CONFERINȚA JUDICIARĂ INTERNAȚIONALĂ DESPRE RELOCAREA FAMILIALĂ TRANSFRONTALIERĂ

Copia acestui document o găsiți aici:
http://goo.gl/nb5XHP

Traducător: Călinescu Ana-Maria
Corector: Codin Băltăgan,


DECLARAȚIA DE LA WASHINGTON DESPRE RELOCAREA FAMILIALĂ INTERNAȚIONALĂ

În perioada 23-25 martie 2010, mai mult de 50 de judecători și alți experți din Argentina, Australia, Brazilia,Canada, Franța, Egipt, Germania, India, Mexic, Noua Zeelandă, Pakistan, Spania, Marea Britanie și Statele Unite ale Americii, incluzând experți de la Conferința de la Haga pe tema Legii Internaționale Private și Centrul Internațional pentru Copiii Dispăruți și Abuzați, s-au întâlnit în Washington, D.C., ca să discute pe tema relocării familiale internaționale.

Disponibilitatea Procedurilor legale privind relocarea internațională

1. Statele ar trebui să se asigure că procedurile legale sunt disponibile pentru a fi adresate autorității competente pentru dreptul de relocare împreună cu copilul. Părțile ar trebui să fie puternic încurajate să folosească procedurile legale și nu să acționeze unilateral.

Preaviz rezonabil pentru Relocarea Internațională

2. Persoana care intenționează să aplice pentru relocarea internațională împreună cu copilul ar trebui, în beneficiul prioritar al copilului, să ofere un preaviz rezonabil al intenției sale înaintea începerii procedurilor incipiente sau, acolo unde procedurile nu sunt necesare, înainte ca relocarea să se întâmple.

Factori Relevanți ale Deciziilor pe tema Relocării Internaționale

3. În toate cererile privind relocarea internațională, interesul superior al copilului ar trebui să primeze. Prin urmare, deciziile ar trebuie luate în afara oricărei prezumții pentru sau împotriva relocării.

4. Pentru identifica mai ușor cazurile în care relocarea ar trebui să fie permisă sau refuzată, și pentru a promova o abordare mai omogenă pe plan internațional, decizia judiciară ar trebui ghidată în mod special, dar nu neapărat exclusiv, de următorii factori menționați în ordine cu totul și cu totul aleatoare. Greutatea acordare oricăruia dintre factori va varia de la un caz la altul:

i) dreptul copilului separat de unul din părinți de a menține relații personale și contact direct cu ambii părinți în mod frecvent într-o manieră corespunzătoare dezvoltării copilului, cu excepția situației în care un astfel de contact contravine interesului superior al copilului;

ii) opiniile copilului, ținând cont de vârsta și maturitatea copilului; 

iii) propunerile părților privitoare la aspectele practice ale relocării, incluzând acomodarea, școlarizarea și angajarea; 

iv) atunci când este relevant pentru aprecierea rezultatului, motivația fiecărei părți privitoare la implementarea relocării sau, din contră, privitoare la interzicerea relocării; 

v) orice istoric de violență sau abuz în familie, fie el fizic sau psihologic;

vi) istoricul familiei și particularitatea continuității și calității îngrijirii în trecut și în prezent precum şi aranjamentele existente privitoare la menținerea relațiilor personale ale copilului cu persoanele semnificative din viața sa;

vii) tipul de custodie existentă și deciziile judecătorești în vigoare privitoare la accesul [copilului la fiecare dintre cei doi părinți].

viii) impactul acceptării sau refuzului relocării (de către instanță) asupra copilului, în contextul familiei sale extinse, educației și vieții sociale, și asupra părților;

ix) natura relației inter-parentale și angajamentul părintelui rezident (persoanei care cere relocarea copilului) de a susține și facilita relația dintre copil și părintele nerezident, odată relocarea încheiată;

x) verificarea faptului că propunerile părților privitoare la contactul de după relocare sunt realiste, ținând cont în mod special de aspectele financiare (de ex. costurile legate de transport) la nivelul familiei și povara psihologică a relocării pusă asupra copilului;

xi) posibilitatea punerii efective în aplicare dispozițiilor cuprinse în sentințele privitoare la relațiile personale ale copilului în Statul de destinație, ca și o condiție extrem de importantă pentru ca instanța să decidă atare relocare.

xii) problemele legate de mobilitatea membrilor familiei;

xii) orice alte circumstanțe considerate a fi relevante de către judecător. 

