Studiu : Suportul coplesitor al publicului pentru custodia comuna

Copia acestui document o gasiti aici : https://goo.gl/JfW8Un

Sondajele realizate la nivel national in Canada au aratat in mod constant sprijinul populatiei pentru  lansarea drepturilor parintesti egale dupa divort. Procentele privitoare la sprijinul oferit de populatie se afla intre 68% si 75%.  Studiile realizate de cercetatori sociali arata sprijin similar, mai ales in randul copiilor. Fabricius a demonstrat ca copii , atat in custodie exclusiva cat si comuna sustin custodia egala de ambii parinti . Dar, bineinteles, guvernantii canadieni, stiu mai bine decat oamenii care le platesc salariile. Facturile din cauza carora parlamentul ar trebui sa stabileasca o prezumtie a custodiei comune a esuat considerabil in a face sa creasca sau sa scada votul din partea tuturor membrilor. S-a dovedit ca este posibil ca britanicii sa fie si mai entuziasmati decat canadienii in ceea ce priveste drepturile parentale egale. Aici este un studiul realizat cu 18 luni in urma, dar care este un indicator important al atitudinii britanicilor asupra cresterii si educarii copiilor.

Firma de cercetare de piata YouGov a realizat acest sondaj avand ca subiecti 1,800 adulti si au descoperit un imens suport pentru egalitatea drepturilor asupra copiilor pentru ambii parinti in urma separarii sau a divortului.

YouGov a intrebat respondentii: Gandindu-va la parintii care divorteaza si au trebuit sa mearga la tribunal pentru a decide cine va obtine custodia copiilor, in general, cine credeti ca ar trebui sa aiba mai multe drepturi -mama, tatal sau ar trebui sa aiba drepturi egale.

Doar 9% sustin ca mamele ar trebui sa aiba drepturi depline, in timp ce 84% sunt pentru drepturi egale intre parinti. 2% au spus ca tatii ar trebui sa aiba mai multe drepturi si restul nu a opinat.

Aceasta este sustinuta de date de la acelasi sondaj in privinta cu importanta tatalui fata de copi. 85% au fost de acord cu afirmatia : tatii sunt indispensabili in a concepe copiii. 1% au respins in totalitate afirmatia. 95% dintre respondenti au fost de acord ca :Ambii parinti ar trebui sa aiba responsabilitati in ceea ce priveste cresterea copiilor. Si iar , 1% au fost impotriva.

Rolul tatilor ca aducatori solemni de hrana a primit mai mult atentia decat ar fi primit, sa zicem, in 1950 sau 1960. Majoritatea (52%) a fost de acord cu afirmatia : 
Rolul principal al tatalui ar trebui sa fie de sustinator al familiei prin munca si castigarea banilor. 42% nu au fost de acord. Doar 17% au sustinut cu tarie afirmatia, in timp ce 11% nu au fost de acord. Pe scurt, aproximativ in numar egal de britanici au fost si nu au fost de acord ca principalul rol al tatalui este de a castiga.

Si 86% dintre respondenti au fost de acord cu: „Rolul tatilor s-a schimbata drastic in ultimii 50 de ani.” Studiu YouGov este departe de perfectiune. Exista nenumarate intrebari care ar fi putut face rost de raspunsuri mult mai nuantate si profunde, dar ofera probabil o poza justa fata de atitudinea publicului catre tati si rolul lor ca parinti si de familie in general. Ceea ce indica sondajul este ca exista o diferenta imensa intre atitudinile si credintele populatiei despre tati si acele familii ale caror cazuri le judeca tribunalul, multimea de experti care ii indruma si membrii parlamentului care aplica legi privind divortul si custodia copilului. Unde publicul vrea ca tatii sa fie foarte implicati in ingrijirea copiilor, tribunalul refuza in general sansa tatilor de a face asta dupa divort.  Unde publicul vrea ca tatii si mamele sa aiba drepturi egale in ceea ce priveste custodia comuna, tribunalele opteaza pentru unica sau custodie maternala urmand divortul sau separarea in proportie de 90%. Si unde poporul vede rolul tatalui  ca schimbandu-se drastic in ultimii 50 de ani, tribunalul a facut ajustari usoare sau chiar deloc in legile parentalitatii pentru a reflecta schimbarea.

