Vă prezentăm raport (anonimizat) de consiliere psihologică, realizat în conformitate cu art. 912 NCPC, de către un psiholog absolvent al Institutului de Psihologie Judiciară, la cererea instanței de judecată (Judecătoria Sector 3).
Ca urmare a refuzului minorei de a-şi urma părintele nerezident (tatăl) în cadrul programului de relaţii personale, refuz constatat de către executorul judecătoresc, DGASPC Sector 3 şi un reprezentant al Poliţiei, s-a deschis acţiune în instanţă, de către DGASPC, pentru obligarea minorului la un program de consiliere psihologică ce nu poate depăşi 3 luni.
Instanţa de judecată a luat act de cererea DGASPC, a admis-o şi în Decembrie 2014 a numit un psiholog pentru a duce la îndeplinire acest program.
Din raport reies următoarele:
1. părintele rezident a fost extrem de necooperant. Cu toate că instanţa a dispus că programul de consiliere să înceapă din luna Ianuarie 2015, de abia la începutul lunii Februarie a început efectiv, părintele rezident venind la programul de consiliere doar sub presiunea executorului judecătoresc.
2. Chiar şi odată venit la consiliere, atitudinea a fost necooperantă iar această atitudine a fost transmisă şi minorei.
3. Încă de la primele şedinţe, nu s-a putut realiza un progres real, atâta timp cât părintele rezident nu a dorit să coopereze şi nu a dorit să conştientizeze problemele la care expune minoră.
A 6-a şedinţă a fost o şedinţă de bilanţ, unde au participat numai părinţii, fără copil. În cadrul acestei şedinţe, părintele rezident a primit „tema de casă”, să predea minora părintelui nerezident printr-o persoană neutră. Această temă nu a fost îndeplinită de către părintele rezident, acesta refuzând ulterior să mai participe, împreună cu minoră, în cadrul programului de consiliere psihologică. Drept urmare, a fost necesară închiderea programului, prin raportul ataşat, care precizează destul de clar fenomenul de alienare parentală.
Consideraţii asupra art. 912 NCPC.
Articolul 912 Cod Procedură Civilă se doreşte a fi aplicat în cazurile în care părintele nerezident se loveşte de refuzul (justificat sau nu) al minorului de a menţine legăturile cu acesta. Din păcate, practica ne dovedeşte că acest text legal este insuficient şi destul de neclar în multe aspecte.
Ar fi necesar că acest articol să prevadă nişte obiective foarte clare, pe care un psiholog să le atingă în cadrul programului de consiliere. Mai mult de atât, ar trebui pus un accent clar şi fără dubii pe o parte de evaluare (expertiză) a relaţiilor dintre minor şi părinţii săi precum şi a influenţei unui părinte sau altul asupra acestor relaţii, astfel încât raportul final să fie unul de evaluare şi consiliere, nu numai unul de consiliere.
Mai departe, art. 912 prevede că raportul final de consiliere să fie trimis instanţei, executorului judecătoresc şi DGASPC. Dar instanţa, odată cu numirea unui psiholog şi dispunerea urmării programului de consiliere se dezinvesteşte din cauza, astfel încât raportul final, odată trimis la dosar, nu mai are scop.
După părerea noastră, ar mai trebui adăugat un paragraf la art. 912 prin care instanţă să i-a considerare raportul de consiliere (şi de evaluare, după cum spuneam mai sus) şi să poată avea temei de drept pentru dispunerea unor noi măsuri privind minorul, în funcţie de concluziile raportului (de ex. lărgirea unui program de relaţii personale subdimensionat, schimbarea domiciliului minorului de la părintele rezident la cel nerezident într-un caz de alienare parentală, ca cel arătat aici, etc.)
Un alt lucru pe care practica ne-a arătat că lipseşte din art.912 este o modalitate constrângere pentru părintele rezident de a se prezenta, împreună cu minorul, la cabinetul psihologului şi de a urma programul de consiliere. În cazul arătat în acest raport, părintele rezident a început programul de consiliere doar la presiunea executorului judecătoresc. Odată terminate cele 6 şedinţe, această a refuzat să se mai prezinte la restul de 6 şedinţe. Legea este foarte neclară, neexistând posibilitatea clară a obligării urmării şi restului de 6 şedinţe. În cazul în care părintele rezident ar fi fost executat silit pentru a participa la restul de 6 şedinţe, acesta s-ar fi putut foarte bine prevala de faptul că fost de bună credinţă, a participat la 6 şedinţe şi legea nu prevede un număr de şedinţe ci doar un interval (maxim 3 luni) iar o eventuală contestaţie la executare ar fi fost admisibilă de principiu.
Din păcate, concluziile raportului sunt triste, speram doar ca pe viitor părintele nerezident sa reuşească sa reia legăturile cu minora.
Raportul poate fi descărcat de aici http://goo.gl/MXW7hR
Colectivul ARPCC.
PS: Rugăm părinţii sau specialiştii care au acces la astfel de rapoarte redactate de către psihologii autorizati de către Institutul de Psihologie Judiciara, pe expertize psihologice sa ne contacteze si sa ni le puna la dispoziţie.
ref. [ngo3092]
Custodie Comuna. Copiii își iubesc părinții la fel. Întotdeauna.
Legiuitorul a instituit reguli speciale aplicabile în cazul în care minorul refuză vehement să îl părăsească pe debitor, manifestând aversiune faţă de creditor. Fiind o piedică la executare şi neputând leza în vreun fel voinţa minorului, executorul va întocmi un proces-verbal în cuprinsul căruia va arăta constatările sale şi îl va comunica părţilor şi reprezentantului direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului.
RăspundețiȘtergereInstanţa de la locul la care se află minorul, sesizată de reprezentantul direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului, va putea dispune consilierea minorului pe o perioadă ce nu poate depăşi 3 luni, consiliere care va fi transpusă la sfârşitul perioadei într-un raport ce va fi comunicat celor menţionaţi în art. 912 alin. (3). în această etapă, procedura în faţa instanţei se derulează după regulile procedurii necontencioase.
Iulia C.
Considerăm că, în ipoteza în care raportul psihologic ar dispune că interesul general al minorului este acela de a rămâne alături de părintele debitor, acesta din urmă are posibilitatea de a se adresa instanţei de tutelă cu o cerere în care să solicite stabilirea domiciliului minorului chiar la el, în temeiul dispoziţiilor art. 403 Noul Cod Civil (fiind cunoscut că, în privinţa acestor rezolvări, hotărârea nu stă în autoritate de lucru judecat, dacă se dovedeşte schimbarea împrejurărilor avute în vedere la pronunţarea hotărârii anterioare).
RăspundețiȘtergereMihai H.
Copilul meu dupa doua zile de stat cu mine , a revenit la atasamentul fata de mine , iar dupa doua trei week-enduri a re- devenit copilul meu asa cum il cunosteam , dupa o perioada de 6 luni cand nu mai statuse cu mine, insa eu cautasem contactul cu el si il intalnisem cam la doua saptamani cate 10 minute la gradinita. Exista totusi lucruri in comportamentul copilului care in mod clar ar trebui analizate si rezolvate de un psiholog, chiar in cazurile cand totul pare roz.... probleme si sechele exista !
RăspundețiȘtergereSunt insa cazuri de care am cunostinta unde dupa 6-7 ani de alienare nu a mai fost posibil cu nici un chip ca minorul sa se mai ataseze de parintele cu care nu locuia in mod statornic, dar care il vizita (in alta tara) o data la doua -trei luni cate doua ore (in toti acei 7 ani.
Alexandru M.