Jurisprudenta Curtii de Apel Bucuresti privind pensia de intretinere in natura

**** alte articole privitoare la pensia minorului puteți găsi accesând acest link ****



Ne face plăcere să punem la dispoziția publicului larg dar și a specialiștilor motivarea instanței cuprinsă în decizia civilă nr. 327  emisă dată în dosarul 15633/302/2012 de către Curtea de Apel București, legată de pensia în natură și necesitatea ca judecătorul să acorde, la cererea părintelui interesat pensie în natură. Extragem paragrafele relevante:
   

Examinând cererea de recurs, Curtea constată că reclamantul a criticat decizia instanței de apel, sub aspectul stabilirii contribuției ambilor părinți la cheltuielile de creștere și educare a fetiței, susținând în esență faptul că prin adoptarea noului cod civil, s-a produs o schimbare de optică a legiuitorului, în sensul că prin trimiterea la dispozițiile art 530 cod civil, s-a dat în concret posibilitatea organului judiciar să stabilească în natură pensia de întreținere datorată minorului, a cărui locuință este stabilită la celălalt părinte.

Pornind de la dispozițiile art 402 cod civil, coroborate cu cele ale art 529 și art 530 cod civil, ambii părinți sunt obligați să contribuie la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a copiilor cuantumul pensiei neputând depăși o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil, o treime pentru 2 copii și o jumătate pentru 3 sau mai mulți copii, cu precizarea că valoarea întreținerii datorate copiilor, împreună cu întreținerea datorată altor persoane, potrivit legii, nu poate depăși jumătate din venitul net lunar al celui obligat. În ceea ce privește modul de executare a pensiei de întreținere, noul cod civil, spre deosebire de reglementarea anterioară, instituie regula executării în natură , ca principală modalitate de executare. Dispozițiile art 530 cod civil statuează în sensul că obligația de întreținere se execută în natură, prin asigurarea celor necesare traiului și, după caz, a cheltuielilor pentru educare, învățătură și pregătire profesională. În alineatul al doilea se prevede că în ipoteza în care obligația de întreținere nu se execută de bunăvoie, în natură, instanța de tutelă dispune executarea ei prin plata unei pensii de întreținere, stabilită în bani. În alineatul final, legiuitorul stabilește că pensia de întreținere se poate stabili sub forma unei sume fixe sau într-o cotă procentuală din venitul net lunar al celui care datorează întreținere, cu precizarea că prevederile  art. 529 alin. (2) și (3) rămân aplicabile.

Concluzia care se desprinde din această reglementare este aceea că instanța nu poate stabili de la început plata unei pensii de întreținere în bani, aceasta având doar caracter subsidiar, fiind prevăzută pentru situația în care obligația de întreținere în natură nu se execută de bună voie.

În ceea ce privește maniera de corelare a textelor de lege anterior menționate, Curtea observă faptul că dispozițiile art 402 cod civil, care reglementează în alineatul 1 obligația instanței de tutelă de a stabili contribuția fiecărui părinte la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a copiilor, menționează expres în alineatul 2 faptul că prevederile art 530 cod civil se aplică în mod corespunzător. Așa cum evidențiat deja, prevederile acestui articol stabilesc modalitățile de executare a obligației de întreținere, acordând statut privilegiat executării în natură , care constituie regulă în această materie și de la care nu există nicio dispoziție derogatorie în materia divorțului. Dacă legiuitorul ar fi intenționat să consacre o astfel de excepție, în sensul de a generaliza în materia divorțului stabilirea pensiei de întreținere în bani ar fi stipulat-o în mod expres.

 Curtea apreciază că o astfel de interpretare este contrară voinței legiuitorului, care prin alineatul al 2-lea al art 402 cod civil, face trimitere la normele titlului V, ce au ca obiect stabilirea și executarea obligației de întreținere. Curtea apreciază că prin mențiunea aplicării corespunzătoare a acestor dispoziții legale legiuitorul a intenționat să dea posibilitatea organului judiciar să individualizeze modalitățile de stabilire și executare a obligației de întreținere cu luarea în considerare a specificului raporturilor de familie și nu să deroge de la regula stabilirii și executării în natură a pensiei de întreținere.

