Tribunalul pentru Minori BUCUREŞTI - o necesitate imediată?

Copia acestui document il gasiti aici:  http://goo.gl/oWwcq7
Sebastian Eugen Cudrici

avocat, Consilier U.N.B.R

Ora 8.30. Tribunalul Bucureşti.  Aceeaşi agitaţie, permanenta mişcare, urcând un bărbat cu doi copii de mână, mă opreşte rugându-mă să-i spun unde e Tribunalul pentru copii. Pe moment am rămas suprins pentru că aceeaşi întrebare, mi-a fost adresată cu aproximativ o lună în urmă de o mamă cu un  copil în braţe.Şi  atunci ca şi acum a trebuit să mă gândesc pentru a arăta o direcţie.Dar ce direcţie, ce adresă?
Am înţeles atunci că ceea ce  lipseşte tuturor litigiilor de minori şi familie este chiar o clădire, spaţiul fizic  adecvat destinat exclusiv desfăşurării şedinţelor de judecată pentru aceste cauze.Deşi cadrul legal exista, respectiv Legea 304/2004 de Organizare Judiciara care permite înfiinţarea Tribunalelor pentru minori, singurele  Tribunale pentru minori şi familie există doar la Braşov şi la Oradea, instante specializate înfiinţate în anul 2004. De altfel, potrivit datelor furnizate de portalul Onorată Instanţă.ro, Tribunalul Braşov  pentru minori şi familie a ocupat locul I pe ţară pentru performanţă în anul 2014 şi pentru gradul de siguranţă a deciziilor.
Bineînţeles că o hotărâre pronunţată de un Tribunal specializat pentru minori ar avea întâietate în faţa CEDO, spre deosebire de o hotărâre pronunţată de un  complet/secţie nespecializată.
Amintim în acest sens, repetatele constatări ale CEDO cu privire la încălcarea art. 8 privind dreptul la respectarea vieţii private şi de familie de către România, datorită în principal pasivităţii autorităţilor în ruptura relaţiilor între copii şi unul dintre părinţi,  preferând să lase timpul să regleze situaţia familială, ducând în cele din urmă la înstrăinarea definitiva  între părinte şi minor.

Necesitatea înfiinţării tribunalelor pentru minori cu prezenţa unor psihologi, experţi, terapeuţi, care să constate existenţa unor situaţii de alienare parentală spre exemplu, ar contribui la stabilitatea psihică a minorilor  şi a desfăşurării relaţiilor personale normale dintre părinţi şi minori.
Orice jurist, la un moment dat, s-a confruntat cu o abordare complexă a unei cauze în care au fost implicaţi minori,  iar participarea personalului specializat nu ar fi înfrânt celeritatea soluţionării cauzelor.
Asigurarea permanenţei unor specialişti în cadrul Tribunalelor pentru minori şi copii şi întâlnirile minorilor cu părinţii în cabinetul experţilor, în prezenţa magistratului, ar preveni infracţionalitatea puerila dar şi înstrăinarea dintre copil şi părintele nerezident, abuzurile părinţilor, abandonarea copiilor de către părinţi sau de către unul dintre părinţi, ar determina care sunt adevăratele dorinţe ale copilului şi s-ar realiza un echilibru corect între interesele puse în joc.
Consecinţele dramatice pentru minori prin nesoluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil datorită încărcăturii instanţelor cu spete de altă natură se vor resimţi ulterior asupra viitorului adult.
Într-o societate cu multe priorităţi se pare că a fost ignorat tocmai cororalul acestor priorităţi care asigura echilibrul viitorului ce depinde  şi de  modalitatea în care respectam copii.
Nu putem afirma că respectam drepturile copiilor de vreme ce nu am pus în aplicare actualul Cod de Procedură Civilă, care prevede la Capitolul III - "Completele şi secţiile specializate pentru minori şi familie, precum şi tribunalele specializate pentru minori şi familie care judecă atât infracţiunile săvârşite de minori, cât şi infracţiunile săvârşite asupra minorilor".
Deşi primul tribunal din lume pentru minori datează încă din secolul trecut, înfiinţat în Chicago SUA în anul 1899, asigurarea existenţei acestora la nivelul întregii noastre tari a rămas numai la stadiu de dorinţa.
Singura alternativă rămasă este găsirea şi promovarea unor pârghii în vederea înfiinţării prin Ordin al Ministrului Justiţiei a Tribunalului pentru Minori şi Familie  Bucureşti.
Motivaţiile ar fi multiple - judecarea cauzelor cu copii în şedinţe nepublice, asigurărandu-se astfel principiul confidenţialităţii, existenţa unei infrastructuri care să asigure săli adecvate pentru audierea şi ascultarea opiniei minorului, participarea unui psiholog la audieri,  specializări ale magistraţilor, poliţiştilor în privinţa drepturilor copilului, numirea magistraţilor din cadrul acelora care sunt părinţi la rândul lor, necesitatea pronunţării unor soluţii unitare, evitarea aducerii în boxe e minorilor împreună cu adulţii. La majoritatea instanţelor, în cadrul aceleiaşi şedinţe de judecată, sunt soluţionate deopotrivă atât cazurile cu minori delincvenţi cât şi cele cu inculpaţi majori.
 La acestea adăugăm şi protejarea minorilor de vederea oamenilor în uniforma, de deţinuţii care sunt plimbaţi pe holurile accesibile publicului, o privelişte deloc comună vieţii zilnice a copiilor, impactul final fiind traumatizarea copiilor.
Trebuie însă să recunoaştem că Legea organizării şi exercitării profesiei de avocat nu prevede o specializare a avocaţilor în asistenţa juridică şi reprezentarea minorilor, aceştia fiind desemnaţi din oficiu de către fiecare barou sau aleşi de către rudele minorului.
Necesitatea unor practici şi norme privind sistemul de justiţie juvenilă din România reiese chiar din conţinutul Legii nr. 272/2004, care instituie numeroase garanţii ale respectării drepturilor copilului pe parcursul soluţionării tuturor cauzelor în care sunt implicaţi minorii.
Cunoaşterea percepţiilor, opiniilor copiilor privind experienţa lor cu sistemul juridic este de asemenea foarte importantă, dar întrucât în cazurile cu minori nu exista un sistem coerent, nu au existat studii pe acest segment.
Am întâlnit persoane implicate în sistem care au sesizat nemulţumiri că acestui domeniu nu i se acordă atenţia cuvenită. Puţine sunt secţiile de poliţie în care exista un poliţist care a beneficiat de stagii de pregătire pe tema cauzelor cu minori sau care să instrumenteze numai cazurile cu minori.
Aşadar, singura specializare a magistraţilor, avocaţilor, poliţiştilor  în domeniu a fost  dobândită pe baza experienţei şi în cadrul cursurilor de la facultate.
Într-o  Românie a anului 2015 nu există un sistem coerent de justiţie pentru copii întrucât majoritatea minorilor vor fi judecaţi de către complete nespecializate pentru minori eludându-se în continuare drepturile Copilului prevăzute în  Convenţia ONU şi alte convenţii internaţionale cu. Dacă ne-am raporta la modelul european ar însemna să avem săli de judecată mai mici, magistraţi care să nu poarte robe iar copiilor să li se ofere dulciuri şi jucării.