5. În vreme ce acești factori ar putea avea aplicabilitate în relocarea internă, ei sunt în principal gândiți în contextul relocării internaționale și, prin urmare, implică faptul că s-a luat în considere legislația internațională legată de dreptul familiei.

6. Acești factorii reflectă rezultatele cercetării privind nevoile copiilor și dezvoltarea în contextul relocării.

Convențiile de la Haga din 1980 despre Răpirea copiilor la nivel internațional și din 1996 despre Protecția internațională a copilului

7. Este recunoscut faptul că Convențiile de la Haga din 1980 și 1986 aduc o perspectivă globală pentru cooperarea internațională în respectul relocărilor familiale internaționale. Convenția din 1980 oferă principalul remediu (decizia de întoarcere a copilului) în cazul relocărilor ilegale. Convenția din 1996 permite stabilirea și recunoașterea (în străinătate) dar și punerea în aplicare a sentințelor de relocare cu dispozițiile pe care acestea le cuprind. Convenția facilitează de asemenea cooperarea directă între autoritățile administrative și judiciare ale celor două state implicate, precum schimbul de informații relevante pentru protecția copilului. Având întregul respect pentru legile interne ale statelor, cadrul propus de acest două convenții ar trebui privit ca o parte integrantă a sistemului global de protecția a drepturilor copilului. De aceea statele care nu au ratificat încă aceste două convenții sunt îndemnate să se alăture semnatarilor.

Angajament de promovare

8. Obținerea în mod voluntar a unei înțelegeri între părinți privitor la relocarea (sau nu) a minorului ar trebui să fie obiectivul primordial. Medierea și celelalte posibilități de rezolvare necontencioasă a disputelor ar trebui promovate și făcute disponibile părinților atât înaintea deschiderii unei proceduri judiciare cât și în timpul acestor proceduri judiciare. Opiniile copilului ar trebui să fie avute în vedere ținând cont de vârsta și maturitatea sa.

Implementarea sentințelor de relocare

9. Sentințele judecătorești privitoare la relocare și dispozițiile pe care acestea le conțin ar trebui să poată fi aplicate în statul de destinație. În mod corespunzător statele de destinație ar trebui să aibă în vedere emiterea de sentințe care le reflectă pe acelea create în statul de origine. În cazul în care astfel de prevederi legale nu există în statele de destinație, acestea ar trebui să aibă în vedere deziderabilitatea introducerii unor dispoziții legale adecvate în legislația internă, care să permită (judecătorilor) emiterea de sentințe judecătorești care să reflecte sentințele emise în statele de origine.

Modificare dispozițiilor pentru întâlniri

10. Autoritățile din statele de destinație nu ar trebui să oprească sau să reducă durata legăturilor personale ale părintelui rămas în țara de unde a plecat copilul decât dacă au apărut schimbări esențiale care să afecteze interesul superior al copilului.

Comunicări judiciare directe

11. Ar trebui să se încurajeze comunicările judiciare directe între judecătorii din jurisdicțiile afectate, cu scopul de a se ușura stabilirea, recunoașterea, aplicarea, duplicarea și eventual modificarea sentințelor judecătorești legate de relocarea minorului, acolo unde este cazul.


Cercetare

12. Este recunoscut faptul că sunt necesare cercetări suplimentare legate de această zonă a relocării copilului, pentru analizarea cazurile de relocare.

Dezvoltare ulterioară și promovarea principiilor

13. Conferința de la Haga despre Legea privată internațională în cooperare cu Centrul Internațional pentru Copiii Dispăruți și Abuzați, este încurajată să urmărească dezvoltarea ulterioară a principiilor fixate în această Declarație și să ia în considerare realizarea materializării tuturor sau a unei părți din acest principii într-un instrument internațional. În acest final, acestea sunt încurajate să promoveze conștientizarea internațională a acestor principii, de exemplu prin formare judiciară și alte programe de construire de competențe.


Colectivul ARPCC

 ref. [ngo3053]