 Evident, în funcție de circumstanțele particulare ale fiecărei cauze, instanța de judecată este liberă să stabilească modalitatea de executare a obligației de întreținere potrivită, cu respectarea principiilor care se degajă din economia dispozițiilor legale ale titlului V din codul civil și cu luarea în considerare a interesului superior al copilului. Din această perspectivă, Curtea reține că lipsa de înțelegere a părinților, respectiv relațiile tensionate ale acestora nu poate constitui prin ea însăși un impediment pentru a stabili executarea obligației de întreținere în natură. Curtea consideră că nu poate reține, de plano, un astfel de impediment, în măsura în care nu se dovedește  sau cel puțin nu există indicii că debitorul obligației nu va presta întreținere în maniera fixată de instanță sau că această modalitate de executare a întreținere nu corespunde interesului copilului.

 Curtea apreciază că nu se poate reține vreo imposibilitate obiectivă de executare a pensiei de întreținere în natură, din perspectiva celor expuse anterior, în condițiile în care părintele la care nu s-a stabilit locuința minorului, în speță tatăl, își manifestă disponibilitatea de a contribui în natură la întreținerea copiilor, conform necesităților acestora și posibilităților sale financiare și materiale concrete. Curtea apreciază că o astfel de interpretare coroborată a dispozițiilor art 402 și art 530 cod civil este de natură să ofere concretețe concepției legiuitorului de a găsi o modalitate de a-i implica mai mult pe ambii părinții în creșterea copiilor lor minori și implicit de a-i responsabiliza în ceea ce privește obligația lor de a-și educa și forma copiii. Aceste aspecte se circumscriu realității potrivit căreia calitatea de părinți a soților nu încetează prin desfacerea căsătoriei, divorțul fiind doar de natură să aducă schimbări în modul în care se vor exercita drepturile și îndatoririle părintești față de copil dar nu echivalează cu decăderea soților( mai ales a soțului la care nu se stabilește locuința copilului) din statul de părinte sau cu destrămarea relațiilor familiale dintre copii și părinți.

În egală măsură, Curtea consideră necesar să sublinieze faptul că, în ipoteza în care părintele debitor al obligației de întreținere nu o execută în natură potrivit celor stabilite de organul judiciar sau din orice alt motiv apare o imposibilitate reală și insurmontabilă de executare a întreținerii în această modalitate, celălalt părinte poate solicita oricând reevaluarea pe cale judiciară, a modului de prestare a întreținerii.

În ceea ce privește incidența în cauză a dispozițiilor art 486 cod civil, Curtea apreciază că, față de obiectul litigiului divorț și stabilirea modului de exercitare a autorității părintești și a obligației de întreținere cu privire la cei doi copii minori, acest text de lege este aplicabil în această materie(care, la rândul său este guvernată de norme speciale), dar acest lucru nu este de natură să conducă la o altă concluzie, în privința modului de stabilire a pensiei de întreținere între părinții divorțați. Articolul indicat de recurent se află în titlul IV intitulat Autoritatea părintească și trasează regulile aplicabile exercitării autorității părintești asupra minorilor din căsătoriei, respectiv din afara căsătoriei. Această interpretare  este susținută de dispozițiile art 504 cod civil, care arată că, în ipoteza divorțului, autoritatea părintească se exercită potrivit dispozițiilor referitoare la efectele divorțului în raporturile dintre părinți și copii.

