie "specializat" printr-o hotarare de colegiu a instantei din care face parte, in diverse alte materii, in functie de fluctuatia dosarelor (fond funciar, imobile nationalizate, litigii de munca etc.), uneori de la o zi la alta, sau dimpotriva, dupa zece ani de activitate in acest domeniu ajunge sa fie desemnat ca judecator-sindic sau - in perspectiva - "judecator specializat in insolventa persoanei fizice", atunci cand nevoile instantei sau ale sistemului o cer, ideea de specializare in sine este golita de continut.

Nu cunosc, personal, organizarea existenta la nivelul tuturor instantelor din tara, nici macar a marii majoritati a acestora. Totusi, dintre acele putine pe care la cunsoc, afirm cu tarie ca niciun complet specializat pentru cauze cu minori nu se rezuma doar la aceasta specializare, ci intotdeauna mai beneficiaza de inca trei sau patru (cel putin) alte specializari.

Concluzionand, din punctul meu de vedere, dezideratul a carui atingere v-ati propus-o asa cum rezulta din mesajul dvs. (si pt care va apreciez enorm) poate fi realizat, in forma propusa, doar prin infiintarea unor instante specializate, ca entitati de sine statoare in cadrul sistemului judiciar roman (daca doriti, maine dimineata putem continua discutia cu privire la acest punct).

Legat de competenta acestei instante, ar fi doua precizari:

1) in prezent, completurile specializate indeplinesc atributiile instantei de tutela astfel: judecatoriile judeca in prima instanta divortul, exercitarea autoritatii parintesti, stabilirea domiciliului minorului etc. iar solutiile pe care le pronunta acestea sunt supuse apelului la tribunale. La randul lor, tribunalele judeca in prima instanta cauzele avand ca obiect protectia minorului aflat in dificultate (adica, lipsit temporar sau definitiv de ocrotire parinteasca): plasamente, adoptii etc, iar solutiile lor sunt judecate in apel la curtile de apel. In ambele situatii hotararile sunt DEFINTIVE (adica exista doar doua grade de jurisdictie, nu trei).

In ipoteza infiintarii instantelor de tutela s-ar putea prelua competenta judecatoriilor si a tribunalelor in prima instanta, iar apelurile sa fie judecate la tribunal (as putea detalia intr-un e-mail viitor)

2) In reglementarea 'tribunalelor specializate" acestora le revine o competenta si in materie penala : cauze cu minori infractori sau cu minori victime ale infractiunii". Consider ca ar fi benefica mentinerea unei astfel de orientari si pentru "instanta de tutela", datorita specificului acestor cauze si a posibilitatii pe care o evoca - procurori specializati in cauze cu minori (pt ca participare d-lor este obligatorie si in anumite cauze civile: ordine de protectie, plasamente, adoptii).

Inchei aici, multumindu-va pt rabdarea de a fi lecturat un mesaj "sadovenian" , cu speranta de a va fi fost de folos, chiar si intr-o mica masura, exprimandu-mi disponibilitatea de a continua dialogul pe marginea acestei teme.

                                                              Cu stima,

                                                                       judecator (...)

P.S. Ca judecator, libertatea mea de expresie cunoaste anumite limitari, inerente profesiei, astfel incat voi incerca sa respect si acest deziderat. Chiar si in ipoteza unor eventuale repercusiuni, prefer sa ajung - eventual - sa regret aceasta implicare, dacat sa ajung, mai tarziu, sa regret - si mai mult - optiunea pentru o solutie mult mai facila, in aparenta, genrate de indiferenta sau comoditate.

***** mesj transmis de ARPCC catorva judecatori colaboratori *****

Am cateva intrebari privitoare la

Stiu ca avem un tribunal al minorului la Brasov.

Stiu ca a mai fost unul care insa s-a desfiintat. La Oradea oare?

Stiu ca legea indica deseori notiunea de "instanta de tutela”

Mult timp am clamat noi (dar si alte organizatii) ca ar fi mai util ca in loc sa avem 300 de instante (cu circa 1000 judecatori nespecializati) care sa trateze cazuri de minori, pe langa partaje, granituiri, executiari, contestatii la executare, etc. sa avem doar 46 de instante (una la fiecare resedinta de judet + cele de la sectoarele Bucurestiului) cu mai putini judecatori (vreo 200-300, sa spunem) care sa fie specializati si care sa faca (anual) cursuri de formare profesionala continua (mai ales ca domeniul este intr-un progress continuu). Personal, cred ca est utopic sa ne gandim la varianta unor institutii cu sedii separate. Daca aceasta varianta ar fi fost fezabila, s-ar fi implementat pana acum. Prin urmare solutia intermediara ar fi aceea de a avea complete de minori specializate ca parte a unei instante deja existente (in resedinta de judet) si sporirea ariei de responsabilitate a acelei instante pe tot cuprinsul judetului. (Adica la SB sa nu se mai judece cauze cu minori si la Agnita, Medias ci doar la Sibiu).

Intrebarile mele pentru dvs:

1.  cum ar trebui sa formulam in lege? "tribunale de minori" la nivel de resedinta de judet? Sau doar "completuri specializate pe minori si familie" sau si mai simplu " completuri specializate cauze cu minori "

2. daca utilizam sintagma " completuri specializate pe minori si familie" este suficient sau in continuare vom avea incarcare prea mare cu partaje si alte lucrui nelegate de copii?

3. Undear trebui sa aiba sediul aceste complete? La Judecatorie? Ori la Tribunal?  

3A. Daca e la Tribunal, cum facem cu Bucurestiul? – mutam toate dosarele astfel incat la Tribunalul sa se imtample prima infatisare ?!

3B. Daca e la tribunal, unde se face apelul? Si unde se face recursul?

3. Putem estima la nivelul judetelor care ar fi numarul total de cauze ce ar trebui judecate de aceste instante specializate pe minori? Eu stiu ca avem in Romania circa 22,000 de divorţuri judecate cu minori. Daca consideram Bucurestiul circa 4000 de cauze. Raman 18.000 cauze care ne da o medie grosolan calculata de circa 400 de cauze/judet/an. E corecta estimarea mea?

4. Unde ar trebui sa introducem in lege o astfel de prevedere a unor completuri specializate? E cumva legea privind organizarea judecatoreasca?

[ngo3738]