După divorţ, regula ar trebui să fie aceea de a avea drepturi egale în creşterea şi educarea copiilor

Autor: Barbara Kay (important editorialist din Canada)

Traducător: Badiu Liviu Costin

Miercuri 19 Martie, 2014

Această traducere se poate descărca de aici:

http://goo.gl/343yKc

The original article can be read here:

http://www.barbarakay.ca/articles/view/867

În 1999, Comisia Comună a Camerei deputaţilor şi a Senatului a documentat în mod exhaustiv un raport intitulat „De Dragul Copiilor”, raport ce oferea propuneri al căror temei era încapsulat în Proiectul de Lege C-560, ce va fi supus unei a doua prezentări în cadrul Parlamentului, pe data de 25 Martie 2014.

Dacă va fi aprobat, proiectul de lege al cărui iniţiator este domnul Maurice Vellacott, acesta  va servi îmbunătăţirii Legii Divorţului pentru a crea o prezumţie ce conform căreia custodia comună egală protejează interesul superior al copilului ai căror părinţi sunt pe cale de a se despărţi. Aşa cum sugerează numele, “custodia comună fizică”  descrie acele aranjamente în care părinţii divorţaţi au un rol egal în ceea ce priveşte creşterea copiilor.

Proiectul de Lege este animat de către principiul de bază conform căruia adulţii divorţează unul de celălalt iar nu faţă de copii lor. Soluţia propusă, custodia comună fizică, strânge în mod consistent scoruri favorabile de până la 80% în sondajele de opinie, cu mici variaţii în funcţie de gen, regiune sau afiliere politică. Tot mai mult, literatura ştiinţelor sociale, inclusiv răspunsuri de la adulţii care au au luat parte ca şi copii la divorţul părinţilor, favorizează custodia fizică comună ca fiind modelul ce reflectă cel mai bine caracterul indestructibil al paternităţii.

Prezentul sistem adversarial pentru cazurile de conflict ridicat, prin care un părinte (de obicei mama) "câştigă" dreptul de a găzdui statornic minorii, a cauzat nedreptăţi, a frânt inimi şi a cauzat pierderi financiare pe scară mare multor generaţii de părinţi. Faptul că sistemul dreptului familiei are nevoie serioasă de o reformă fundamentală nu este contestat, raport după raport cerând legiuitorilor să ia măsuri. Noul model ar înlocui conceptele de "custodie” şi "acces" cel de "responsabilitate parentală” şi "timp parental” aplicabile ambilor părinţi.

Sub actuala Lege privitoare la Divorţ (din 1985), unii judecători şi-au arătat respectul asupra unor concepte vagi precum cel al "interesului superior al copilului”. Dar mulţi au ignorat dovezi convingătoare care arătau că singurul "interes” important  al copiilor este acela de a continua să îşi iubească şi de a fi iubiţi de către ambii părinţi. Relaţiile părinte-copil nu pot prospera fără un timp însemnat petrecut în prezenţa celuilalt.

Opoziţia faţă de custodia comună fizică vine în mare parte din două surse: avocaţii specializaţi în dreptul familiei care sunt, de departe, cei dintâi interesaţi financiar în sistemul adversarial, şi ideologii. Avocaţii insistă că un concept vag reprezintă cea mai bună idee, lăsând problema pentru a fi tranşată în instanţă, cu litigii fără sfârşit. Ideologii fie clamează făţiş că mamele sunt indispensabile pentru bucuria copiilor, iar taţii nefiind esenţiali; sau acuză taţii că pretind custodia comună fizică doar pentru a-şi reduce obligaţiile financiare (lucru care, practic, nu se va întâmpla).

Câteva voci venite din partea criticilor se tem că custodia comună fizică reprezintă o soluţie de tip „one-size-fits-all”. Îngrijorarea este exagerată. Am vorbit de curând cu avocatul legii familiei din Toronto Brian Ludmer, co-fondator al grupului Avocaţi pentru Custodia Comună (A4CC), care a ajutat la elaborarea formulărilor pentru Proiectul de Lege C-560. Principiul de bază, spune acesta, în continuare “interesul superior al copilului”, dar precizările legale au menirea de a cauza o considerare mai atentă a soluţiei de tip custodie comună fizică: “În timp ce există o prezumţie legală în favoarea custodiei comune fizice,  tribunalul va specifica în cazurile excepţionale de ce o soluţie diferită a fost ordonată de către instanţă. Totuşi, [sentinţa] ar trebui să se arate de ce interesul superior al copiilor într-un anume caz va fi protejat mai bine”de către altceva decât custodia comună fizică.

Cuvintele cheie sunt “prezumţie”, “stabilit” şi “ sporit în mod substanţial”, declară Ludmer.  În mod legal, aceşti termeni creează un “deal abrupt dar nu unul de netrecut” pentru aceia care îşi doresc statutul de “părinte primar”.  Asta înseamnă că un judecător poate să repartizeze timpul petrecut cu copilul în alt mod decât timp egal, dar ar trebui să îşi justifice decizia cu dovezi puternice potrivit cărora copilului, demonstrat de probe, îi era mai bine fără custodia comună din cauza unor competenţe slabe ale viitorului părinte nerezident legate de creştere şi educarea copilului, de absenţe frecvente ori de abuz sau neglijare.

Potrivit lui Ludmer, custodia comună fizică nu este o reţetă unică, ci o orientare care va fi potrivită pentru majoritatea familiilor, şi care va reduce dramatic povara ce stă pe umerii sistemului judiciar, a contribuabililor şi a părinţilor. Litigiile îndelungate  în sălile de judecată vor fi rezervate acelor cazuri în care este nevoie de aşa ceva, şi nu pentru “războaiele de custodie”.

O variaţie a custodiei comune fizice este norma care este dezbătută în prezent în mai multe State din SUA, în multe ţări din Europa şi în Australia (unde custodia comună fizică, în combinaţie cu măsuri asociate precum creşterea în folosinţă a serviciilor de mediere a familiilor, a rezultat în “72% din părinţi fiind acum capabili de a rezolva aranjamentele post-divorţ fără a apela la justiţie şi la avocaţi” ).

Cu privire la modelul prezent al părintelui primar şi respectiv al părintelui secundar, Ludmer întreabă, “De ce să faci asta copiilor care sunt obişnuiţi să îşi vadă ambii părinţi în fiecare zi?” O întrebare excelentă considerăm noi.  În timp ce există dovezi suficiente că a fi îndepărtat de un părinte răneşte copii, nu există dovezi credibile conform cărora un timp minim petrecut cu un părinte le face bine.

Proiectul de lege C-560 este un proiect dezvoltat  în mod inteligent şi  care  este echilibrat şi care ţine cont de realitatea socială privind îngrijirea copilului care tinde să devină din ce în ce mai echilibrată în familiile neseparate. Beneficiază de susţinere puternică din partea majorităţii canadienilor iar Parlamentul ar trebui să îl adopte.

Colectivul ARPCC

[ngo1569]