Constatând că în cauză nu se pune problema unei neexecutări a obligației de plata a pensiei de întreținere și luând în considerare și circumstanțele particulare ale cauzei și anume de tensiunile existente între părinți minorilor, determinate de situația conflictuală care trenează între aceștia, precum și dificultățile de comunicare între părți, având aceeași cauză, Curtea apreciază că, prin raportare la dispozițiile alineatului final al art 530 cod civil, coroborat cu prevederile art 402 cod civil și ținând cont și de specificul relațiilor patrimoniale și nepatrimoniale dintre părinți și copii, de complexitatea acestor relații, se impune ca executarea contribuției de întreținere ce revine tatălui să se realizeze prin ambele modalități recunoscute de lege. Pentru fundamentarea acestei concepții, Curtea are în vedere atât un argument de text ce decurge din interpretarea coroborativă a dispozițiilor art 402 alin 1 și art 530 alin 1 cod civil, cât și au argument de fapt, ce reiese din circumstanțele concrete pe care le presupune creșterea unui copil, relative la necesitatea asigurării cu caracter de continuitate a unor cerințe în permanentă schimbare și expansiune a acestuia, privind atât lucruri obișnuite, ce țin de consumul zilnic cât și de necesitatea de face față unor situații de urgență, excepționale, cum ar fi problemele medicale intempestive sau oportunități deosebite care pot apărea în viața copilului și care necesită resurse financiare pentru a fi realizate. Potrivit primului text de lege, legiuitorul stabilește obligația părinților de a contribui la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a copiilor, iar potrivit prevederilor celui de-a doilea text de lege invocat, modalitatea executării în natură este instituită în privința mijloacelor necesare traiului și după caz, a cheltuielilor aferente educației, învățăturii și pregătirii profesionale. În privința aspectelor de fapt, cu care părintele la care este stabilit domiciliul minorului se poate confrunta, enunțate, cu caracter exemplificativ, în cele ce preced, Curtea apreciază că tocmai interesul superior al copilului este ca aceste cerințe, cu toate consecințele lor pozitive sau negative, să fie satisfăcute sau rezolvate, depășite în mod corespunzător, pledează pentru stabilirea unei maniere mixte de executare a contribuției de întreținere din partea părintelui, la care nu s-a stabilit domiciliul minorului, adică parțial în natură și parțial în bani, luând în considerare și faptul că în privința părintelui la care minorul își are stabilit domiciliul, prestarea contribuției de creștere și educare se realizează în natură.

Pentru toate aceste rațiuni, Curtea, față de veniturile reclamantului și nevoile minorilor apreciate prin raportare la vârsta acestora și la preocupările lor școlare, consideră că se impune ca pensia de întreținere să fie stabilită la limita plafonului maxim prevăzut de dispozițiile art 529 cod civil, urmând a fi executată în natură, în limita sumei de 150 lei lunar, constând în procurarea celor necesare traiului, constând în alimente de bază îmbrăcăminte și încălțăminte adecvate de sezon și conform cerințelor sistemului educațional și în bani, în limita sumei de 325 lei lunar, pentru fiecare minor.

[...]

Examinând cererea de recurs, Curtea constată că reclamantul a criticat decizia recurată , invocând existența unei motivări contradictorii pornind de la faptul că s-a reținut incidența dispozițiilor art 403 cod civil pentru a institui autoritatea părintească comună, dar nu au aplicat același raționament și în privința obligației de întreținere. Curtea reține că această critică nu vizează modalitatea în care au fost redactate considerentele deciziei atacate, neconstituind, din această perspectivă o veritabilă critică referitoare la motivarea hotărârii instanței de apel, ci vizează raționamentul tribunalului, modalitatea în care a interpretat și aplicat prevederile legale incidente în cauză. Apreciind că instanța a examinat, din această perspectivă, maniera în care instanța de apel a dat eficiență prevederilor noului cod civil în referire la pensia de întreținere, Curtea reține justețea celor susținute de recurent, în sensul că instanțele de fond trebuiau să valorifice noile dispoziții relative la pensia de întreținere în litera și spiritul acestora și să recunoască acestuia posibilitatea de a contribui în natură la creșterea minorilor, potrivit celor evidențiate în cele ce preced.

Textul complet al deciziei se poate consulta aici https://goo.gl/Eld8kJ 

ref. [ngo3285]