Rubrica:Parenting comun : medicina preventiva pentru copii

http://goo.gl/LUFeKo

Analist şi psiholog în probleme de familie, John Rosemond a scris recent că atunci când se iau decizii referitoare la cazurile de custodie, judecătorii ar trebui să evite rezultatele egale în ceea ce priveşte creşterea copilului şi, în schimb, să ofere unuia dintre părinţi custodie primară. (“Custodia ar trebui să se concentreze pe echitatea la copii, " LSJ , februarie 20 )

Dl. Rosemond a argumentat că dispoziţiile de custodie egală s-au bazat mai degrabă pe cele mai bune interese ale părinţilor decât pe cele mai bune interese ale copiilor.

Dl. Rosemond are perfectă dreptate că atunci când părinţii se despart, copiii au „drepturi”. Mai mult decât atât,copiii au „nevoi” pe care adulţii trebuie să se asigure că le sunt îndeplinite - în special dacă acei adulţi se întâmplă să fie profesionişti în domeniul sănătăţii mentale sau judecători.

Se întâmplă că prea mulţi părinţi răniţi şi nervoşi să pună propriile „drepturi” şi nevoi înaintea celor ale copiiilor lor?

Din păcate, da. Unii părinţi îşi răsfaţă "nevoia" de a pedepsi celălalt părinte prin restrângerea timpului lor de a petrece cu copiii, chiar în detrimentul sănătăţii fizice şi mentale a copiilor lor. Chiar mai rău, aceşti părinţi sunt adesea ajutaţi de profesioniştii din domeniul sănătăţii mintale şi judecători care nu sunt familiarizaţi cu cercetarea - sau care au fost induşi în eroare de către susţinători de seminarii slab informaţi şi scriitori.

Mulţi dintre noi sunt supăraţi pe părinţii care au impresia că au „dreptul” să-şi priveze copiii de la asistenţă medicală necesară, chiar dacă aceşti părinţi iubitori şi bine-educaţi cred sincer că acest lucru este „în interesul superior al copilului”. În mod similar, există părinţi, judecători şi specialişti în sănătate mintală care dau sfaturi împotriva unui medicament puternic şi preventiv - unul care protejează copiii de o viaţă împotriva relaţiilor deteriorate, slăbite, sau complet pierdute cu unul dintre părinţi. Acel medicament preventiv este custodia comună - care să permită copiilor să continue să trăiască cu ambii părinţi cel puţin 35 la sută din timp.

Cercetarea în domeniul sănătăţii mintale arată în mod clar, custodia partajată oferă cele mai bune rezultate în cele mai multe cazuri de copii ai căror părinţi nu locuiesc împreună. Există 43 de studii revizuite care compară copiii aflaţi în custodie comună cu cei care locuiesc în principal sau exclusiv cu un singur părinte. Rezultatele sunt clare şi lipsite de ambiguitate. Copiii din familii cu părinţi comuni au rezultate mai bune.

Au părinţii, din familiile cu custodie comună, relaţii de comunicare şi prietenie unul cu celălalt? Nu.

Au căzut ei de comun acord, încă de la început, să împartă în loc să acumuleze timp cu familia, fără intervenţia unor mediatori, avocaţi sau terapeuţi? Nu.

Arată aceste 43 de studii că vieţile copiilor sunt instabile, perturbate sau stresante din cauză că ei locuiesc în două case în loc de una? Nu.

Când părinţii se comportă urât unul faţă de celălalt,  copiii trăiesc chiar mai rău în două case în loc de una? Da.

 În ultimul sfert de secol, în zeci de studii de cercetare, majoritatea copiilor ne-au spus, că la fiecare weekend petrecut cu părinţii sunt întâlnite nevoile lor, făcându-i să se simtă stabili şi în siguranţă, şi reducând discountinuitatea din vieţile lor? Nu. De fapt, ei ne-au spus chiar contrariul.

Anul trecut, 110 experţi internaţionali în dezvoltarea copilului, afecţiunile copilăriei şi divorţul, au ajuns la un consens inovator -- custodia comună, incluzând  nopţi frecvente petrecute cu ambii părinţi pentru sugari şi copii mici,acest fapt  este în interesul cel mai bun al copilului.

Prea mulţi profesionişti în sănătatea mintală şi profesori, oferă recomandări despre planuri de educaţie care sunt bazate pe convingerile lor personale – nu pe date bazate pe experienţă. Într-adevăr, mulţi dintre aceşti profesionişti nu au citit cercetările disponibile. Aşa cum anumiţi doctori, mai puţin informaţi, oferă sfaturi depăşite sau dăunătoare despre tratamente medicale, aşa sunt şi profesioniştii care oferă sfaturi judecătorilor şi liber-profesioniştilor în medicină mentală, fără a fi bazate pe cercetare.

Mai alarmant totuşi, este faptul că mulţi dintre aceşti oratori şi scriitori îşi prezintă convingător opiniile ca şi cum ar fi fost bazate pe experienţă – o disimulare care nu numai că este nesincera, dar cu potentential dăunător asupra copiilor ale căror vieţi sunt afectate de judecători şi deciziile liber-profesioniştilor în sănătatea mintală privind problemele custodiei. Pe scurt, prea mulţi bine intenţionaţi judecători şi practicanţi au fost induşi în eroare să accepte sfaturi , fără să fie bazate pe dovezi empirice.

Custodia comună nu se referă la drepturile părinţilor. Este vorba de a face cea mai bună alegere pentru copii – decizii care sunt ferm întemeiate în cercetare – nu pe opiniile personale ale părinţilor, oratorii de seminare, profesioniştii în sănătatea mintală şi judecătorii.

Dr. Lidia Nielsen este profesor în Psihologia Educaţională şi Adolescenţă la Wake Forest University. Pentru copii ale articolelor de cercetare menţionate în acest eseu, trimiteţi mail la [email protected].

Traducător: Oprea Nastasia

Corector: Pavel Valentina

ref[ngo3160]
Colectivul ARPCC