preluare de pe situl Tango, accept tacit, ref. [ngo1477]
Am pornit discutia cu judecatoarea Dana Pantazi de la cele doua modificari legislative importante care anunta schimbari de perspectiva in vietile noastre de maritate, de insurati... Prin legea 202 din 2010 devine posibil, incepand cu data de 26.11.2010, divortul prin acord, la cererea ambilor soti, indiferent de durata casatoriei si de faptul ca exista minori nascuti în cursul acestei casatorii, fara a se retine vreo culpa... Mai mult, din 26.12.2010, vor intra în vigoare si prevederile din aceeasi lege vizand desfacerea casatoriei prin divort, prin acordul sotilor fara minori, pe cale administrativa, de catre ofiterul starii civile sau pe cale notariala de catre un notar public, care vor emite certificatul de divort. Am rugat-o pe Dana Pantazi sa-mi povesteasca ce facem totusi cu copiii nascuti din dragoste care n-a mai durat... Mai ales ca ea insasi este mama.
In ce lume cresc copiii nostri?
Am o fetita tare dragalasa, acum e mititica, are 3 ani - mi-a spus judecatoarea. Cat de des ma întreb în ce lume cresc si vor trai copiii nostri? Îmi pun aceasta întrebare în fiecare zi si încerc sa iau deciziile de viata punand atat interesul ei, cat si al meu, pe acelasi plan. Daca eu nu sunt fericita si multumita, cum ar putea ea sa fie altfel? M-am documentat foarte mult privind etapele dezvoltarii si psihologia copilului, si toate cartile pe care le-am citit, fara exceptie, semnalizeaza faptul ca fiecare copil este ca un burete, absoarbe totul, si bune, si rele. Asa ca mi-am propus sa fiu eu un exemplu bun, în primul rand, pentru ea.
Personal, cred ca e foarte important sa fii cu bebelusul tau cat mai mult timp posibil, în special în primii ani de viata. Nu cred în povestile conform carora, atunci cand ramai în concediu pentru cresterea copilului, te prostesti! Dimpotriva, cred ca ai o sansa unica de a ramane alaturi de copil si a te ocupa de el, de a vedea evolutia spectaculoasa a unui pui de om, de a-l forma, de a-i da toata dragostea si atentia. De toate astea are nevoie un copil mic. si toate aceste lucruri te schimba ca om: devii mult mai responsabil, sau cel putin asa ar trebui sa se întample! Atunci cand însa, din motive financiare, mama nu îsi permite sa stea cu copilul prea mult, evident ca va sti sa aleaga ce este mai bine pentru copilul ei.
Consider ca legislatia romana este foarte generoasa, atat din punct de vedere al duratei concediului pentru cresterea copilului - 2 ani! - dar si din punct de vedere financiar, în special pentru mamicile care au realizat venituri consistente anterior nasterii. Am prietene plecate în diverse tari, care au dreptul la concediu pentru cresterea copilului doar între 3 si 6 luni, altfel nu au de ales, daca doresc sa-si pastreze locul de munca.
Emotii de judecator
De un an de zile, mi-am reluat activitatea de judecator la Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti, dupa o „pauza“ de 4 ani, din care 2 ani am fost detasata în cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, Directia Afaceri Europene, Relatii Internationale si Programe, iar în urmatorii 2 ani mi-am exercitat - full time - profesia de mamica.
În cadrul instantei unde lucrez în prezent, sunt judecator, printre altele, specializat în litigii de dreptul familiei si cu minori. Asta înseamna ca solutionez dosare avand ca obiect divorturi, încredintari minori, pensii de întretinere, stabilirea programelor de acces la copii, respectiv mentinerea legaturilor personale între parintele divortat sau separat caruia nu i s-a acordat custodia copilului minor si acel copil sau copii.
Desi la prima vedere par dosarele cel mai usor de solutionat, personal am convingerea ca ar trebui sa ne aplecam cu o mai mare atentie asupra unor astfel de situatii, în special atunci cand sunt implicati si copiii. Exista judecatori care nu agreeaza ideea de a se specializa si rezolva astfel de dosare, ceea ce este de înteles, în conditiile în care implicarea emotionala este destul de ridicata.
De aceea, specializarea în dreptul familiei implica o instruire si o înclinatie speciale. Principiul specializarii magistratului este impus, de altfel, si de reglementarile internationale în domeniu, reafirmat de organismele de monitorizare a drepturilor copiilor.
