Declaratia drepturilor copilului aflat in divort (ARPCC) este preluata de tot mai multe instante

Ocazionat de intrarea în vigoare a noului cod civil, în octombrie 2011, ARPCC lansa așa-numita Declarație a Drepturilor Copilului cu părinți divorțați ca parte din planul parental standard propus de APRCC (plan disponibil aici) şi respectiv ca parte din Declaraţia de bunăvoinţă pe care sugeram instanțelor să o propună părinților spre semnare la începerea procesului de divorț



"Copilul are dreptul de a avea doi părinți pe care trebuie sa fie lăsat să îi iubească fără  frica  sau  fără  a  se  simți  vinovat  față  de  celălalt  părinte, de a dezvolta în mod independent o relație de  calitate  cu  fiecare  dintre  cei  doi  părinți,  de  a  nu  fi  expus la discuțiile în contradictoriu purtate de părinți, respectiv de a nu fi pus să aleagă care dintre cei doi părinți are dreptate, de a nu fi expus la comentarii sau comportamente negative din partea unui părinte cu privire la celalalt părinte, de a fi protejat de remarci alienatoare cu privire la celalalt părinte, precum și de atitudini care desconsidera pe celalalt părinte , de a nu fi obligat sa povestească despre activitățile pe care le desfășoară cu celalalt părinte, respectiv de a fi obligat sa spioneze pe celalalt părinte sau noua familiei a celuilalt părinte." (Declarația Drepturilor Copilului cuprinsă în prima formă a planului parental propusă de ARPCC)

Ne face plăcere să observăm că tot mai multe instanțe o preiau și introduc acest paragraf, în sentințele lor, cu rol de lămurire a părinților privitor la responsabilitatea pe care o au post-divorț.  A se vedea de exemplu:

• Sentința civilă 1872 din 06.02.2013 emisă de către Judecătoria Sector 2  în dosarul 39500  disponibilă aici: "Copilul are dreptul de a avea doi părinţi pe care trebuie să fie lăsat să îi iubească fără frică său fără a se simţi vinovat faţă de celălalt părinte, de a dezvolta în mod independent o relaţie de calitate cu fiecare dintre cei doi părinţi, de a nu fi expus la discuţiile în contradictoriu purtate de părinţi, respectiv de a nu fi pus să aleagă care dintre cei doi părinţi are dreptate, de a nu fi expus la comentarii sau comportamente negative din partea unui părinte cu privire la celălalt părinte, de a fi protejat de remarci alienatoare cu privire la celalalt părinte, precum şi de atitudini care desconsideră pe celălalt părinte, de a nu fi obligat să povestească despre activităţile pe care le desfăşoară cu celălalt părinte, respectiv de a fi obligat să spioneze pe celalalt părinte sau noua familiei a celuilalt părinte."
• Decizia civilă nr. 327/26.02.2013 în dosarul 15633/302/201 disponibilă aici: "Copilul are dreptul de a avea doi părinţi pe care trebuie sa fie lăsat să îi iubească fără frica sau fără a se simţi vinovat faţă de celălalt părinte, de a dezvolta în mod independent o relaţie de calitate cu fiecare dintre cei doi părinţi, de a nu fi expus la discuţiile în contradictoriu purtate de părinţi, respectiv de a nu fi pus să aleagă care dintre cei doi părinţi are dreptate, de a nu fi expus la comentarii sau comportamente negative din partea unui părinte cu privire la celalalt părinte, de a fi protejat de remarci alienatoare cu privire la celalalt părinte, precum şi de atitudini care desconsidera pe celalalt părinte, de a nu fi obligat sa povestească despre activităţile pe care le desfăşoară cu celalalt părinte,  respectiv de a fi obligat sa spioneze pe celalalt părinte sau noua familiei a celuilalt părinte."

"Au fost enunțate aceste considerente de principiu pentru ca apelanta sa își formeze o idee precisă despre ce presupune instituția de drept clamata prin cererea de apel. Regula privind exercitarea în comun a autorității părintești este subordonata principiului de drept enunțat în dispozițiile art.396 alin.1 Cod civil, potrivit cu care instanța va fi guvernata doar de interesul superior al minorului în pronunțarea unei hotărâri."

"Instanţa a reţinut faptul că dreptului părintelui de a avea relaţii personale cu minorul îi revine obligaţia corelativă a celuilalt părinte (la locuința căruia a fost stabilit domiciliul copiilor) de a asigura fostului său soţ, care şi-a păstrat calitatea de părinte, realizarea efectivă a drepturilor conferite de lege. O asemenea conduită cooperantă este impusă de împrejurarea că drepturile menţionate reprezintă, în realitate, mijloace pentru îndeplinirea obligaţiilor pe care le are orice părinte faţă de copilul său şi care subzistă atâta timp cât"

Cu deosebită considerație
Colectivul ARPCC

[ngo1973]