Ce este adevarat in UK este deasemnea adevarat si in Canada. Este posibil sa fie adevarat si in US desi sunt conștient de nici o votare care reflectă parerea americanilor despre egalitatea parentala.
Simplu spus, judecatorii din acest domeniu au ramas in anii 1950. Ei aproba custodia ca si cum tatii nu au fost atenti cu copiii lor la fel ca mamele, asa cum arata multe date din tarile membre ale Organizatiei pentru Cooperare Economica si Dezvoltare in care se demonsteaza contrariul.  Ei marginalizeaza tatii de la responsabilitatile lor zilnice asupra copiilor de parca nu  am fi stiu de la 50 de ani de stiinte sociale raul provocat copiilor de catre procesul pierderii tatalui in urma divortului.

Daca stam sa ne gandim,judecatorii Britanici de fapt ar putea fi complet ignoranti fata de stiinta sociala . Asa cum am mai spus, cand o organizatie care apara drepturile tatilor a intrebat  British Judicial College ce probe empirice folosesc pentru a sprijini custodia clasica impusa de instanta, raspunsul a fost unul rapid si revoltator-  Judicial College nu are o asemenea stiinta si nu ar folosi-o sa le-o predea judecatorilor nici daca o ar avea. Incredibil, dar adevarat.

Cel putin in acest caz, putem intelege de ce poporul se comporta asa cu tribunalele; oamenii stiu valoarea tatilor pentru copii, in timp ce judecatorii au ramas incapatanati din acest punct de vedere. 

Sau poate stiu, dar nu le pasa. Sa luam in considerare cazul lui  Scott Ritchie, tatal din Michigan care a fost un tata de casa pentru primii 7 ani din viata copilului stau. El este un tata bun si grijuliu si baiatul sau era un micut sanatos si fericit, dar cand sotia lui Scott a impus divortul, a primit custodia primara. De ce? Pentru ca judecatorul a considerat ca Scott este prea concentrat (a spus vreodata judecatorul acelasi lucrui unei mame?) in rolul sau de tata, de vreme ce nu a fost angajat in ultimii 7 ani, sotia sa castigand mai mult decat el.

Imaginati-va daca aceste criterii ar fi fost aplicate in fiecare caz de custodie a copilului. Am avea o imagine in oglinda a statisticilor asupra custodiei copilului de care dispunem. Marea majoritate a copiilor ar fi in grija tatilor si mamele ar privi din afara.

In cazul lui Scott, judecatorul a explicat in multe cuvinte ca, in viitor, ar trebui sa ne oprim sa mai dam automat custodie mamelor. A fost o expunere interesanta din partea lui , dezvăluind cum a făcut-o prejudecată lui sinceră și invariabil împotriva tatilor. Dar a fost mai mult de atat. Marturia evidentia de asemenea taria partinirii.

Apoi, dupa ce a fost pus fata in fata cu tatal care statea acasa pentru ingrijirea copilului si propriile realizari in convingerea sa anti-tati, judecatorul a optat tot pentru custodia materna pentru fiul lui Scott. Prietena mea

Kathy a remarcat cand ii spuneam povestea, „ El va acorda cu mai multa grija custodia mamelor, insa nu in cazul acesta”.Nimic nu e mai strigator la cer ca asta.

Judecatorii si functionarii trebuie sa progreseze pana la  nivelul de a intelege nevoile copiilor si nevoile ambilor parinti pe care noi ca oameni le-am avut de ani buni. Nu trebuie sa citesti din domeniul stiintelor sociale ca sa intelegi ca un copil nu ar trebui sa sufere pierderea unui parinte doar pentru ca mama si tatal nu mai sunt impreuna. Bineinteles, macar cateva cunostinte in domeniu ar ajuta cu siguranta, dar sigur nu vrem sa acuzam pe nedrept studiile judecatorilor si reprezentantilor alesi in care trebuie sa incredintam una dintre cele mai importante decizii pe care o poate lua cineva- custodia copiilor dupa divort.



Traducător: Padurariu Ancuta-Florentina
Corector: Milian Bogdan

Ref.[ngo3106]

Colectivul ARPCC