Custodia fizică comună: şi interesul copilului în diferite structuri familiale

Avem plăcerea să vă punem la dispoziţie un excelent studiu al doctorului italian Vittorio Vezzetti, articol publicat în JURNALUL OFICIAL AL SOCIETĂŢII ITALIENE DE PEDIATRIE PREVENTIVĂ ŞI SOCIALĂ, martie, 2012 şi care este deja tradus în peste 6 limbi europene.

Nu vom încerca să rezumăm acest studiu deoarece el în sine reprezeintă un sumar al altor cercetări ştiinţifice în domeniul legislaţiei divorţului şi al efectelor divorţului asupra bunăstării copilului. Vom menţiona că în Italia, ca şi în România, în ciuda intrării în vigoare a unei legislaţii mai echitabile pentru părinţi şi care echivalează interesul superior al copilului cu prezumpţia de autoritate părintească exercitată în comun, implementarea practică lasă de dorit, în sensul că accesul copilului la părintele nerezident (şi întreg sensul legii) este de multe ori retricţionat (deturnat) de chiar judecătorii de familie, prin stabilirea unor programe de legături personale insuficiente pentru ca minorul să păstreze şi dezvolte o relaţie de calitate cu părintele cu care nu locuieşte permanent.

Articolul concluzionează, bazat pe studii ştiinţifice şi pe experienţa pozitivă a ţărilor carea au implementat o astfel de prezumţie că soluţia cea mai bună în cazul separării sau divorţului părinţilor este aceea de a se impune în legislaţie prezumţia de custodie comună fizică. O atare prezumţie, utilizată deja în câteva state americane dar şi în Suedia, Franţa sau Australia stimulează părinţii să se medieze pe o bază de egalitate reducând semnificativ numărul de cauze judecate în contradictoriu în faţa instanţelor de judecată.

Articolul poate fi consultat aici:

https://docs.google.com/file/d/0B-iOqOKLc35PV2MzdVFfbGFYUms/edit

Sperăm că veţi considera interesant şi bine documentat acest studiu.

Colectivul ARPCC