Vizita virtuala: o optiune care chiar functioneaza

După un divorţ, nu este neobişnuit ca oportunitatea unui nou loc de muncă sau noi legături de familie ori o nouă relaţie să convingă pe unul din părinți să se mute. Atunci când sunt implicaţi copii, părintele nerezident este nevoit să se separe de copiii săi. E posibil ca relaţia să aibă de suferit, iar părintele nerezident va fi nevoit să facă eforturi suplimentare pentru a participa la viața copiilor săi. Atât părintele nerezident cât şi copiii suferă.

Potrivit unui raport al Centrului Naţional al Instanțelor Statale din SUA aproximativ 18 milioane de copii au părinţii separați sau divorţați, iar părinţii a altor 17 de milioane de copii nu au fost niciodată căsătoriţi. Fiecare al patrulea dintre acesti copii are un părinte care trăiește în alt oraş. Într-un termen de patru ani de la separare sau divorţ, 75% din părinții [separaţi] se vor muta cel puţin o dată, iar dintre aceștia jumătate vor repeta acest lucru. Ca urmare, aproape 10 de milioane de copii nu interacționează regulat faţă-în-faţă cu unul dintre părinţii lor.

Tehnologia oferă acum o modalitate pentru unii părinţi divorţaţi sau separaţi pentru a rămâne în contact cu copiii lor şi menţinând astfel o relaţie de calitate cu ei. Cu ajutorul unor instrumente simple, cum ar fi mesajele text, e-mailurile, aplicațiile sociale precum Facebook, conexiunile video cu webcam-uri şi Skype, "intâlnirea virtuală"  este ușurată pentru părinții aflați la distanță.

Instanțele de familie din SUA folosesc termenul de "vizită virtuală", reglementată legal într-un mod specific, pentru a preciza dreptul părintelui nerezident de a comunica electronic cu copiii săi. Primele cazuri de întâlnire virtuală au apărut la sfârșitul anilor 1990 pe măsură ce tehnologia a făcut posibilă această opţiune.

Acum, părinţii au dreptul la acest tip de vizite în unele state [din SUA]. Statul Utah a instituit prima lege a vizitei electronice; Statul Illinois este statul care a instituit cel mai recent, prin lege, vizita virtuală, în anul 2010. Până în prezent, şase state SUA au legi privitoare la "vizitele virtuale" sau "vizitele electronice". În afară de cele deja menționate, legislația vizitei virtuale  există în Florida, Carolina de Nord, Texas şi Wisconsin. Alte douăzeci şi două de state SUA sunt acum în diferite faze ale procesului de adoptare al unor legi similare.

În general, atunci când un părinte se mută departe de celălalt şi există o lege despre vizita virtuală, judecătorii instanțelor de tutelă au autoritatea de a acorda drepturi de comunicare pe căi electronice ca parte a programului de relații personale dintre copii și părintele nerezident. Instanţa poate decide asupra frecvenţei şi duratei vizitei virtuale ca parte a unui plan parental.  Există reguli împotriva abuzului fizic sau emoţional, şi se interzice orice utilizare de program sau afişare de imagini care ar putea fi dăunătoare pentru sănătatea mintală, fizică sau emoțională a copiilor.

Avocaţii spun că pentru mulţi părinţi vizitarea virtuală oferă un mod minunat de a consolida legătura cu copiii lor. Susţinătorii subliniază că vizitarea virtuală nu este menită să înlocuiască întâlnirile faţă-în-faţă, ci să le completeze în intervalele dintre vizitele de sărbători şi vacanțe, astfel părintele necustodian este implicat în micile detalii importante și cotidiene din viaţa unui copil, cum ar fi un carnet cu note bune, o tunsoare noua sau un dinte căzut, sau o nouă jucarie preferată.  

Există critici care spun că legea oferă unor părinţi rezidenţi o scuză să se mute departe şi astfel să separe fizic pe copil de părintele nerezident, prin promisiunea de vizite virtuale menită să înlesnească aprobarea instanţei în ce privește mutarea.

Există, de asemenea, cazuri în care vizita virtuală a fost folosită de către un părinte pentru a-l "spiona" pe celălalt. În timpul întrevederilor, părintele necustodian ar putea cere copiilor să deschidă dulapurile din cameră sau să se plimbe prin casă cu camera web pentru ca acesta să afle dacă, de exemplu, părintele custodian are o nouă relație.

Adevărul este că în atât de multe aspecte ale vieţii noastre duhul tehnologic a scăpat deja din lampă. Pentru copiii noştri, utilizarea tehnologiei video şi a aplicațiilor sociale pentru comunicarea la distanţă nu reprezintă ceva neobişnuit. Este un fapt de viaţă. Sistemul judiciar este cel care trebuie să țină pasul. Progresele tehnologice ale internetului și ale instrumentelor de comunicare vor juca un rol tot mai important în cazurile privitoare la custodie şi la programele de legături personale.

Dar, în acest sens, instanţele de tutelă trebuie să continue să folosească aceleaşi standarde înalte, păstrând interesul superior al copilului în centrul oricărei decizii cu privire la vizitarea virtuală și să caute noi modalităţi de a crea situații favorabile comunicării dintre părinții și copiii aflați la distanță unii de alții.

Indiferent de distanţă sau de motivul stabilirii acesteia, vizita virtuală este o opţiune realistă. Acesta nu doar că oferă un confort psihologic copilului prin contactul constant cu părintele aflat la distanţă, dar și îmbunătăţeşte relaţia părinte-copil, permite un angajament mai bun al părintelui și diminuează stresul izvorât din faptul că cei doi locuiesc în case separate sau chiar localități diferite.

Considerăm că legislația română dă deja posibilitatea judecătorilor să impuna în mod explicit părinţilor, mai ales în cazurile familiilor care locuiesc în oraşe diferite, astfel de vizite virtuale, regulate, obligînd părintele rezident să ofere mijloacele necesare copilului pentru a putea ca acesta să comunice cu părintele aflat la distanță.

Dacă sunteți un părinte care este într-un astfel de caz, nu ezitați să cereți instanței acest drept de a menține un contact regulat (zilnic sau tot la a doua zi) cu copilul dvs. Funcție de vârsta copilului, aceste contacte pot fi mai reduse sau mai ample ca durată dar, cu siguranță, tehnologia vă premite în prezent, relativ ieftin, să puneți în practică soluțiii care să vă ofere o interacțiune de calitate părinte-copil.

Puteți afla mai multe despre legislația vizitelor virtuale din SUA în articolul disponibil aici

Colectivul ARPCC.