Pagini

joi, 9 iulie 2015

Importanţa implicării taţilor

Este insultător să etichetezi taţii ca doar părinţi provizorii



Copia acestui articol o gasiti aici





IT vorbeste volume despre stima în care dețin abilitățile parentale ale tatilor ca, atunci când personalitatea TV Chrissie Swan a plecat pentru muncă șase săptămâni a fost atacat pentru ca a plecat lasand copilul cu tatal sau .

Criticii lui Swan au crezut ca dau o lovitura figurii polarizatoare ca fiind „o mama rea” dar de fapt ei insultau sotul care statea acasa, Chris Saville, si prin expansiune toti taticii.
Este ca si cum mamele „parinte” si tatii „bone” ... cat de injositor pentru amandoi. Si ce concept restrictiv care submineaza ambele sexe.

A presupune ca un barbat nu poate sa ofere aceasi calitate a ingrijii pentru copil pe care o poate oferi o femeie, este un lucru la fel de stupid ca si cand ai spune ca o femeie nu poate fi un presedinte bun pentru ca ii lipseste tenacitatea masculina.

Aceste seterotipuri incatuseaza femeia la rolul de „mama” aruncand pe ea toate raspunderile privitoare la acoperirea nevoilor de baza baza ale copilului, si reduce barbatul la un rol de simplu accesoriu in cresterea copilului.

Se pare ca societatea nu a depasit momentul acela cumplit de „tati fara speranta” propagat atata vreme de reclamele stereotipe de la televizor?
Stiti despre ce vorbesc.
Vorbesc despre acesti tati "fara speranta", care esueaza la cele mai elementare treburi casnice sau sarcini de ingrijire a copiilor, avand nevoie sa fie salvat de catre o mama competenta. Sau acel tatal vazut ca o figura amuzanta , si care atunci cand mama are o seara cu prietenele in oras , trebuie sa dea de mancare copiilor o mancare congelata. Sau tatal care are nevoie de mama sa ii spuna prin baby monitor cum sa fiarba niste mazare.

Uite o surpriza: barbatii pot fi la fel de buni parinti ca si femeile – dar hey , poate o sa se simta mai confortabili cu alegerile lor sa se identifice ca inrijitori primari daca incetam sa radem de ei.

Si poate femeile o sa se simta cu mai putina greutate fata de asteptarile societatii fata de responsabilitatile de a face toate lucrurile substantiale parintesti si s-ar simti mai libere pentru a identifica ceva mai larg decat pur si simplu „mama” , rol pretuit asa cum este.Multi dintre noi adoram maternitatea pana la capatul lumii dar tot ne-ar placea sa gandim daca ar fi sa avem curajul sa facem loc doar pentru noi insine in propriile vieti , am putea face asta cu constiinta ca tatal s-ar descurca bine si nici unul dintre noi nu ar fi judecat ca atare.


Credeti sau nu, chiar si dupa decenii dupa ce femeile au castigat dreptul de a intrat in fortele de munca la full-time si asteapta egalitate (munca in lucru), barbatii care aleg sa stea acasa inca raporteaza ca sunt tratati ca si cum au ales sa fie efiminati.Serios!

Grupurile drepturile barbatilor au inceput sa fie mai zgomotoase , si desi ura care o au o directioneaza catre feministe pentru o multime de crime imaginare este de ras, cu privire la problema tatilor  ne fiind luati destul de serios de catre societate, ei au un punct valabil.

Pentru binele femeii si copiilor, si cel mai importat pentru binele tatilor – si tatilor bine ajustati este egal cu fiii bine ajustati – privirile noastre rigide despre rolurile parentale si asteptarile trebuiesc revizuite.
Tatii nu sunt doar rezerve care stau pe o banca pana cand vedeta se raneste ca apoi sa umpla rolul pe cat de mult poate. Pentru copii si parteneri , avand un tata care este „bun” cu copii nu ar trebui sa fie considerat un lux.

Parenting este ideal un efort de echipa ( parintii singuri care ii cunosc tata a caror copii sunt pentru orice motiv neaccesibili , muta muntii pentru a gasi alti barbati prezenti si puternici.
Desi tu trebuie sa te uiti doar cum Saville a fost tratat ca un parinte virtual in paranteza in timp ce nevasta lui era plecata sa vada atitudinea predominanta este parintele cheie este mama si fara ea constanta, familia este in pierdere.


Unul dintre cele mai bune lucruri care mi s-au intamplat  ca parinte a fost sa primesc o copie despre Steve Biddulp’s Raising Boys ( Crescand Baietii ), scurt timp dupa ce am avut primul baiat. Autorul a trimis mesaje clare femeilor care cu adevarat incurajeaza parintii – si dandule voie – sa fii un parinte egal este vital.
A stresat atat de departe de la a fi cel „responsabil” de tot ceea ce-a are de a face cu copii , la un punct al dezvoltarii unui baiat , tatal poate fi modelul mai importat so Biddulph a cerut tatilor sa imbratiseze acest lucru.
Si tot mai multi barbati o fac , care este frumos de a vedea.

Este o mare mandrie a tatilor , deci ce-ar fi sa incetam in a o submina ?


Traducator : Milian Bogdan
Colectivul ARPCC


ref. [ngo3059]

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Va multumim pentru comentariul dvs. Acesta va fi moderat in cel mai scurt timp posibil.
Politica sitului nu permite schimbul de adrese de e-mail, limbajul licentios sau atacul la persoana.

Colectivul ARPCC