Prima lege din lume privitoare la alienarea părintească

Avem plăcerea să vă punem la dispoziţie un material tradus recent de către voluntarii ARPCC şi care repezită prima încercare legislativă coerentă din lume care abordează fenomenul alienării părinteşti.

Legea a fost emisă în vara anului 2010 în Brazilia şi defineşte alienarea parentală ca fiind: “intervenţia în formarea psihologică a unui copil ori adolescent, provocată de oricare dintre părinţi, de bunici sau de persoanele care deţin copilul ori adolescentul sub autoritatea, tutela sau supravegherea lor, cu scopul ca minorul să respingă pe unul dintre părinţi sau cu scopul de a împiedica construirea şi menţinerea legăturilor personale dintre minor şi părintele său.”

Legea indică actele tipice de alienare parentală, fără a considera enumerarea ca fiind limitativă:

·         efectuarea unor campanii de denigrare a modului în care părintele ţintă îşi exercită drepturile şi obligaţiile părinteşti;

·         împiedicarea exercitării autorităţii părinteşti;

·         obstrucţionarea contactului dintre copil ori adolescent şi părintele ţintă;

·         împiedicarea dreptului legal de a exercita viaţa de familie;

·         restricţionarea deliberată a accesului părintelui ţintă la informaţii personale relevante cu privire la copil ori adolescent, inclusiv la informaţiile legate de şcoală, de situaţia medicală sau de modificare a adresei de reşedinţă;

·         depunerea unor acuzaţii false de către alienator sau de către copil împotriva unui părinte (viol, abuz) împotriva membrilor familiei acestuia sau împotriva bunicilor, pentru a împiedica sau preveni prezenţa lor în viaţa copilului sau adolescentului;

·         Schimbarea fără justificare, a reşedinţei copilului  într-un loc îndepărtat, cu scopul de a face dificil copilului ori adolescentului interacţiunea cu celălalt părinte, cu familia acestuia sau cu bunicii

Legea stabileşte responsabilitatea autorităţilor de a monitoriza situaţia printr-o comisie de specialişti şi oferă posibilitatea restabilirii contactelor părinte-copil prin vizite asistate. O astfel de încercare se face şi în prezent şi în România prin proiectul de modificare a legii 272/2004 (a se vedea avizul CSM).

De asemenea, legea stabileşte măsuri de combatere a alienării, precizând cerinţa de a fi tratate cu celeritate astfel de cazuri. Măsurile sunt lăsate la aprecierea instanţei, în funcţie de gravitatea fenomenului de alienare identificat:

1.     declararea faptului că s-a identificat alienarea parentală şi notificarea alienatorului;

2.     extinderea programului de legături personale în favoarea părintelui ţintă;

3.     aplicarea unei amenzi alienatorului;

4.     stabilirea unei consilieri psihologice sau psiho-sociale;

5.     modificarea custodiei în custodie comună sau unică;

6.     stabilirea printr-un ordin de restricţie a reşedinţei copilului sau adolescentului la o anumită adresă;

7.     declararea suspendării autorităţii părinteşti pentru alienator;

Textul complet al legii, în traducerea ARPCC, îl puteţi găsi la adresa web:

https://docs.google.com/file/d/0B-iOqOKLc35PV2VKOUVDVkdxR1U/edit

Ne manifestăm speranţa că în viitorul apropiat  legislaţia şi practica judecătorească din România se vor alinia acestor bune practici din străinătate. 

Cu deosebită consideraţie,

Codin Băltăgan , ARPCC