          În Italia, spre exemplu, exista Asociaţia Italiană a Magistraţilor pentru Minori şi Familie care a aderat la Asociaţia Internaţională a Magistraţilor pentru Tineri şi Familie şi care are ca scop promovarea tuturor drepturilor ale copiilor şi familiei şi cunoaşterea experienţelor concrete şi obiceiurilor culturale în domeniul activităţii juridice pentru minori şi familie. ”I Tribunali per i Minorenni” s-au înfiinţat în 1934, însă România deşi s-a obligat în anul 2004 la Bruxelles să înfiinţeze  tribunalele pentru minori, în 2007 s-a  renunţat la proiect.

          Înfiinţarea tribunalelor pentru minori a fost o cerută de Bruxelles, trecută în strategia Guvernului şi în cea de reformă în Justiţie, însă abandonată din considerente financiare şi din lipsă de oameni.
Amintim că  la Genèva de la 1  ianuarie 2013, Tribunalul de protecţie al  adulţilor şi minorilor a  înlocuit vechiul Tribunal al tutelei. S-a realizat astfel o reforma majoră atât pentru copii cât şi pentru adulţi, pentru care justiţia s-a pregătit din anul 2011. Competenţele Tribunalului de Protecţie constau în luarea măsurilor de protecţie pentru desemnarea tutorelui, curatorului, măsuri de plasament. De asemenea, completele sunt alcătuite şi din magistraţi asistenţi, iar prezenta psihologilor în tribunal a dus la evitarea expertizelor externe care au permis o soluţionare cu celeritate  a cauzelor.
Nu în ultimul rând, pregătirea specializată a magistraţilor pentru cauzele cu minori în cadrul CSM/INM ca pregătire de baza sau în cadrul pregătirii continue este binevenită. Însă aducerea în comun a tuturor experientelor la nivelul Municipiului Bucureşti/ şi/sau a Curţii de Apel Bucureşti cred că ar fi benefica copiilor angrenaţi în diverse proceduri legale. Probabil  şi sub aspectul celerităţii soluţionării acestor pricini ar exista un câştig imediat.
Consider ca şi lipsa unei Asociaţii profesionale a magistraţilor care se ocupa de minori este o scădere majoră în aplicarea noilor Coduri şi a noilor principii, care pe alocuri ar trebui şi ele modificate, iarinfintarea unui Tribunal al minorului/ ca instanţa de tutela în Municipiul Bucureşti ar putea avea avantaje benefice.
Datorită datelor existente pe internet, am constatat o situaţie nefirească şi a uni număr mare de dosare de acest gen.
 În condiţiile în care statisticile indică un număr mare al cauzelor cu minori la nivelul instanţelor, consider că este imperios necesară înfiinţarea Tribunalelor pentru minori şi familie.
Apelurile repetate ale unor O.N.G- uri cunoscute cum ar fi  A.R.P.C.C. sau  T.A.T.A au fost până în prezent cvasi-ignorate, deşi exista paşi timizi de apropiere şi dialog instituţional ale acestor organizaţii cu  instituţiile specializate ale statului.
Iniţiative pertinenete de modificare a Legii nr. 272/2004 privind protecţia copilului, a Codului civil şi a Codului de procedura civilă iniţiată de A.R.P.C.C. (Asociaţia Română pentru Custodie Comună), în care sunt implicate persoane cu activitate relevantă în problemetica legată de copii cum ar fi judecători care soluţionează cauze privind minorii, psihologi, avocaţi, notari precum şi salariaţi din cadrul Direcţiilor Generale de Asistenta şi Protecţie a Copiilor dau speranţă că lucrurile merg într-o direcţie bună.
 Este cazul ca şi Consiliul Superior al Magistraturii, Ministerul Justiţiei precum şi Ministerul Muncii, Familiei,Protecţiei Sociale și  Persoanelor Vârstnice să se implice şi să aprobe înfiinţarea Tribunalului pentru minori - Bucureşti că instanţa specializată pentru tutela la nivelul Municpiului Bucureşti valorificând experienţa pozitiva de Tribunalul pentru minori Braşov şi a Tribunalului pentru minori Bihor.

[ngo3243]

Colectivul ARPCC