În decursul unui an de zile, pot sa afirm ca am judecat cateva situatii de familie foarte delicate. Desi apreciez ca mi-am pastrat impartialitatea si neutralitatea, nu pot sa afirm ca aceste cazuri nu m-au afectat din punct de vedere emotional. Dimpotriva, în ...
Am o fetita tare dragalasa, acum e mititica, are 3 ani - mi-a spus judecatoarea. Cat de des ma întreb în ce lume cresc si vor trai copiii nostri? Îmi pun aceasta întrebare în fiecare zi si încerc sa iau deciziile de viata punand atat interesul ei, cat si al meu, pe acelasi plan. Daca eu nu sunt fericita si multumita, cum ar putea ea sa fie altfel? M-am documentat foarte mult privind etapele dezvoltarii si psihologia copilului, si toate cartile pe care le-am citit, fara exceptie, semnalizeaza faptul ca fiecare copil este ca un burete, absoarbe totul, si bune, si rele. Asa ca mi-am propus sa fiu eu un exemplu bun, în primul rand, pentru ea.
Personal, cred ca e foarte important sa fii cu bebelusul tau cat mai mult timp posibil, în special în primii ani de viata. Nu cred în povestile conform carora, atunci cand ramai în concediu pentru cresterea copilului, te prostesti! Dimpotriva, cred ca ai o sansa unica de a ramane alaturi de copil si a te ocupa de el, de a vedea evolutia spectaculoasa a unui pui de om, de a-l forma, de a-i da toata dragostea si atentia. De toate astea are nevoie un copil mic. si toate aceste lucruri te schimba ca om: devii mult mai responsabil, sau cel putin asa ar trebui sa se întample! Atunci cand însa, din motive financiare, mama nu îsi permite sa stea cu copilul prea mult, evident ca va sti sa aleaga ce este mai bine pentru copilul ei.
Consider ca legislatia romana este foarte generoasa, atat din punct de vedere al duratei concediului pentru cresterea copilului - 2 ani! - dar si din punct de vedere financiar, în special pentru mamicile care au realizat venituri consistente anterior nasterii. Am prietene plecate în diverse tari, care au dreptul la concediu pentru cresterea copilului doar între 3 si 6 luni, altfel nu au de ales, daca doresc sa-si pastreze locul de munca.
Emotii de judecator
De un an de zile, mi-am reluat activitatea de judecator la Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti, dupa o „pauza“ de 4 ani, din care 2 ani am fost detasata în cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, Directia Afaceri Europene, Relatii Internationale si Programe, iar în urmatorii 2 ani mi-am exercitat - full time - profesia de mamica.
În cadrul instantei unde lucrez în prezent, sunt judecator, printre altele, specializat în litigii de dreptul familiei si cu minori. Asta înseamna ca solutionez dosare avand ca obiect divorturi, încredintari minori, pensii de întretinere, stabilirea programelor de acces la copii, respectiv mentinerea legaturilor personale între parintele divortat sau separat caruia nu i s-a acordat custodia copilului minor si acel copil sau copii.
Desi la prima vedere par dosarele cel mai usor de solutionat, personal am convingerea ca ar trebui sa ne aplecam cu o mai mare atentie asupra unor astfel de situatii, în special atunci cand sunt implicati si copiii. Exista judecatori care nu agreeaza ideea de a se specializa si rezolva astfel de dosare, ceea ce este de înteles, în conditiile în care implicarea emotionala este destul de ridicata.
De aceea, specializarea în dreptul familiei implica o instruire si o înclinatie speciale. Principiul specializarii magistratului este impus, de altfel, si de reglementarile internationale în domeniu, reafirmat de organismele de monitorizare a drepturilor copiilor.
În decursul unui an de zile, pot sa afirm ca am judecat cateva situatii de familie foarte delicate. Desi apreciez ca mi-am pastrat impartialitatea si neutralitatea, nu pot sa afirm ca aceste cazuri nu m-au afectat din punct de vedere emotional. Dimpotriva, în ...
Cititi restul interviului aici
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Va multumim pentru comentariul dvs. Acesta va fi moderat in cel mai scurt timp posibil.
Politica sitului nu permite schimbul de adrese de e-mail, limbajul licentios sau atacul la persoana.
Colectivul ARPCC